ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2831/2012

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 254/ PI din 17 mai 2010, pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosar nr. 4965/30/2009, au fost respinse cererile formulate de inculpații S.D.E. și F.A., având ca obiect schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de proxenetism pre. De art. 329 C.p.

În baza art. 13 alin. (1), (3) rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.D.E,  la o pedeapsă de 8 (opt) ani și 6 (șase) luni închisoare.

În baza art. 329 alin. (1) C. pen., a fost condamnat același inculpat la: 3 ( trei) ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul S.D.E. să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 8 (opt) ani și 6 (șase) luni închisoare pe care a sporit-o cu 6 (șase) luni închisoare, astfel că inculpatul S.D.E. va executa pedeapsa de 9 (nouă) ani închisoare.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive, începând cu 11 martie 2009 până la 11 august 2009.

În baza art. 71 alin. (1), (2), (3) C. pen., s-au interzis inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prev. de art. 64 lit. 1 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen., art. 65 alin. (1), (2), (3) C. pen., art. 13 alin. (3) din Legea nr. 678/2001, s-a aplicat inculpatului S.D.E., pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 4(patru) ani.

În baza art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen., art. 65 alin. (1), (2), (3) C. pen., art. 329 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 2 (doi) ani.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară cea mai grea, aceea de interzicere a drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 4(patru) ani, după executarea pedepsei principale, conform art. 66 C. pen.

În baza art. 13 alin. (1), (3) rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnată inculpata F.A., la o pedeapsă de 7 (șapte) ani închisoare.

În baza art. 328 C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la: 2 (doi) ani închisoare.

În baza art. 329 alin. (1) C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 7 (șapte) ani închisoare pe care o sporește cu 6 (șase) luni închisoare, astfel că inculpata F.A. va executa pedeapsa de 7 (șapte) ani și 6 (șase) luni închisoare.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei durata reținerii și arestării preventive, începând cu 11 martie 2009 până la 11 august 2009.

În baza art. 71 alin. (1), (2), (3) C. pen., s-au interzis inculpatei, pe durata executării pedepsei drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza ll-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen., art. 65 alin. (1), (2), (3) C. pen., art. 13 alin. (3) din Legea nr. 678/2001, s-a aplicat inculpatei F.A., pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 3 (trei) ani.

În baza art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen., art. 65 alin. (1), (2), (3) C. pen., art. 329 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 2 (doi) ani.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară cea mai grea, aceea de interzicere a drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 3(trei) ani, după executarea pedepsei principale, conform art. 66 C. pen.

În baza art. 118 lit. b), c) C. pen., art. 19 din Legea nr. 678/2001, art. 329 alin. (4) C. pen., s-a dispus confiscarea bunurilor dobândite prin săvârșirea infracțiunilor: suma de 786 lei consemnată cu recipisa de consemnare C.E.C. Bank și chitanța C.E.C. Bank și a bunurilor folosite la săvârșirea infracțiunilor: telefon mobil, de culoare neagră cu cartela orange, telefon mobil, 2 ziare P., un aparat foto, o pereche de cătușe nichelate fără chei, sabia și bâta de baseball, 2 vibratoare unul roșu și unul argintiu, 2 camere de filmat de mici dimensiuni de culoare neagră .

S-a dispus restituirea celorlalte bunuri ridicate de la inculpați.

Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a reținut următoarele:Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timișoara nr. 161/D/P/2009, au fost trimiși în judecată în stare de arest inculpații S.D.E., pentru infracțiunile de trafic de minori și proxenetism prev. și ped. de art. 13 alin. (1), (3) rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 329 alin. (1) C. pen., ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., și inculpata F.A., pentru infracțiunile de trafic de minori, prostituție și proxenetism prevăzute și pedepsite de art. 13 alin. (1), (3) rap. La art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 328 C. pen., art. 329 alin. (1) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

S-a reținut că inculpatul S.D.E. împreună cu inculpata F.A. și învinuita L.A., în perioada 2008-2009 a primit și găzduit mai multe minore în scopul exploatării prin practicarea prostituției, a înlesnit practicarea prostituției și a tras foloase din practicarea prostituției de către persoane majore. Pentru inculpata F.A. s-a reținut că pe parcursul anilor 2008-2009 și-a procurat mijloacele de existență, practicând în acest scop raporturi sexuale cu diferiți bărbați, a înlesnit unor persoane majore practicarea prostituției, trăgând foloase de pe urma acestei activități, a primit și a găzduit împreună cu S.D.E. și L.A. persoane minore în scopul exploatării prin practicarea prostituției. S-a menționat că inculpații au fost trimiși în judecată în stare de arest, iar prin încheierea din 11 august 2009 a Tribunalului Timiș, în temeiul art. 300

1

C. proc. pen., cu referire la art. 140 din același cod s-a constatat încetată, de drept, starea de arest preventiv a inculpaților F.A. și S.D.E. și s-a dispus punerea, de îndată, în libertate a celor doi inculpați.

