ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 43/2023

S-au luat în examinare sesizările formulate de către Curtea de Apel Suceava - Secția penală și pentru cauze cu minori în Dosarul nr. 500/39/2022, respectiv Curtea de Apel Cluj - Secția penală și de minori în Dosarul nr. 547/33/2022, prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarelor chestiuni de drept: " Dispozițiile art. 426 lit. b) și art. 431 din Codul de procedură penală se interpretează în sensul că instanța care soluționează pe fond contestația în anulare are competența să reanalizeze care dintre legile penale care s-au succedat în timp este mai favorabilă în cazul în care se invocă incidența unei cauze de încetare a procesului penal în raport cu o lege succesivă care nu a fost reținută ca fiind mai favorabilă în cauză?"; " Dispozițiile art. 426 lit. b) din Codul de procedură penală se interpretează în sensul că instanța care soluționează contestația în anulare are competența, în etapa soluționării pe fond a contestației, să reanalizeze care dintre legile penale care s-au succedat în timp este mai favorabilă, în cazul în care se invocă incidența unei cauze de încetare a procesului penal în raport cu o lege succesivă care nu a fost avută în vedere în procesul de analiză a legii penale aplicabile cauzei?; și Omisiunea instanței de apel de a se pronunța asupra incidenței unei cauze de încetare a procesului penal în raport cu legea penală mai favorabilă de la data comiterii faptei până la data judecării cauzei în apel poate fi invocată prin intermediul contestației în anulare întemeiate pe dispozițiile art. 426 lit. b) din Codul de procedură penală?".

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a fost constituit conform prevederilor art. 476 alin. (6) raportat la art. 473 alin. (8) din Codul de procedură penală și art. 34 alin. (4) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Ședința este prezidată de către președintele Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, domnul judecător Andrei Claudiu Rus.

La ședința de judecată participă Florin Nicușor Mihalache, magistrat-asistent în cadrul Secțiilor Unite, desemnat în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este reprezentat de doamna Ecaterina-Nicoleta Eucarie, procuror în cadrul Secției Judiciare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Magistratul-asistent a prezentat referatul cauzei, învederând că, drept urmare a solicitărilor formulate, în temeiul art. 476 alin. (10) raportat la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, au fost transmise puncte de vedere de către curțile de apel și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Totodată, a arătat că raportul întocmit de către judecătorul-raportor a fost depus la dosar în data de 12 mai 2023, acesta fiind comunicat părților, potrivit dispozițiilor art. 476 alin. (9) din Codul de procedură penală.

După comunicarea raportului, în data de 22 mai 2023, apărătorul ales al contestatorilor condamnați H.I. și G.I. a depus un punct de vedere.

Președintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, domnul judecător Andrei Claudiu Rus, a acordat cuvântul în dezbateri.

Reprezentantul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, doamna procuror Ecaterina-Nicoleta Eucarie, având cuvântul referitor la chestiunile de drept supuse dezlegării, în temeiul art. 475-477 din Codul de procedură penală, a susținut că, în cauză, nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate prevăzute de dispozițiile art. 475 din Codul de procedură penală.

Astfel, doamna procuror a precizat că din analiza încheierilor prin care s-a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală rezultă că instanțele care au formulat sesizările sunt dintre cele prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală, respectiv Curtea de Apel Suceava - Secția penală și pentru cauze cu minori și Curtea de Apel Cluj - Secția penală și de minori, iar cauzele se află în ultimul grad de jurisdicție, situație în raport cu care prima condiție de admisibilitate, referitoare la titularul sesizării, este îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public a precizat că, deși aparent soluționarea pe fond a cauzelor depinde de soluționarea chestiunilor de drept, în realitate nu depinde, iar pentru cea de-a doua întrebare lipsește și caracterul de noutate întrucât Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat anterior printr-o hotărâre prealabilă, respectiv prin Decizia nr. 67/2022.

Totodată, a învederat că din cuprinsul încheierilor de sesizare rezultă că instanțele care au ridicat chestiunile de drept pun în discuție, din perspectiva temeiniciei, situația particulară a contestației în anulare formulate împotriva unor hotărâri definitive prin care s-a dispus condamnarea inculpatului, ulterior publicării Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018 și până la publicarea Deciziei Curții Constituționale nr. 358/2022, și se reține ca lege penală mai favorabilă Codul penal anterior.

Prin hotărârile de condamnare se identifică existența unei succesiuni de legi în timp (faptă săvârșită sub imperiul Codului penal din 1968 - judecată sub imperiul Codului penal în vigoare), însă, printre legile succesive identificate, nu se regăsește și legea penală mai favorabilă inculpatului în momentul condamnării, ca urmare a efectelor produse de Decizia Curții Constituționale nr. 297/2018 asupra regimului răspunderii penale.

