ÎCCJ, decizie (scj.ro #188609)

Asupra contestației în anulare de față

În baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 506 din data de 25 septembrie 2017 pronunțată în dosarul nr. x/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală a hotărât, între altele, următoarele:

A respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul A. din infracțiunea de trafic de influență prevăzută de art. 291 C. pen. raportat la art. 6 și art. 7 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen. în infracțiunea de trafic de influență prevăzută de art. 291 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 și art. 7 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen. a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență.

În conformitate cu art. 67 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale a închisorii.

În temeiul art. 65 C. pen. a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen.

În temeiul art. 72 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată durata măsurilor preventive privative de libertate (reținere, arestare preventivă și arest la domiciliu) începând cu data de 03.12.2015 până la 08.02.2016, inclusiv.

În temeiul art. 291 alin. (2) C. pen. raportat la art. 112 lit. e) C. pen. a dispus obligarea inculpatului la plata către stat a sumei de 100.000 euro sau contravaloarea în RON la cursul BNR din ziua plății, cu titlu de confiscare specială.

Potrivit art. 404 alin. (4) lit. c) raportat la art. 249 C. proc. pen. a menținut măsura sechestrului asigurător instituită asupra bunurilor mobile și imobile proprietatea inculpatului prin ordonanța procurorului nr. 611/P/2015 din 25.01.2016, până la concurența sumei de 100.000 euro.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) raportat la art. 249 C. proc. pen. a menținut măsura sechestrului asigurător instituită asupra bunurilor mobile și imobile proprietatea inculpatului prin ordonanța procurorului nr. 611/P/2015 din 25.01.2016, până la concurența sumei de 1.301.410 RON.

A obligat inculpatul la plata către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare pentru faza urmăririi penale și judecata în primă instanță, a sumei de 5.000 RON.

II. Prin decizia penală nr. 108 din 20 iunie 2018 pronunțată în dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, cu majoritate, între altele, a admis apelurile declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și inculpații A. și B. împotriva sentinței nr. 506 din data de 25 septembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2016.

A desființat, în parte, sentința penală mai sus menționată și, rejudecând în fond:

A înlăturat aplicarea art. 7 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000 din încadrarea juridică dată faptei reținute în sarcina inculpatului A. și l-a condamnat pe acesta la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen.

În conformitate cu art. 67 C. pen., a aplicat aceluiași inculpat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 65 C. pen. a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen.

A menținut celelalte dispoziții ale hotărârii atacate care nu contravin prezentei decizii.

Decizia menționată a fost pronunțată cu opinia separată a domnilor judecători C. și D., în sensul că, în ceea ce îl privește pe contestatorul condamnat A. se impunea desființarea, în parte, a sentinței și în rejudecare, achitarea acestuia, în temeiul art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 și art. 7 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., cu înlăturarea măsurii confiscării speciale și ridicarea măsurii sechestrului asigurător.

III. Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare condamnatul A., ce a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători P2 la data de 5 decembrie 2018, primind termen de soluționare la data de 14 ianuarie 2018.

Prin rezoluția Vicepreședintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție din data de 12 decembrie 2018, în baza punctului 3 lit. a) din Hotărârea nr. 156 din 6 decembrie 2018 a Colegiului de conducere a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cauza a fost scoasă de pe rol, în vederea repartizării aleatorii către completurile de 5 judecători nou înființate, în temeiul art. 4 alin. (1) din Hotărârea nr. 1367 din 5 decembrie 2018 adoptată de secția pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, cu referire la efectele deciziei nr. 685 din data de 7 noiembrie 2018 a Curții Constituționale a României.

Urmare repartizării aleatorii, cauza a revenit spre soluționare completului de 5 Judecători Penal 2 pentru anul 2018, nou înființat, cu termen de judecată la data de 19 decembrie 2018.

În motivarea contestației în anulare formulate, contestatorul condamnat a susținut, în esență, nelegala compunere a completului de 5 Judecători care a soluționat cauza în apel, considerând că în speță au fost încălcate dispozițiile art. 32 din Legea 304/2004, în ceea ce privește modul de desemnare al unuia dintre membrii acestui complet.

În drept, a fost invocat cazul de contestație în anulare prevăzut de art. 426 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

IV. Examinând calea de atac cu care a fost învestită, prin raportare la motivele invocate în scris și la dispozițiile legale care guvernează contestația în anulare, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători constată că aceasta îndeplinește, cumulativ, condițiile de admisibilitate prevăzute de lege, motiv pentru care o va admite în principiu.

Conform textului de lege mai sus-menționat, pentru a fi admisibilă, contestația în anulare trebuie să îndeplinească cumulativ trei condiții:

- să fie formulată în termenul prevăzut de lege;

- să fie invocate motive dintre cele prevăzute de art. 426 C. proc. pen.