În cauză s-au administrat probe cu înscrisuri, s-a atașat dosarul nr. 161/D/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timișoara, s-au luat declarații inculpaților, s-au audiat martorii K.E.C., C.F.M., G.M., C.C.L., C.C., C.H.M., l.C.D., J.A., T.C. și R.I.A., din analiza cărora, prima instanță a reținut următoarele:în cursul anilor 2008-2009, inculpatul S.D.E. care eraîn relații de concubinaj cu inculpata F.A., iar apoi și cu învinuita L.A., a găzduit mai multe tinere în vederea exploatării prin practicarea prostituției folosind imobilele în care aceștia au locuit iar sumele obținute erau împărțite între inculpați. De asemenea, inculpatul S.D.E. a îndemnat și a înlesnit practicarea prostituției de către F.A. și L.A. trăgând foloase de pe urma acestei activități.Astfel, s-a reținut că în toamna anului 2007 inculpatul S.D.E. și F.A. au locuit în Timișoara, jud. Timiș, imobil în care s-au mutat și martorii C.C.L. cu C.F. - minoră. în acest apartament în luna ianuarie 2008 a fost găzduită și martora l.C.D. Pe parcursul șederii în acest apartament inculpatul S.D.E. și inculpata F.A. au înlesnit practicarea prostituției de către cele două martore C.F. și l.C.D., în sensul că inculpatul completa anunțuri la ziarul „ P.", iar anunțurile erau duse de inculpata F.A. la ziar, care primea și apelurile telefonice ale clienților, îi întâmpina pe aceștia și negocia prețul, banii fiind predați inculpatului S.D.E. în încăperea în care avea loc actul sexual exista o cameră de luat vederi legată la un televizor din spațiul alăturat,imaginile fiind urmărite de inculpatul S.D.E. ori de inculpata F.A., pentru a nu se sustrage din banii încasați ori să nu se exercite violențe față de cele care se prostituau.

De asemenea, s-a reținut că la începutul anului 2008, inculpații au locuit o scurtă perioadă de timp în zona C., cupă care s-au mutat în str. X, locație în care aceștia au continuat activitatea începută anterior. în luna noiembrie 2008 inculpatul S.D.E. a fost vizitat de martorul G.M., cu care se cunoștea și care a adus în acest apartament două minore, respectiv martorele R.A.l. și K.E.C., care au practicat prostituția, în aceleași condiții, în acest apartament. Inculpatul G.M. a fost trimis în judecată în Dosar nr. 103/D.P/2008 al D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Timiș.în data de 12 februarie 2009 un lucrător din cadrul Biroului de Investigații criminale - Poliția Municipiului Timișoara s-a sesizat din oficiu despre faptul că în ziarul P. la rubrica „ poșta lui cupidon" au apărut constant anunțuri prin care erau oferite servicii cu conotație sexuală pentru suma de 100 lei, iar telefoanele de contact erau aceleași. în data de 11 martie 2009 în baza autorizației emisă de Judecătoria Timișoara a fost efectuată o percheziție la adresa menționată fiind depistată în flagrant învinuita L.A., care întreținea raporturi sexuale cu martorul C.C. Acesta a declarat că în urma unui anunț din ziarul P. a contactat telefonic o femeie care i-a indicat adresa unde a fost întâmpinat de două fete din care una brunetă (în persoana numitei F.A.) și una blondă (L.A.). A negociat prețul unui raport sexual la prețul de 100 lei pe care i-a dat femeii cu care intenționa să întrețină relații sexuale iar aceasta i-a predat celeilalte ( F.A.).

S-a constatat că la percheziție a fost descoperită o instalație video cu sistem închis prin intermediul căruia dintr-o cameră a apartamentului se supraveghea ce se întâmplă în cealaltă cameră. S-au mai descoperit arme albe, bâtă tip baseball, o sabie artizanală, un pistol din plastic, prezervative, obiecte folosite la jocuri sexuale - două vibratoare, o casetă de bani cu cifru având în ea suma de 420 lei, 6 telefoane mobile. Două dintre aceste telefoane conțineau cartele cu numerele de telefon menționate în anunțurile privind oferta de raporturi sexuale contra cost din ziarul P., anunțurile în original au fost ridicate și se află la Dosar nr. 3225/P/2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara. Din apartament au mai fost ridicate albume cu fotografii care reprezintă fete îmbrăcate sumar, în poziții cu tentă sexuală, două camere de filmat, cătușe, două ziare Publitim, un proces verbal de contravenție pe numele inculpatei F.A.. S-a mai reținut că în timpul deplasării la adresa de mai sus, lucrătorii de poliție l-au identificat și pe inculpatul S.D.E. care se afla în autoturismul, parcat în spatele imobilului, în autoturism fiind găsite două telefoane mobile, suma de 360 lein, un spray lacrimogen și un cuter. Din declarațiile martorelor minore C.F., K.E.C., R.A.I., audiate în prezența asistentului social din cadrul D.G.A.S.P.C. Timiș, precum și din declarația martorei l.C.D. - majoră, prima instanță a reținut că au fost găzduite de inculpați pe diferite perioade de timp, că au fost obligate să întrețină raporturi sexuale pentru profitul celor doi proxeneți, la această activitate participând din anul 2008 și învinuita L.A. (față de care s-a dispus disjungerea cauzei prin rechizitoriul nr. 3225/P/2008 din 03 aprilie 2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara; s-a mai reținut că în aceeași perioadă au fost cazate și alte femei inclusiv sora martorei I.C.D. care s-a prostituat în aceleași condiții.