Întrucât contestațiile în anulare cu care sunt învestite instanțele de trimitere se află în etapa soluționării pe fond, având în vedere dispozitivul și considerentele deciziilor nr. 10/2017 și nr. 67/2022 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, situația premisă pe care se grefează întrebarea instanțelor este circumstanțiată și de împrejurarea ca instanța învestită cu soluționarea cauzei în fond să nu fi dezbătut și analizat cauza de încetare a procesului penal.

Totodată, reprezentantul Ministerului Public a învederat că, potrivit jurisprudenței Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, nu pot face obiectul sesizării întemeiate pe dispozițiile art. 475 și următoarele din Codul procedură penală problemele de drept a căror dezlegare presupune în mod inevitabil un examen al situației concrete a cauzelor pendinte, atribuție care revine, în exclusivitate, judecătorului învestit cu soluționarea cauzei.

Având în vedere situația particulară pe care se grefează întrebările ridicate de curțile de apel, reprezentantul Ministerului Public a apreciat că dezlegarea chestiunilor de drept implică o analiză prealabilă a condițiilor de fapt și de drept specifice cauzei în care au fost invocate, analiză care nu poate fi realizată pe calea mecanismului de unificare a practicii judiciare reglementat de art. 475 și următoarele din Codul de procedură penală.

Hotărârile prealabile trebuie pronunțate numai în interpretarea și aplicarea dispozițiilor legale, constituind o dezlegare de principiu a unei probleme de drept. În egală măsură, sesizarea trebuie să vizeze exclusiv probleme de interpretare a legii, și nu elemente particulare ale cauzei deduse judecății.

Reprezentantul Ministerului Public a solicitat ca, în situația în care se va considera că sesizările formulate sunt admisibile, să se statueze printr-o hotărâre prealabilă că art. 426 lit. b) din Codul de procedură penală trebuie interpretat în sensul că instanța care soluționează pe fond contestația în anulare nu poate reanaliza legea penală mai favorabilă.

În ceea ce privește cea de-a doua întrebare, respectiv omisiunea instanței de apel de a se pronunța asupra incidenței unei cauze de încetare în raport cu legea penală mai favorabilă de la data comiterii faptei și până la judecarea pe fond a cauzei, definitiv, nu poate fi invocată prin intermediul contestației în anulare. Potrivit dispozițiilor art. 426 din Codul de procedură penală, pe calea contestației în anulare pot fi remediate doar erori procedurale, care sunt expres și limitativ prevăzute. Or, natura erorii instanțelor de judecată cu privire la aplicarea deciziilor nr. 297/2018 și nr. 358/2022 ale Curții Constituționale poate reprezenta doar o eroare de judecată, respectiv o greșeală de drept.

Astfel, evaluarea instanței de judecată cu privire la existența și tipicitatea faptei, precum și cu privire la legea penală mai favorabilă, produce efecte imediate și beneficiază de autoritate de lucru judecat chiar dacă, ulterior rămânerii definitive a hotărârii, survin multiple modificări, fie legislative, fie jurisprudențiale, care ar putea să modifice această analiză. Însă o reanalizare a legii penale mai favorabile de către o instanță care soluționează o cale extraordinară de atac, în scopul de a ajunge la incidența prescripției, a încetării răspunderii penale, în condițiile în care legea penală mai favorabilă a fost deja analizată atât de către instanța de fond, cât și de către instanța de apel, ar echivala practic cu o critică a raționamentului judiciar al instanței cu prilejul soluționării cauzei de la fond până la rămânerea sa definitivă, ceea ce ar transforma contestația în anulare într-o cale de atac de reformare, ceea ce ar fi contrar voinței legiuitorului.

Aplicarea legii penale mai favorabile se poate realiza numai în condițiile reglementate de art. 5 și 6 din Codul penal. De altfel, Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 265 din 6 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 20 mai 2014, a statuat că art. 5 din Codul penal este constituțional în măsura în care nu permite combinarea prevederilor din legi succesive, în stabilirea aplicării legii penale mai favorabile. De asemenea, tot în considerentele acestei decizii, Curtea Constituțională a reiterat că instanțele pot dispune aplicarea legii penale mai favorabile doar în intervalul dintre momentul la care s-a săvârșit infracțiunea și rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. Prin urmare, în procedura contestației în anulare nu poate fi reanalizată legea penală mai favorabilă în scopul desființării hotărârii judecătorești rămase definitive.

În aceste circumstanțe, cazul de contestație în anulare prevăzut de art. 426 lit. b) din Codul de procedură penală, cu referire strictă la prescripție, poate fi invocat doar în ipoteza în care instanțele de fond sau de apel nu au analizat această instituție, iar instanța competentă să soluționeze calea extraordinară de atac poate doar să înlăture acest neajuns procedural, fără să facă o analiză suplimentară cu privire la starea de fapt și cea de drept a cauzei.