- să fie depuse sau să se invoce dovezi care sunt la dosar.

În ce privește prima condiție de admisibilitate, potrivit art. 428 alin. (1) C. proc. pen., contestația în anulare întemeiată pe pentru motivele prevăzute la art. 426 lit. a) și c) - h) din același cod poate fi introdusă în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanței de apel.

În cauză, așa cum rezultă din actele dosarului, hotărârea contestată a fost pronunțată la data de 20 iunie 2018, fiind comunicată contestatorului condamnat la data de 14 decembrie 2018.

În raport cu acest aspect, precum și cu împrejurarea că, în cuprinsul contestației în anulare a fost invocat cazul prevăzut de art. 426 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., Completul de 5 Judecători constată faptul că introducerea contestației în anulare (la data de 5 decembrie 2018) s-a realizat cu respectarea termenului stabilit de alin. (1) al art. 428 C. proc. pen.

În ce privește cea de-a doua condiție de admisibilitate, Completul de 5 Judecători reține că, așa cum rezultă din motivele scrise ale contestației, contestatorul condamnat și-a întemeiat în drept calea extraordinară de atac formulată pe cazul de contestație prevăzut de art. 426 alin. (1) lit. d) teza a I-a C. proc. pen., potrivit căruia împotriva unei hotărâri penale definitive se poate face contestație în anulare când instanța nu a fost compusă potrivit legii.

În acest context, Completul de 5 Judecători reține că, ceea ce se invocă de către contestatorul condamnat în susținerea cererii formulate este împrejurarea că desemnarea completului de judecată care a pronunțat hotărârea contestată s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor art. 32 din Legea nr. 304/2004, prin nerespectarea rigorilor impuse de textul menționat, referitoare la tragerea la sorți a tuturor membrilor acestui complet.

Se face trimitere, în acest sens, la decizia Curții Constituționale nr. 685 din data de 7 noiembrie 2018, care a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între Parlament, pe de o parte, și Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de altă parte, generat de hotărârile Colegiului de conducere a Înaltei Curți de Casație și Justiție, începând cu Hotărârea nr. 3/2014, potrivit cărora au fost desemnați prin tragere la sorți doar 4 din cei 5 membri ai Completurilor de 5 judecători.

De asemenea, contestatorul condamnat invocă împrejurarea că modalitatea de stabilire a completului de judecată ce a soluționat cauza în apel a fost prin tragerea la sorți a doar 4 membri ai completului de judecată, nu a tuturor celor 5 judecători ce au intrat în compunerea acestui complet, cu încălcarea prevederilor art. 32 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, astfel cum a fost modificat și completat prin Legea nr. 255/2013.

Completul de 5 Judecători reține, totodată, că potrivit paragrafului 198 din decizia Curții Constituționale anterior menționate:

"Întrucât atât în materie penală, cât și extrapenală, sancțiunea compunerii nelegale a completului de judecată este nulitatea necondiționată și, prin urmare, absolută, a actelor îndeplinite de un astfel de complet, și ținând cont de faptul că deciziile sale produc efecte numai pentru viitor, conform art. 147 alin. (4) din Constituție, Curtea reține că prezenta decizie se aplică de la data publicării sale, atât situațiilor pendinte, respectiv în cauzele aflate în curs de judecată, precum și în cele finalizate în măsura în care justițiabilii sunt încă în termenul de exercitare a căilor de atac extraordinare corespunzătoare, cât și situațiilor viitoare.

Contrar celor susținute de către reprezentantul Ministerului Public, în cauză nu se poate susține că aplicabilitatea deciziei Curții Constituționale anterior citate vizează doar situațiile în care contestația în anulare a depășit etapa analizării admisibilității în principiu, deoarece o asemenea distincție nu este menționată în considerentele și dispozitivul acestei decizii.

În raport de toate aspectele anterior expuse, rezultă că împrejurările de fapt și de drept susținute de către contestatorul condamnat în cadrul contestației în anulare formulate se circumscriu, de principiu, cazului de contestație în anulare menționat de art. 426 lit. d) teza I C. proc. pen.

Reținând, totodată, că și cea de a treia condiție de admisibilitate a contestației în anulare este îndeplinită în cauză, întrucât contestatorul condamnat invocă înscrisuri care se află la dosar, Completul de 5 Judecători constată că sunt întrunite cumulativ toate condițiile prevăzute de art. 431 alin. (2) C. proc. pen. pentru admisibilitatea în principiu a contestației în anulare formulate de condamnatul A., sens în care aceasta va fi admisă în principiu, urmând a se fixa termen pentru soluționarea, pe fond, a acestei căi extraordinare de atac.

"Până la soluționarea contestației în anulare, instanța sesizată, luând concluziile procurorului, poate suspenda executarea hotărârii a cărei anulare se cere".