Astfel, s-a constatat că martorele au arătat că, sub autoritatea lui S.D.E. au practicat prostituția atât în apartament, prețurile fiind mai ridicate dar și stradal, tot sub supravegherea acestuia. Martorele au arătat că în aceeași măsură practica prostituția și F.A., respectiv L.A., cele două având și rolul de a încasa banii. Atunci când relațiile sexuale erau întreținute în apartament învinuita și inculpata selectau fetele după preferința clienților, iar banii primiți îi strecurau pe sub ușa în camera în care inculpatul S.D.E. stătea și supraveghea prin ecranul televizorului, sau erau predați acestuia personal de către una din cele două. De asemenea s-a constatat de către tribunal că martorii T.C., J.A., C.C., C.C.L., V.M., L.C., G.M. și martorul C.H. (surprins în casa scărilor, în ziua percheziției când acesta s-a deplasat la adresă în urma unui anunț din ziarul P. pentru a întreține relații sexuale), au confirmat starea de fapt mai sus arătată. Prima instanță a reținut faptul că inculpații au recunoscut în faza de urmărire penală parțial săvârșirea faptelor, respectiv F.A. a recunoscut comiterea infracțiunii de prostituție iar S.D.E., a recunoscut infracțiunea de proxenetism săvârșită față de F.A. și L.A., însă au negat comiterea traficului de minori și proxenetism. Ulterior, s-a reținut că în declarațiile date în faza de cercetare judecătorească inculpatul S.D.E. nu a mai recunoscut comiterea faptelor iar inculpata F.A. a recunoscut doar fapta de prostituție, nerecunoscând celelalte fapte.

Astfel, inculpatul S.D.E., a arătat că doar a locuit în aceleași imobile cu F.A., respectiv L.A. și primea de la acestea diverse sume de bani ca și contribuția acestora la cheltuielile de întreținere, negând celelalte acțiuni desfășurate în realizarea faptelor de trafic de minori și proxenetism. A susținut că el lipsea de acasă și știa doar că F.A. și L.A. se prostituează însă nu a avut participare la faptele acestora. Inculpata F.A. în faza de cercetare judecătorească a susținut doar că s-a prostituat și a negat celelalte fapte.

De asemenea, s-a reținut că în declarația dată la instanță și martora C.F. a revenit la declarați dată la urmărirea penală despre care susține că a scris-o așa cum i-a fost dictată de lucrătorii de poliție, însă această revenire a martorei este nejustificată.

Prima instanță nu a putut reține declarația inculpaților și ale martorei C.F.M., din faza de cercetare judecătorească, în condițiile în care s-a considerat că nu se justifică revenirile la declarațiile inițiale, iar pe de altă parte nu se coroborează cu ansamblul probelor dosarului. în raport de această împrejurare, dată fiind contradicția dintre aceste declarații date la urmărirea penală și cele date în faza de judecată, Tribunalul Timiș, văzând principiul aflării adevărului consacrat de art. 3 C. proc. pen., a reținut declarațiile inculpaților și ale martorei de la urmărirea penală, întrucât a apreciat că aceste declarații sunt expresia adevărului (cu privire la împrejurările referitoare la faptele ce fac obiectul dosarului, recunoscute în aceste declarații), deoarece se coroborează cu faptele și împrejurările care rezultă din ansamblul probelor administrate în dosar. Astfel, s-a constatat că la dosar sunt probe certe care duc la concluzia stării de fapt mai sus arătate. De altfel, s-a apreciat că declarațiile martorilor G.M., T.C., l.C.D., R.I.A. (filele 57, 124, 126, 127) constituie probe concludente, care coroborate cu celelalte date ale dosarului, dovedesc cu prisosință activitatea infracțională desfășurată de inculpații S.D.E. și F.A., în sensul stării de fapt mai sus descrisă.

S-a reținut că în conținutul acestor declarații ( atât din cele de la urmărirea penală cât și cele de la instanță) este arătată și atitudinea inculpatului S.D.E. cu privire la exercitarea de constrângeri atât psihice cât și fizice asupra victimelor minore; din declarația martorei l.C.D. s-a reținut că inculpatul le lovea cu o bâtă de baseball în cap, după gât și victimele se simțeau terorizate, le era teamă de inculpat și erau speriate. Această martoră arată că a fost bătută de inculpat și când avea 13 ani. S-a mai reținut că altei persoane minore (martora R.I.A.) îi era teamă de inculpat în perioada în care a locuit în apartamentul inculpatului și a practicat prostituția, pentru că inculpatul a amenințat-o că dacă pleacă o să o înece.