Constatând că nu sunt întrebări de formulat din partea membrilor completului, președintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a declarat dezbaterile închise, iar completul a reținut dosarul în pronunțare asupra problemelor de drept supuse dezlegării.

Prin încheierea din ședința publică din data de 17 martie 2023, Curtea de Apel Suceava - Secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 476 alin. (1) raportat la art. 475 din Codul de procedură penală, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: " Dispozițiile art. 426 lit. b) și art. 431 din Codul de procedură penală se interpretează în sensul că instanța care soluționează pe fond contestația în anulare are competența să reanalizeze care dintre legile penale care s-au succedat în timp este mai favorabilă în cazul în care se invocă incidența unei cauze de încetare a procesului penal în raport cu o lege succesivă care nu a fost reținută ca fiind mai favorabilă în cauză?"

Sesizarea a fost înregistrată cu nr. 914/1/2023 pe rolul Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală. II. Expunerea succintă a cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava persoana condamnată P.I. a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei penale nr. 319 din data de 13.03.2020, pronunțată de Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. 3.745/227/2017, prin care au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Fălticeni și de inculpatul P.I. împotriva Sentinței penale nr. 305 din data de 5.07.2019, pronunțată de Judecătoria Fălticeni în Dosarul nr. 500/39/2022.

Prin Sentința penală nr. 305 din data de 5.07.2019, pronunțată de Judecătoria Fălticeni în Dosarul nr. 500/39/2022, printre altele, a fost condamnat inculpatul P.I. pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire, prevăzută de art. 270 alin. (1) din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. (1) din Codul penal și art. 5 din Codul penal, la o pedeapsă de 1 an închisoare.

Același inculpat a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prevăzută de art. 323 din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. (1) din Codul penal, la o pedeapsă de 3 luni închisoare.

În temeiul art. 43 alin. (2) din Codul penal și al art. 39 alin. (1) lit. b) din Codul penal s-a stabilit pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din pedeapsa de 3 luni închisoare, rezultând pedeapsa de 1 an și o lună închisoare.

În baza art. 96 alin. (4) și (5) din Codul penal raportat la art. 43 alin. (1) și (2) din Codul penal și art. 39 alin. (1) lit. b) din Codul penal, și art. 16 din Legea nr. 187/2012, s-a revocat suspendarea sub supraveghere a pedepsei rezultante de 2 ani închisoare stabilite prin Sentința penală nr. 176/28.02.2013 a Judecătoriei Buzău, în Dosarul nr. 30.954/200/2012, definitivă prin nerecurare la 15.03.2013, iar pedeapsa rezultantă stabilită în cauză (de 1 an și o lună închisoare) s-a adăugat la pedeapsa rezultantă de 2 ani neexecutată, în final inculpatul P.I. urmând să execute pedeapsa de 3 ani și o lună închisoare.

În fapt, în considerentele sentinței, s-a reținut că inculpații S.I. și P.I., la data de 22.08.2013, au înlesnit valorificarea către S.C.P. - S.R.L. a utilajului marca Kramer Allrad 550 cu seria de identificare 349000085, cunoscând că bunul provine din săvârșirea unei infracțiuni. De asemenea, inculpații, în perioada 22.08.2013-9.12.2013 (ziua exactă neputând fi stabilită), au prezentat și înmânat administratorului S.D. înscrisul sub semnătură privată redactat în limba olandeză, denumit Factuur (factură) cu nr. 118.F23 din 18.07.2013, însoțit de traducerea în limba română, știind că înscrisul este falsificat.

Prin Decizia penală nr. 319 din data de 13.03.2020, pronunțată de Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. 3.745/227/2017, s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Fălticeni și de inculpatul P.I., sentința penală arătată mai sus fiind desființată în parte.

S-a constatat că legea penală mai favorabilă pentru inculpatul P.I. este Codul penal din 1968.

A fost condamnat inculpatul P.I. la pedeapsa de 1 an închisoare, sub aspectul infracțiunii de tăinuire, prevăzută de art. 221 alin. (1) cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) din Codul penal din 1968 și art. 5 din Codul penal.

În baza art. 16 din Legea nr. 187/2012, art. 86 4 din Codul penal din 1968 cu trimitere la art. 83 din Codul penal din 1968, s-a revocat suspendarea sub supraveghere a pedepsei rezultante de 2 ani închisoare stabilite prin Sentința penală nr. 176/28.02.2013 a Judecătoriei Buzău în Dosarul nr. 30.954/200/2012, definitivă prin nerecurare la 15.03.2013, și s-a dispus executarea în întregime a pedepsei principale de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat pedeapsa la care a fost condamnat în cauză, de 1 an închisoare, inculpatului aplicându-i-se pedeapsa totală de 3 ani închisoare.