Din economia textelor de lege ce reglementează calea extraordinară de atac analizată, inclusiv din situarea sediului materiei (art. 430 C. proc. pen.) anterior dispozițiilor referitoare la soluționarea admisibilității în principiu a contestației (431 și următoarele C. proc. pen.), rezultă că o cerere de suspendare a executării pedepsei aplicate prin hotărârea contestată poate fi analizată în etapa procedurală în care se află cauza.

În acest context, Completul de 5 Judecători apreciază că, în raport de împrejurările de fapt și de drept invocate de către contestatorul condamnat în cererea formulată, văzând contextul generat de necesitatea analizării în concret, în speță, a efectelor deciziei Curții Constituționale nr. 685 din data de 7 noiembrie 2018 a Curții Constituționale a României, în cauză se impune, în temeiul dispozițiilor art. 430 C. proc. pen., suspendarea executării pedepsei aplicate contestatorului condamnat prin sentința penală nr. 506 din 25 septembrie 2017 pronunțată de secția penală a Înaltei Curți în dosarul nr. x/2016, definitivă prin decizia penală nr. 108 din 20 iunie 2018, pronunțată de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2017, până la soluționarea definitivă a contestației în anulare.

În consecință, Completul de 5 Judecători va dispune punerea de îndată în libertate a contestatorului condamnat A. de sub puterea mandatului de executare a pedepsei emis în baza hotărârilor judecătorești anterior menționate, dacă acesta nu este arestat în altă cauză.

Totodată, în baza dispozițiilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 40 de RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

I. Admite în principiu contestația în anulare formulată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 108 din 20 iunie 2018, pronunțată de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2017.

Fixează termen pentru soluționarea contestației în anulare la data de 21 ianuarie 2019, Sala secției penale, pentru când se va cita contestatorul condamnat.

II. Admite cererea de suspendare a executării sentinței penale nr. 506 din 25 septembrie 2017 pronunțate de secția penală a Înaltei Curți în dosarul nr. x/2016, definitivă prin decizia penală nr. 108 din 20 iunie 2018, pronunțată de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2017, până la soluționarea definitivă a contestației în anulare.

Dispune punerea de îndată în libertate a contestatorului condamnat A. de sub puterea mandatului de executare a pedepsei emis în baza sentinței penale nr. 506 din 25 septembrie 2017 pronunțate de secția penală a Înaltei Curți în dosarul nr. x/2016, definitivă prin decizia penală nr. 108 din 20 iunie 2018, pronunțată de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2017, dacă nu este arestat în altă cauză.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 40 de RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 decembrie 2018.

Opinia separată vizează doar cererea de suspendare a executării hotărârii, formulată de contestatorul condamnat A. în procedura admisibilității în principiu a contestației în anulare promovată împotriva deciziei penale nr. 108 din 20 iunie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2017.

Constituind o cale extraordinară de atac, contestația în anulare nu are efect suspensiv, hotărârea penală definitivă, intrată în puterea lucrului judecat, fiind executorie. Instanța învestită în temeiul prevederilor art. 429 C. proc. pen. poate dispune, însă, suspendarea executării deciziei a cărei anulare se solicită, dar numai în situația în care, față de împrejurările cauzei, aspectele invocate și dovezile aduse în sprijinul acestora, consideră că nu se mai justifică executarea condamnării înainte de soluționarea contestației.

Or, raportat la datele concrete ale prezentei cauze și la motivele care fundamentează cererea de suspendare a executării deciziei penale contestate, suspendare care, așa cum s-a arătat, în conformitate cu dispozițiile art. 430 C. proc. pen., nu operează de drept, fiind lăsată la latitudinea organului judiciar, apreciez că nu se impune admiterea unei atare solicitări, cu consecința încetării temporare a efectului executoriu al hotărârii definitive de condamnare, o asemenea măsură nefiind oportună, adecvată, la acest moment procesual în considerarea aspectelor menționate anterior. În acest sens, se are în vedere și faptul că dosarul se află, în prezent, în faza verificării strict formale a condițiilor cerute de lege pentru constatarea admisibilității căii extraordinare de atac din perspectiva cazului de nelegalitate invocat, etapă ce precede examinarea pe fond a temeiniciei contestației în anulare și în care se exclude de plano orice antamare a fondului acesteia.

Soluționarea favorabilă a cererii de contestație în anulare în etapa admisibilității în principiu nu atrage automat suspendarea executării hotărârii definitive de condamnare, care rămâne în continuare în ființă întrucât dispozițiile sale nu sunt anulate/desființate în această procedură, instanța fiind, astfel, obligată să se pronunțe de o asemenea manieră încât să nu se poată prefigura decizia ce urmează a fi dată pe fondul căii de atac.

Ca atare, față de cele expuse, opinez în sensul respingerii cererii contestatorului condamnat A. privind suspendarea executării deciziei penale nr. 108 din 20 iunie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2017.