Tribunalul Timiș a constatat că faptele săvârșite de inculpatul S.D.E., care împreună cu inculpata F.A. și L.A., în perioada 2008-2009 a primit și găzduit mai multe persoane minore în scopul exploatării prin practicarea prostituției, a înlesnit practicarea prostituției și a tras foloase de pe urma practicării prostituției de către persoane majore, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1), (3) rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, și proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. în ce privește aplicarea prev. art. 41 în raport cu infracțiunea de trafic de minori a fost avută în vedere Decizia nr. 49 din 04 iunie 2007 dată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, în care se stabilește că traficul de persoane incriminat prin dispozițiile art. 12 și 13 din Legea nr. 678/2001 comis asupra mai multor subiecți pasiv în aceleași condiții de loc și timp constituie o infracțiune unică, în formă continuată. Prima instanță a apreciat că faptele inculpatei F.A. care, pe parcursul anilor 2008-2009 și-a procurat mijloacele de existență, practicând în acest scop raporturi sexuale cu diferiți bărbați, a înlesnit unor persoane majore practicarea prostituției, trăgând foloase de pe urma acestei activități, a primit și a găzduit împreună cu S.D.E. persoane minore în scopul exploatării prin practicarea prostituției, constituie infracțiunea de prostituție. în ceea ce privește solicitarea inculpaților de schimbare a încadrării juridice a faptelor în infracțiunea prev. de art. 329 C. pen. ( proxenetism), s-a reținut de către tribunal că aceasta este neîntemeiată și a fost respinsă întrucât s-a considerat că nu poate fi reținută doar infracțiunea de proxenetism în condițiile în care sunt îndeplinite elementele constitutive atât ale infracțiunii de trafic de minore, prev. de art. 12 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 cât și ale infracțiunii de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) C. pen.Astfel, s-a reținut că distincția dintre infracțiunea de trafic de persoane prev. de art. 12 și respectiv, art. 13 din Legea nr. 678/2001 și cea de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) C. pen., este dată de obiectul juridic generic diferit al celor două incriminări, respectiv de valoarea socială diferită, protejată de legiuitor prin textele incriminatorii ale celor două legi: în cazul infracțiunilor prevăzute de Legea nr. 678/2001 aceasta fiind apărarea dreptului la libertatea de voință și a acțiune a persoanei, iar în cazul infracțiunii de proxenetism prev. de art. 329 C. pen., apărarea bunelor moravuri în relațiile de conviețuire socială și de asigurare licită a mijloacelor de existență. în situația unor acte de recrutare, transportare, transferare, cazare sau primire a unei persoane, prin amenințare, violență, răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau prin alte forme de constrângere ori profitând de imposibilitatea acelei persoane de a-și exprima voința sau prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane, fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiuni ide trafic de persoane, prev. de art. 12 din Legea nr. 678/2001. Așadar, s-a reținut că dacă o persoană acționează asupra altei persoane prin modalitățile arătate, îndemnând, înlesnind sau trăgând foloase ori recrutând sau traficând persoane majore în vederea practicării de bunăvoie a prostituției, iar ulterior acționează asupra aceleași persoane și prin modalitățile arătate în conținutul textului art. 12 din Legea nr. 678/2001, se constată săvârșirea atât a infracțiunii prevăzute de art. 329 alin. (1) C. pen., sau art. 329 alin. (2) tezele I și II C. pen., după caz, cât și a infracțiunii prev. de art. 12 din Legea nr. 678/2001, în concurs real. Prin urmare, prima instanță a constatat că sunt nefondate și susținerile în apărarea inculpaților, privind achitarea în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât în cauză nu sunt incidente aceste dispoziții legale, în raport de faptul că s-a dovedit existența elementelor constitutive ale infracțiunii mai sus menționate în sarcina inculpaților.

Având în vedere criteriile de individualizare prev. de art. 72 C. pen., respectiv împrejurările mai sus descrise în care inculpații au comis faptele, gravitatea deosebit de ridicată a acestor fapte, ținând cont de persoana fiecărui inculpat în sensul că inculpatul S.D.E. a mai fost anterior condamnat (pentru vătămare corporală și distrugere), iar inculpata F.A. este fără antecedente penale, precum și de poziția nesinceră a inculpaților pe parcursul procesului penal, prima instanță a dispus condamnarea inculpaților.

La stabilirea pedepselor principale prima instanță a avut în vedere la aprecierea gravității concrete a fiecărei fapte și contribuția efectivă a fiecărui inculpat la comiterea faptelor precum și atitudinea violentă (psihic și fizic) a inculpatului S.D.E. asupra victimelor, de natură a insufla temere victimelor minore.

Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel inculpații criticând-o pentru netemeinicie, întrucât nu au săvârșit infracțiunea de trafic de minori, ci infracțiunea de proxenetism și au solicitat reducerea cuantumului pedepsei închisorii aplicată.

Prin Decizia penală nr. 9/ A din 13 ianuarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosar nr. 4965.1/30/2009, în temeiul prevederilor art. 379 alin. (1), pct. 1, lit. b) C. proc. pen. s-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații S.D.E. și F.A., împotriva sentinței penale nr. 254/ PI din 17 mai 2010, pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 4965/30/2009.

Curtea de reținut următoarele: Deși cei doi inculpați contestă săvârșirea infracțiunilor reținute în seama lor prin rechizitoriu, din declarațiile martorilor coroborate cu celelalte probe existente la dosar, rezultă vinovăția acestora.

Astfel, în declarația existentă la fila nr. 55 dosar primă instanță, martorul K.E.C. precizează: „Așa cum am arătat și în declarația de la urmărire penală, inculpatul S. era cel care dirija toată activitatea în care erau implicate și numitele F. și L., legat de faptul că eu mă prostituam cu diverși clienți care erau racolați de către cei trei. Știu că S. avea cunoștință despre anunțurile care se dădeau și apoi clienții sunau și S. le spunea unde să vină, le indicau unde este apartamentul de pe str. X din Timișoara, unde eu practicam prostituția; Sumele de bani erau încasate de la clienți de una dintre cele două femei, F. sau L. și de fapt banii ajungeau la S.".A rezultat din această declarație a unei minore, participația penală a celor doi inculpați, în forma coautoratului la săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, reținută în seama ambilor prin rechizitoriu, declarație dată în fața instanței, declarație care confirmă declarația aceluiași martor dată în faza urmăririi penale, declarație concludentă.