A fost condamnat inculpatul P.I. la pedeapsa de 3 luni închisoare, sub aspectul infracțiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291 din Codul penal cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) din Codul penal din 1968 și art. 5 din Codul penal.

În baza art. 16 din Legea nr. 187/2012, art. 86 4 din Codul penal din 1968 cu trimitere la art. 83 din Cod penal din 1968, s-a revocat suspendarea sub supraveghere a pedepsei rezultante de 2 ani închisoare stabilite prin Sentința penală nr. 176/28.02.2013 a Judecătoriei Buzău în Dosarul nr. 30.954/200/2012, definitivă prin nerecurare la 15.03.2013, și s-a dispus executarea în întregime a pedepsei de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat pedeapsa la care a fost condamnat în cauză, de 3 luni închisoare, inculpatului aplicându-i-se pedeapsa totală de 2 ani și 3 luni închisoare.

În temeiul art. 34 alin. (1) lit. b) din Codul penal din 1968 și art. 5 din Codul penal s-au contopit pedepsele principale aplicate, urmând ca inculpatul P.I. să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare (în regim privativ de libertate).

Relativ la stabilirea legii penale mai favorabile, Curtea a reținut, în considerentele deciziei, următoarele: " Cât privește legea penală mai favorabilă, Curtea apreciază că și în cazul inculpatului P.I. legea mai favorabilă este Codul penal din 1968 și aceasta în special din perspectiva regulilor de sancționare a concursului de infracțiuni în condițiile în care pedepsele aplicate de către instanța de fond pentru cele două infracțiuni, de tăinuire și uz de fals, vor fi menținute (încadrându-se în limitele speciale de pedeapsă prevăzute și de reglementarea anterioară), astfel că pedeapsa rezultantă va fi mai mică, prin aplicarea mecanismului contopirii în pedeapsa cea mai grea în detrimentul mecanismului cumulului aritmetic (pedeapsa cea mai grea plus o treime din cealaltă pedeapsă) impus de legea nouă. Cu argumentele de fapt și de drept sus-menționate, Curtea va constata că legea penală mai favorabilă pentru inculpatul P.I. este Codul penal din 1968."

Împotriva acestei decizii, condamnatul contestator P.I. a formulat contestație în anulare, înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava - Secția penală și pentru cauze cu minori cu nr. 500/39/2022 din data de 22.07.2022.

Prin Încheierea din data de 27 iulie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Suceava - Secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul arătat în paragraful precedent, în temeiul art. 431 alin. (2) din Codul de procedură penală raportat la art. 426 lit. b) din Codul de procedură penală s-a admis în principiu contestația în anulare formulată de contestatorul P.I. împotriva Deciziei penale nr. 319/13.03.2020 pronunțate de Curtea de Apel Suceava - Secția penală și pentru cauze cu minori în Dosarul nr. 3.745/227/2017.

În baza art. 430 din Codul de procedură penală s-a suspendat executarea sentinței penale nr. 305 din 5.07.2019 pronunțate de Judecătoria Fălticeni în Dosarul nr. 3.745/227/2017, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 319/13.03.2020 pronunțată de Curtea de Apel Suceava - Secția penală și pentru cauze cu minori, în ceea ce îl privește pe contestatorul P.I., până la soluționarea pe fond a contestației în anulare. III. Punctele de vedere ale reprezentantului Ministerului Public și contestatorului condamnat cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Reprezentantul Ministerului Public a susținut că sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție este admisibilă.

Contestatorul condamnat, prin apărător, a solicitat sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept puse în discuție. IV. Punctul de vedere al completului care a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție

Curtea de Apel Suceava - Secția penală și pentru cauze cu minori a reținut că, potrivit art. 426 lit. b) din Codul de procedură penală, împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal.

Dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a din Codul de procedură penală stipulează că acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, iar când a fost pusă în mișcare nu mai poate fi exercitată dacă a intervenit prescripția răspunderii penale.

Instituția prescripției răspunderii penale este reglementată de dispozițiile art. 153 și următoarele din Codul penal.

Prin Decizia Curții Constituționale nr. 297 din 26 aprilie 2018 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 alin. (1) din Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 25 iunie 2018, s-a constatat că "soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea «oricărui act de procedură în cauză», din cuprinsul dispozițiilor art. 155 alin. (1) din Codul penal, este neconstituțională".

Prin Decizia nr. 358 din 26 mai 2022 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 alin. (1) din Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 9 iunie 2022, s-a constatat că "dispozițiile art. 155 alin. (1) din Codul penal sunt neconstituționale".

Prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71 din 30 mai 2022 pentru modificarea art. 155 alin. (1) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 531 din 30 mai 2022, s-a dispus că: "La articolul 155 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 24 iulie 2009, cu modificările și completările ulterioare, alineatul (1) se modifică și va avea următorul cuprins: «(1) Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului.»"

Acest act normativ a instituit condițiile de întrerupere a termenului de prescripție a răspunderii penale, fiind aplicabil începând cu data publicării lui în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Se constată, așadar, că în perioada 25 iunie 2018 (publicarea Deciziei Curții Constituționale nr. 297 din 26 aprilie 2018) - 30 mai 2022 (publicarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71 din 30 mai 2022), astfel cum a arătat Curtea Constituțională în considerentele Deciziei nr. 358 din 26 mai 2022, "fondul activ al legislației nu conține vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale", context în care au fost aplicabile doar termenele generale de prescripție, prevăzute de art. 154 alin. (1) din Codul penal.

În considerarea dispozițiilor normative mai sus arătate, precum și a deciziilor Curții Constituționale la care s-a făcut trimitere, condamnatul P.I. a formulat contestația în anulare aflată pe rolul prezentei instanțe, în faza judecării ei pe fond.

Instanța de trimitere a observat că, prin Decizia nr. 67 pronunțată la data de 25.10.2022 de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor probleme de drept în materie penală în Dosarul nr. 1.341/1/2022, s-a statuat că: " 1. Normele referitoare la întreruperea cursului prescripției sunt norme de drept penal material (substanțial) supuse din perspectiva aplicării lor în timp principiului activității legii penale prevăzut de art. 3 din Codul penal, cu excepția dispozițiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituție și art. 5 din Codul penal. 2. Instanța care soluționează contestația în anulare, întemeiată pe efectele deciziilor Curții Constituționale nr. 297/26.04.2018 și nr. 358/26.05.2022, nu poate reanaliza prescripția răspunderii penale, în cazul în care instanța de apel a dezbătut și a analizat incidența acestei cauze de încetare a procesului penal în cursul procesului anterior acestei din urmă decizii."

În cauza dedusă judecăți, contestatorul a fost condamnat definitiv, prin decizia vizată de calea extraordinară de atac ce face obiectul ei, pentru comiterea a două infracțiuni (tăinuire și uz de fals), reținându-se ca fiind mai favorabile (contrar celor statuate de instanța fondului) dispozițiile vechiului Cod penal.

În acest context și în condițiile în care, în considerentele deciziei, nu s-a făcut nicio analiză a incidenței prescripției răspunderii penale (sub aspectul dispozițiilor normative succesive), din oficiu ori la cererea persoanei interesate, se pune problema dacă, în cadrul procesual creat de judecata pe fond a contestației în anulare, instanța învestită cu o astfel de cerere are competența să procedeze la o (nouă) analiză vizând care dintre legile penale care s-au succedat în timp este mai favorabilă în cazul în care se invocă incidența prescripției, cu consecințele ce vor decurge ulterior.

În opinia instanței sunt posibile două interpretări ale textelor de lege relevante, respectiv: - într-o primă opinie, minoritară, prescripția răspunderii penale trebuie aplicată fără discriminare pentru toate persoanele condamnate anterior Deciziei nr. 358/2022 a Curții Constituționale, indiferent de legea penală mai favorabilă identificată în cauză, în condițiile în care instanța de apel nu a dezbătut și nu a analizat în mod expres, în considerentele deciziei vizate de contestația în anulare, incidența prescripției (generale) răspunderii penale; - în cea de-a doua opinie, majoritară, se susține că, în acest caz, nu se mai poate proceda, în cadrul judecării contestației în anulare, la o nouă analiză a legii penale mai favorabile, întrucât stabilirea acesteia este atributul exclusiv al instanței învestite cu soluționarea cauzei pe fond și apel (care a calculat termenele de prescripție prin prisma tuturor legilor succesive), iar hotărârea de condamnare a intrat în puterea lucrului judecat și nu mai poate face obiectul cenzurii în respectiva cale extraordinară de atac, întrucât nu se încadrează în cazurile expres și limitativ reglementate de art. 426 din Codul de procedură penală. V. Titularul și obiectul sesizării conexate. Expunerea succintă a cauzei și a punctelor de vedere exprimate de reprezentantul Ministerului Public, contestatorii condamnați și completul de judecată V.1. Dosarul nr. 924/1/2023 - Titularul și obiectul sesizării conexate