În continuarea aceleiași declarații, martorul a precizat : „Eu eram prietenă cu G.M. și acesta împreună cu R.P. m-au îndemnat să practic prostituția. Pe S. l-am cunoscut când m-am dus cu G.M. la el la apartament, unde era și Robu Ionela, care stătea la S. în apartament și practica și ea prostituția. Eu nu îmi mai aduc aminte de cine am fost amenințată ca să nu pot pleca din apartamentul lui S.", declarație care evidențiază racolarea și a martorei R.I.A., dar pentru a întreține raporturi sexuale cu diferiți bărbați în contul unor sume de bani, dar și violențele exercitate de inculpați împotriva persoanelor de gen feminin care doreau să părăsească apartamentul în care se practica - în folosul inculpaților -prostituția.în declarația de la fila nr. 57 dosar primă instanță, martorul G.M. a precizat: „în timp ce eu mă aflam cu prietena mea C. (K.E.C.) în apartamentul lui S. așa cum am arătat mai sus, chiar s-a întâmplat că a venit și el cu F.A., pe care a adus-o de undeva din Arad și știu că a bătut-o pentru că a gădit-o cu un anumit S., în sensul că respectiva s-ar fi dus să se prostitueze cu S. Eu am aflat atunci că a bătut-o pentru că respectiva s-ar fi dus să se prostitueze pentru S. Eu am aflat atunci că a bătut-o pentru că a fugit de la el, pentru că a stat 5 ani cu el, perioadă în care s-a prostituat pentru el", declarație care dovedește și ea vinovăția inculpaților, în raport cu infracțiunile reținute în seama lor prin rechizitoriu.

În declarația existentă la fila nr. 71 dosar primă instanță, martorul C.C. a precizat: „Corespunde adevărului că atunci când m-am dus la adresa care mi s-a spus la telefon am găsit două fete. Imi amintesc că am dat suma de bani cred că 100 lei fetei blonde, înainte de a face sex. Nu mai îmi aduc aminte cu exactitate în acest moment ce a făcut fata cu banii, la un moment dat în timpul actului sexual au apărut organele de poliței. O recunosc în prezent în sală pe una dintre persoane și îmi amintesc că ea era brunetă. Mi s-a spus că persoana pe care o recunosc în sală este inculpata", declarație care dovedește practicarea prostituției în locuința inculpatului S..în declarația de la fila 72 dosar primă instanță, martorul C.H.M. a precizat : „Eu nu am mai apucat să intru în apartamentul unde trebuia să merg pentru a întreține relații sexuale întrucât în timp ce cealaltă persoană, numitul C. se afla în apartament, au venit organele de poliție" declarație care și ea dovedește practicarea prostituției în apartamentul inculpaților S. și F.în declarația existentă la fila nr. 124 dosar primă instanță, martorul l.C.D. a arătat: „în această perioadă de 2 ani, eu împreună cu alte fete, între care F.A., zisă S., încă una M., încă una cunoscută pitica, I. și E. eram obligate de S. să practicăm prostituția. Arăt că ne teroruza, ne amenința cu bâta de baseball. Arăt că ne teroriza, în sensul că ne bătea cu bâta de baseball în cap, după gât. Arăt că din banii pe care îi primeam de la clienți, D. îmi dădea ca să îmi iau îmbrăcăminte, mâncare și restul banilor erau luați de el și F.A.", declarație care dovedește și ea vinovăția inculpaților în raport cu infracțiunilor reținute în seama cestora prin rechizitoriu.în declarația de la fila nr. 126 dosar primă instanță, martorul T.C. a arătat: „De la F. am aflat că în acel imobil se practică prostituția. Am mai aflat că S. lua banii de la fetele care practicau prostituția. Eu am aflat că știa și D. ce se întâmpla acolo."în declarația existentă la fila nr. 127 dosar primă instanță, martorul R.I.A. a precizat : „Am stat o perioadă, nu îmi mai amintesc cu exactitate, într-un apartament unde am fost dusă de un băiat G.M., unde era și S. și F.A., mai veneau și alte fete în acel apartament, numita E. Cât am stat în acel apartament veneau clienți la noi, adică la mine și la alte fete, eu nu știam să vorbesc la telefon, dar A. (F.), ea vorbea la telefon și dădea adresa unde să vină clienții. De la acești clienți, care veneau în acel apartament în perioada cât eu am stat acolo, primeam bani pentru că întrețineam relații sexuale cu ei. îmi amintesc că atunci când venea clientul, Anna lua banii și eu mergeam cu clientul în cealaltă cameră.în perioada în care am stat în acel apartament, îmi amintesc că eram în stare de teamă, întrucât eram speriată pentru că am fost amenințată de către D. că dacă o să plec de acolo o să mă ia și mă îneacă și mie mi-a fost teamă efectiv de el", martorul R.I.A. fiind și ea minoră. Această declarație coroborată cu celelalte probe administrate în cauză, dovedesc vinovăția inculpaților și nesinceritatea acestora, care atât în faza urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești au negat săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori prevăzute de art. 13 alin. (1), (3), respectiv art. 12 alin. (2) Iit. a) din Legea nr. 678/2001.La filele nr. 45-79 dosar de urmărire penală se află procesul verbal de percheziție domiciliară la imobilul situat în T., apartament deținut de inculpați în care se consemnează aparatura găsită în acel imobil, folosită de inculpați în realizarea unor venituri pecuniare din practicarea prostituției.