Prin Încheierea din data de 14 martie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Cluj - Secția penală și de minori în Dosarul nr. 547/33/2022, în baza art. 476 alin. (1) raportat la art. 475 din Codul de procedură penală, s-a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarelor chestiuni de drept: " Dispozițiile art. 426 lit. b) din Codul de procedură penală se interpretează în sensul că instanța care soluționează contestația în anulare are competența, în etapa soluționării pe fond a contestației, să reanalizeze care dintre legile penale care s-au succedat în timp este mai favorabilă, în cazul în care se invocă incidența unei cauze de încetare a procesului penal în raport cu o lege succesivă care nu a fost avută în vedere în procesul de analiză a legii penale aplicabile cauzei? Omisiunea instanței de apel de a se pronunța asupra incidenței unei cauze de încetare a procesului penal în raport cu legea penală mai favorabilă de la data comiterii faptei până la data judecării cauzei în apel poate fi invocată prin intermediul contestației în anulare întemeiate pe dispozițiile art. 426 lit. b) din Codul de procedură penală?".

Sesizarea a fost înregistrată cu nr. 924/1/2023 pe rolul Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, fiind conexată la Dosarul nr. 914/1/2023. Expunerea succintă a cauzei:

Prin Sentința penală nr. 141/11.12.2019, pronunțată de Tribunalul Sălaj în Dosarul nr. 1.351/84/2016, a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepția nulității absolute a urmăririi penale și a Rechizitoriului nr. 72D/P/2014 întocmit, la data de 1.09.2016, de D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Sălaj.

Printre alți inculpați, în baza art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 din Codul penal din 1968, a fost condamnat inculpatul H.I. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii continuate de evaziune fiscală prin evidențierea de operațiuni fictive în contabilitatea S.C. E.T.M. - S.R.L. și S.C. E.C. - S.R.L.

În baza art. 71 din Codul penal din 1968 s-au interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei principale, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) teza a III-a din Codul penal din 1968 (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală - administrare societate comercială).

În baza art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, republicată, a art. 65 din Codul penal din 1968 raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) teza a III-a din Codul penal din 1968, s-au interzis inculpatului, pe o durată de 4 ani după terminarea executării pedepsei principale, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală - administrare societate comercială.

Conform art. 86 1 din Codul penal din 1968 s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani stabilit potrivit art. 86 2 din Codul penal din 1968. Supravegherea executării obligațiilor stabilite de instanță se va face de Serviciul de Probațiune Sălaj.

În baza art. 86 3 alin. (1) din Codul penal din 1968, inculpatul va respecta următoarele măsuri de supraveghere: a) se va prezenta la datele fixate la Serviciul de Probațiune Sălaj, desemnat cu supravegherea lui; b) va anunța în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) va comunica și va justifica schimbarea locului de muncă; d) va comunica informații de natură să îi poată fi controlate mijloacele de existență.

S-a atras atenția inculpatului asupra art. 86 4 alin. (2) din Codul penal din 1968 privind condițiile revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) din Codul penal din 1968 s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 lit. a) din Codul de procedură penală a fost achitat inculpatul H.I. sub aspectul comiterii infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută și pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 din Codul penal din 1968, prin evidențierea de operațiuni fictive în contabilitatea S.C. E.C. - S.R.L.

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 lit. a) din Codul de procedură penală a fost achitat inculpatul H.I. sub aspectul comiterii infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută și pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 din Codul penal din 1968, prin evidențierea de operațiuni fictive în contabilitatea S.C. E.C. - S.R.L.

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 lit. a) din Codul de procedură penală a fost achitat inculpatul H.I. sub aspectul comiterii infracțiunii de spălare de bani, prevăzută și pedepsită de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 din Codul penal din 1968.

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 lit. a) din Codul de procedură penală a fost achitat inculpatul G.I. sub aspectul comiterii infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută și pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 din Codul penal din 1968, prin evidențierea de operațiuni fictive în contabilitatea S.C. E.C. - S.R.L.

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 lit. a) din Codul de procedură penală a fost achitat inculpatul G.I. sub aspectul comiterii infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută și pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 din Codul penal din 1968, prin evidențierea de operațiuni fictive în contabilitatea S.C. E.C. - S.R.L.

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 lit. c) din Codul de procedură penală a fost achitat inculpatul G.I. sub aspectul comiterii infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută și pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 din Codul penal din 1968, prin evidențierea de operațiuni fictive în contabilitatea S.C. E.T.M. - S.R.L și S.C. E.C. - S.R.L.

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 lit. c) din Codul de procedură penală a fost achitat inculpatul G.I. sub aspectul comiterii infracțiunii de spălare de bani, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 din Codul penal din 1968.