Analiza coroborată a acestor probe dovedește că starea de fapt și încadrarea juridică au fost corect reținute, că respingerea de către prima instanță a cererii având ca obiect schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de trafic de persoane în infracțiunea de proxenetism este temeinică, iar criticile formulate de inculpați în apel, prin apărători, nu sunt fondate.întrucât inculpații au dovedit în mod constant o comportare nesinceră, negând săvârșirea infracțiunilor reținute în seama lor prin rechizitoriu, au fost respinse ca nefondate și cererile apărătorilor inculpaților având ca obiect coborârea cuantumului pedepsei sub minimul special, prin aplicarea prevederilor art. 74, 76 C. pen. împotriva acestei decizii penale au declarat recurs inculpații, invocând cazurile de casare prev. de art. 385

9

pct. 17 și 14 C. proc. pen.

Prin Decizia penală nr. 3948 din 7 noiembrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție au fost admise recursurile declarate de inculpați, a fost casată decizia penală recurată și cauza a fost trimisă spre rejudecare Curții de Apel Timișoara.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de control judiciar a reținut următoarele:Inculpații au criticat greșita încadrare juridică, susținând că nu au exploatat în nici un fel minorele,care au practicat prostituția de bună voie, astfel că fapta putea fi încadrată cel mult în infracțiunea de proxenetism. S-a mai susținut de inculpați că pedepsele stabilite sunt exagerate, raportat la periculozitatea socială a inculpaților, a lipsei antecedentelor penale, conduita bună în proces și situația personală a inculpatului S. D. Din oficiu, instanța de recurs a pus în discuție incidența cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 3 C. proc. pen., atras de incompatibilitatea unui membru de judecată care a participat la soluționarea cauzei în apel, în care a fost pronunțată Decizia nr. 9/A/2011.Astfel, potrivit lucrărilor cauzei, inculpații au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul nr. 3225/P/2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, sub acuzația de săvârșire a infracțiunii de proxenetism prev. de art. 329 C. pen. și prostituție prev. de art. 328 C. pen.

Dosarul a fost înregistrat la Judecătoria Timișoara, iar prin sentința penală nr. 1066 din 29 aprilie 2009 s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, subsecvent schimbării încadrării juridice a faptelor din infracțiunea prev. de art. 329 C. pen. în infracțiunile prev. de art. 13 din Legea nr. 678/2001 și art. 329 C. pen. Prin sentința penală nr. 347 din 01 iunie 2009 a Tribunalului Timiș s-a admis excepția de necompetență materială a organului de urmărire penală și s-a dispus trimiterea dosarului la parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș pentru refacerea urmăririi penale în raport de noua încadrare juridică a faptelor, hotărâre care a fost atacată cu recurs, iar prin Decizia penală nr. 714/ R din 08 iulie 2009 a Curții de Apel Timișoara, pronunțată în completul format din judecătorii C.C., I.D. și V.l., s-a menținut soluția de restituire a cauzei la procuror și s-a dispus ca refacerea urmăririi penale să fie efectuată de D.I.I.C.O.T. Serviciul Teritorial Timișoara. Prin aceiași decizie penală au fost respinse recursurile declarate de inculpați, prin care se solicita trimiterea cauzei la Judecătoria Timișoara, contestându-se reținerea încadrării juridice a infr. prev. de art. 13 din Legea nr. 678/2001.în cuprinsul deciziei, Curtea de Apel Timișoara a constatat că în mod corespunzător s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor raportat la starea de fapt expusă în rechizitoriu. După refacerea urmăririi penale și sesizarea instanței, Tribunalul Timiș prin sentința penală nr. 254/ PI din 17 mai 2010 a dispus condamnarea inculpaților pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001 și art. 329 C. pen., respectiv art. 13 alin. (1), (3) din Legea nr. 678/2001, art. 329 și 328 C. pen. Această hotărâre de condamnare a fost atacată cu apel de către inculpați, inculpatul S. D., criticând hotărârea pentru greșita reținere a infracțiunii prev. de art. 13 din Legea nr. 678/2001.

Prin Decizia penală nr. 9/ A din 13 ianuarie 2011 a Curții de Apel Timișoara s-au respins apelurile inculpaților și a fost menținută în întregime hotărârea Tribunalului Timiș, completul de judecată fiind format din judecătorii I.D. și L.A.B., rezultând că președintele completului de judecată a făcut parte și din compunerea instanței care a soluționat recursurile inculpaților împotriva hotărârii de restituire a cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale. Potrivit art. 47 alin. (2) C. pen. pen., judecătorul care și-a exprimat anterior părerea cu privire la soluția care ar putea fi dată în cauză este incompatibil să se pronunțe în aceiași cauză.în raport de dispoziția de lege, Înalta Curte a constatat că judecătorul I.D. era incompatibil să participe la judecarea cauzei în apel, întrucât deși nu se soluționase fondul apelului, și-a exprimat părerea cu privire la încadrarea juridică dată faptelor, motive pentru care, apreciind că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 385

9

pct. 3 C. pen. Pen. a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare.

Cauza a fost reînregistrată sub nr. 4965.1/30/2009 jar urmare a rejudecării, Curtea de Apel este investită a soluționa apelurile declarate de inculpații F.A. și S.D.E. Inculpații apelanți nu s-au prezentat în fața instanței de apel pentru a putea fi audiați.

Analizând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate din prisma motivelor de apel precum și din oficiu conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanța de apel a apreciat că ambele apeluri sunt nefondate,pentru considerentele ce vor fi prezentate. Pe parcursul procesului penal inculpații F.A. și S.D.E. au contestat săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor prin actul de acuzare dar din ansamblul probelor administrate în cauză, respectiv din declarațiile martorilor coroborate cu percheziția domiciliară, declarațiile părților vătămate, proces verbal de control al autoturismului, cupoane depuse în ziarul P., extras C.F. imobil situat în strada X, planșe foto instanța de apel a apreciat că în mod corect a reținut instanța de fond vinovăția acestora. Astfel, în declarația existentă la fila nr. 55 dosar primă instanță, martorul K.E.C. precizează: „Așa cum am arătat și în declarația de la urmărire penală, inculpatul S. era cel care dirija toată activitatea în care erau implicate și numitele F. și L., legat de faptul că eu mă prostituam cu diverși clienți care erau racolați de către cei trei. Știu că S. avea cunoștință despre anunțurile care se dădeau și apoi clienții sunau și S. le spunea unde să vină, le indicau unde este apartamentul de pe str. Ardealului din Timișoara, unde eu practicam prostituția; Sumele de bani erau încasate de la clienți de una dintre cele două femei, F. sau L. și de fapt banii ajungeau la S." Din această declarație a minorei, reiese participația penală a celor doi inculpați, în forma coautoratului la săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, reținută în seama ambilor prin rechizitoriu, declarație dată în fața instanțe și care confirmă depoziția sa dată în faza urmăririi penale, declarație apreciată de instanța de apel ca fiind concludentă în ceea ce privește activitatea infracțională a inculpaților.în continuarea aceleiași declarații, martora precizează: „Eu eram prietenă cu G.M. și acesta împreună cu R.P. m-au îndemnat să practic prostituția. Pe S. l-am cunoscut când m-am dus cu G.M. la el la apartament, unde era și R.I., care stătea la S. în apartament și practica și ea prostituția. Eu nu îmi mai aduc aminte de cine am fost amenințată ca să nu pot pleca din apartamentul lui S.", declarație care evidențiază racolarea și a martorei R.I.A., dar pentru a întreține raporturi sexuale cu diferiți bărbați în contul unor sume de bani, dar și violențele exercitate de inculpați împotriva persoanelor de gen feminin care doreau să părăsească apartamentul în care se practica - în folosul inculpaților - prostituția. în declarația de la fila nr. 57 dosar primă instanță, martorul G.M. precizează: „în timp ce eu mă aflam cu prietena mea C. (K.E.C.) în apartamentul lui S. așa cum am arătat mai sus, chiar s-a întâmplat că a venit și el cu F.A., pe care a adus-o de undeva din Arad și știu că a bătut-o pentru că a găsit-o cu un anumit Samir, în sensul că respectiva s-ar fi dus să se prostitueze cu S. Eu am aflat atunci că a bătut-o pentru că respectiva s-ar fi dus să se prostitueze pentru S. Eu am aflat atunci că a bătut-o pentru că a fugit de la el, pentru că a stat 5 ani cu el, perioadă în care s-a prostituat pentru el", declarație care dovedește și ea vinovăția inculpaților, în raport cu infracțiunile reținute în seama lor prin rechizitoriu. Mai mult, martorul C.C.- fila 71 dosar fond - precizează: „Corespunde adevărului că atunci când m-am dus la adresa care mi s-a spus la telefon am găsit două fete. îmi amintesc că am dat suma de bani cred că 100 lei fetei blonde, înainte de a face sex. Nu mai îmi aduc aminte cu exactitate în acest moment ce a făcut fata cu banii, la un moment dat în timpul actului sexual au apărut organele de poliței. O recunosc în prezent în sală pe una dintre persoane și îmi amintesc că ea era brunetă. Mi s-a spus că persoana pe care o recunosc în sală este inculpata", declarație care dovedește practicarea prostituției în locuința inculpatului S. în același sens este și declarația martorului C.H.M. - fila 72 dosar fond - care precizează: „Eu nu am mai apucat să intru în apartamentul unde trebuia să merg pentru a întreține relații sexuale întrucât în timp ce cealaltă persoană, numitul C. se afla în apartament, au venit organele de poliție" declarație care și ea dovedește practicarea prostituției în apartamentul inculpaților S. și F. Martora l.C.D.- fila nr. 124 dosar primă instanță - arată că : „în această perioadă de 2 ani, eu împreună cu alte fete, între care F.A., zisă S., încă una M., încă una cunoscută pitica, I. și E. eram obligate de S. să practicăm prostituția. Arăt că ne teroruza, ne amenința cu bâta de baseball. Arăt că ne teroriza, în sensul că ne bătea cu bâta de baseball în cap, după gât. Arăt că din banii pe care îi primeam de la clienți, D. îmi dădea ca să îmi iau îmbrăcăminte, mâncare și restul banilor erau luați de el și F.A.", declarație care dovedește și ea vinovăția inculpaților în raport cu infracțiunilor reținute în seama cestora prin rechizitoriu. în dovedirea vinovăției inculpaților stă și depoziția martorului T.C.- fila nr. 126 dosar primă instanță - : „De la F. am aflat că în acel imobil se practică prostituția. Am mai aflat că S. lua banii de la fetele care practicau prostituția. Eu am aflat că știa și D. ce se întâmpla acolo."Martora R.I.A.- fila nr. 127 dosar primă instanță- precizează. „Am stat o perioadă, nu îmi mai amintesc cu exactitate, într-un apartament unde am fost dusă de un băiat G.M., unde era și S. și F.A., mai veneau și alte fete în acel apartament, numita E. Cât am stat în acel apartament veneau clienți la noi, adică la mine și la alte fete, eu nu știam să vorbesc la telefon, dar A. (F.), ea vorbea la telefon și dădea adresa unde să vină clienții. De la acești clienți, care veneau în acel apartament în perioada cât eu am stat acolo, primeam bani pentru că întrețineam relații sexuale cu ei. îmi amintesc că atunci când venea clientul, A. lua banii și eu mergeam cu clientul în cealaltă cameră.în perioada în care am stat în acel apartament, îmi amintesc că eram în stare de teamă, întrucât eram speriată pentru că am fost amenințată de către D.el că dacă o să plec de acolo o să mă ia și mă îneacă și mie mi-a fost teamă efectiv de el", martorul R.I.A. fiind și ea minoră. Această declarație coroborată cu celelalte probe administrate în cauză, dovedesc vinovăția inculpaților și nesinceritatea acestora, care atât în faza urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești au negat săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori prevăzute de art. 13 alin. (1), (3), respectiv art. 12 alin. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001. Din procesul verbal de percheziție domiciliară - filele nr. 45-79 dosar de urmărire penală - efectuată la imobilul situat în T., apartament deținut de inculpați se consemnează aparatura găsită în acel imobil, folosită de inculpați în realizarea unor venituri pecuniare din practicarea prostituției.