Prin Decizia penală nr. 1.483/A/21.12.2020, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. 1.351/84/2016, s-au admis apelurile declarate de către DIICOT - Biroul Teritorial Sălaj, partea civilă ANAF - DGRFP Cluj - AJFPS, inculpatul H.I. împotriva Sentinței penale nr. 141 din 11 decembrie 2019 a Tribunalului Sălaj, care a fost desființată în latura penală și civilă, și, judecându-se cauza pe fond, reținând legea penală mai favorabilă ca fiind Codul penal din 1968, s-a dispus:

În baza art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din Codul penal din 1968 (trei acte materiale comise în perioada 8.07.2009-31.08.2009) și a art. 13 din Codul penal din 1968 a fost condamnat inculpatul G.I. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii continuate de evaziune fiscală.

În baza art. 71 din Codul penal din 1968 s-au interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei principale, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), lit. b) și lit. c) teza a III-a din Codul penal din 1968 (dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală).

În baza art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, art. 65 raportat la art. 64 lit. a), lit. b) și lit. c) teza a III-a din Codul penal din 1968 s-au interzis inculpatului, pe o durată de 2 ani după terminarea executării pedepsei principale, dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

În baza art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din Codul penal din 1968 (unsprezece acte materiale comise în perioada 22.08.2009-30.11.2009) și a art. 13 din Codul penal din 1968, pentru comiterea infracțiunii continuate de evaziune fiscală calificată, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de evaziune fiscală calificată prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din Codul penal din 1968, a fost condamnat inculpatul G.I. la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În temeiul art. 71 din Codul penal din 1968 s-au interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei principale, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), lit. b) și lit. c) teza a III-a din Codul penal din 1968 (dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală).

Conform art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, art. 65 raportat la art. 64 lit. a), lit. b) și lit. c) teza a III-a din Codul penal din 1968 s-au interzis inculpatului, pe o durată de 2 ani după terminarea executării pedepsei principale, dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

În baza art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din Codul penal din 1968 (trei acte materiale comise în perioada 7.05.2012-14.05.2012) și a art. 13 din Codul penal din 1968, a fost condamnat inculpatul G.I. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii continuate de evaziune fiscală.

În baza art. 71 din Codul penal din 1968 s-au interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei principale, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), lit. b) și lit. c) teza a III-a din Codul penal din 1968 (dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală).

În temeiul art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, art. 65 raportat la art. 64 lit. a), lit. b) și lit. c) teza a III-a din Codul penal din 1968 s-au interzis inculpatului, pe o durată de 2 ani după terminarea executării pedepsei principale, dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (3) din Codul penal din 1968 s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului G.I. prin decizie penală și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare cu executare în regim de detenție.

În baza art. 71 din Codul penal din 1968 s-au interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei principale, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), lit. b) și lit. c) teza a III-a din Codul penal din 1968.

În baza art. 35 alin. (3) din Codul penal din 1968 s-au interzis inculpatului, pe o durată de 2 ani după terminarea executării pedepsei principale, dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

În baza art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din Codul penal din 1968 (trei acte materiale comise în perioada 8.07.2009-31.08.2009) și a art. 13 din Codul penal din 1968, a fost condamnat inculpatul H.I. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii continuate de evaziune fiscală.

În baza art. 71 din Codul penal din 1968 s-au interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei principale, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), lit. b) și lit. c) teza a III-a din Codul penal din 1968 (dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală).

În baza art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, art. 65 raportat la art. 64 lit. a), lit. b) și lit. c) teza a III-a din Codul penal din 1968 s-au interzis inculpatului, pe o durată de 2 ani după terminarea executării pedepsei principale, dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

În temeiul art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din Codul penal din 1968 (unsprezece acte materiale comise în perioada 22.08.2009-30.11.2009) și a art. 13 din Codul penal din 1968, pentru comiterea infracțiunii continuate de evaziune fiscală calificată, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de evaziune fiscală calificată prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din Codul penal din 1968, a fost condamnat inculpatul H.I. la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare.

În baza art. 71 din Codul penal din 1968 s-au interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei principale, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), lit. b) și lit. c) teza a III-a din Codul penal din 1968 (dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală).

În baza art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, art. 65 raportat la art. 64 lit. a), lit. b) și lit. c) teza a III-a din Codul penal din 1968 s-au interzis inculpatului, pe o durată de 2 ani după terminarea executării pedepsei principale, dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

În baza art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din Codul penal din 1968 (trei acte materiale comise în perioada 7.05.2012-14.05.2012) și a art. 13 din Codul penal din 1968, a fost condamnat inculpatul H.I. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii continuate de evaziune fiscală.

În baza art. 71 din Codul penal din 1968 s-au interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei principale, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), lit. b) și lit. c) teza a III-a din Codul penal din 1968 (dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală).

În baza art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, art. 65 raportat la art. 64 lit. a), lit. b) și lit. c) teza a III-a din Codul penal din 1968 s-au interzis inculpatului, pe o durată de 2 ani după terminarea executării pedepsei principale, dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (3) din Codul penal din 1968 s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului H.I. prin Decizia penală nr. 1.438/A din 21 decembrie 2020 a Curții de Apel Cluj și s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare cu executare în regim de detenție.

În baza art. 71 din Codul penal din 1968 s-au interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei principale, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), lit. b) și lit. c) teza a III-a din Codul penal din 1968.

În baza art. 35 alin. (3) din Codul penal din 1968 s-au interzis inculpatului, pe o durată de 2 ani după terminarea executării pedepsei principale, dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

Prin Cererea din data de 10.06.2022, condamnații H.I. și G.I. au formulat contestație în anulare împotriva Deciziei penale nr. 1.483/A/21.12.2020 pronunțate de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. 1.351/84/2016, solicitând să se dispună suspendarea executării hotărârii penale definitive contestate și să se constate că, în cauză, era incident un caz de încetare a procesului penal - art. 16 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală, respectiv a intervenit prescripția răspunderii penale, prin urmare, să se desființeze Decizia penală nr. 1.483/A din 21 decembrie 2020 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în Dosarul penal nr. 1.351/84/2016, să se procedeze la rejudecarea apelului și, în consecință, să se dispună încetarea procesului penal în legătură cu toate infracțiunile pentru care au fost condamnați.

Prin Încheierea penală nr. 23/HI/2022 din 14.07.2022 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. 547/33/2022, în temeiul art. 431 alin. (2) din Codul de procedură penală, s-au admis în principiu contestațiile în anulare formulate de condamnații H.I. și G.I. împotriva Deciziei penale nr. 1.483/A/21.12.2020 pronunțate de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. 1.351/84/2016.

S-a respins cererea condamnatului H.I. de suspendare a executării pedepsei aplicate prin Sentința penală nr. 141/11.12.2019 pronunțată de Tribunalul Sălaj în Dosarul nr. 1.351/84/2016, definitivă prin Decizia penală nr. 1.483/A/21.12.2020 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. 1.351/84/2016.

S-a admis cererea condamnatului G.I. de suspendare a executării pedepsei aplicate prin Sentința penală nr. 141/11.12.2019 pronunțată de Tribunalul Sălaj în Dosarul nr. 1.351/84/2016, definitivă prin Decizia penală nr. 1.483/A/21.12.2020 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. 1.351/84/2016.

În temeiul art. 430 din Codul de procedură penală s-a dispus suspendarea executării pedepsei rezultante de 4 ani închisoare aplicate condamnatului G.I. prin Sentința penală nr. 141/11.12.2019 pronunțată de Tribunalul Sălaj în Dosarul nr. 1.351/84/2016, definitivă prin Decizia penală nr. 1.483/A/21.12.2020 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. 1.351/84/2016.

S-a dispus punerea de îndată în libertate a condamnatului G.I. de sub puterea mandatului de executare a pedepsei nr. 180/2019 din 21.12.2020, emis de Tribunalul Sălaj în Dosarul nr. 1.351/84/2016, dacă nu este reținut, arestat sau deținut în altă cauză.

La termenul de judecată din data de 7.03.2023, contestatorii condamnați H.I. și G.I. au formulat, prin apărător ales, o cerere de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea problemă de drept: " Dispozițiile art. 426 lit. b) din Codul de procedură penală se interpretează în sensul că instanța care soluționează contestația în anulare are competența, în etapa soluționării pe fond a contestației, să reanalizeze care dintre legile penale care s-au succedat în timp este mai favorabilă, în cazul în care se invocă incidența unei cauze de încetare a procesului penal în raport cu o lege succesivă care nu a fost avută în vedere în procesul de analiză a legii penale aplicabile cauzei?". V.2. Punctele de vedere exprimate de reprezentantul Ministerului Public și contestatorii condamnați cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Reprezentantul Ministerului Public a susținut că sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție este admisibilă.

Contestatorii condamnați, prin apărător, au solicitat sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept puse în discuție, apreciind că dispozițiile art. 426 lit. b) din Codul de procedură penală se interpretează în sensul că instanța care soluționează contestația în anulare are competența, în etapa soluționării pe fond a acesteia, să reanalizeze care dintre legile penale care s-au succedat în timp este mai favorabilă, în cazul în care se invocă incidența unei cauze de încetare a procesului penal în raport cu o lege succesivă care nu a fost avută în vedere în procesul de analiză a legii penale aplicabile cauzei. V.3. Punctul de vedere exprimat de completul de judecată

Curtea de Apel Cluj - Secția penală și de minori a reținut că aplicarea Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018, în interpretarea acesteia dată prin Decizia Curții Constituționale nr. 358/2022, a gen