Analiza coroborată a acestor probe a dovedit că starea de fapt și încadrarea juridică au fost corect reținute, că respingerea de către prima instanță a cererii având ca obiect schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de trafic de persoane în infracțiunea de proxenetism este temeinică, iar criticile formulate de inculpați prin apărători, nu sunt fondate. Elementul material ce caracterizează latura obiectivă a infracțiunii de trafic de persoane în varianta reglementată de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 s-a realizat în infracțiunea de găzduire și cazare a persoanelor minore în scopul exploatării acestora prin practicarea prostituției. Nu se poate reține în sarcina inculpaților săvârșirea infracțiunea de proxenetism prev. de art. 329 C. pen. deoarece aceasta diferă de infracțiunea de trafic de persoane în varianta reglementată de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 în ceea ce privește elementul material, prima constând în următoarele modalități: îndemnul, înlesnirea practicării prostituției sau tragerea de foloase de pe urma acesteia, modalități pe care infracțiunea de trafic de persoane nu le reglementează. O deosebire fundamentală între cele două infracțiuni constă în aceea că în cazul infracțiunii de proxenetism persoanele de sex feminin nu au fost obligate să se prostitueze, cunoscând de la început natura activității pe care urmau să o desfășoare. Infracțiunea de trafic de persoane în modalitatea în care au fost trimiși în judecată inculpații s-a realizat prin acte de constrângere ori asimilate acestora și prin primirea sau acceptarea de bani ori de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra celei vizate să facă obiectul exploatării, prin exploatare înțelegându-se obligarea la practicarea prostituției.

În conformitate cu dispozițiile art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepsei se ține seama de dispozițiile părții generale a codului penal, de limitele speciale de pedeapsă, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte. Criteriile generale de individualizare a pedepselor sunt expres prevăzute de legiuitor în dispozițiile art. 72 C. pen. și orice abatere de la judicioasa lor utilizare în procesul de stabilire și aplicare a pedepsei presupune analizarea obiectivă a probelor de la dosar care duc la aplicarea acestora. Pedepsele aplicate inculpaților satisfac exigențele menționate, fiind într-un cuantum de natură să asigure reeducarea inculpaților și prevenirea comiterii de noi fapte antisociale.

Astfel, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. s-au respins apelurile declarate de inculpații S.D.E. și F.A., împotriva sentinței penale nr. 254/ PI din 17 mai 2010 pronunțată de Tribunalul Timiș și în temeiul prevederilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpații-apelanți au fost obligați la plata sumei de câte 600 lei, cheltuieli judiciare în apel și s-a dispus plata din contul Ministerului Justiției în contul Baroului Timiș, a sumei de 400 lei, onorariu avocat din oficiu.

împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul S.D.E., criticând decizia recurată prin prisma cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Prin motivele de recurs susținute oral de apărătorul desemnat din oficiu, s-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și aplicarea disp art. 320

1

C. proc. pen. și reducerea limitelor pedepselor minime și maxime cu 1/3.

Examinând decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prev.de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. dar și din oficiu, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor urma.

Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 320

1

alin. (1) și (7) C. proc. pen., astfel cum s-a statuat prin decizia Curții Constituționale, în situația în care, inculpatul înțelege să fie judecat prin procedura simplificată, limitele pedepselor minime și maxime pot fi reduse cu 1/3.

Cum poziția procesuală a inculpatului a fost exprimată în ședința publică din data de 5 septembrie 2012 și a fost consemnată și atașată la dosarul cauzei, înalta Curte constată, incidența în cauza a dispozițiilor art. 320

1

alin. (1) și (7) C. proc. pen.

Având în vedere această declarație și dispozițiile art. 320

1

C. pen.p introdus prin Legea nr. 202/2010 pentru accelerarea soluționării cauzelor, astfel cum s-a statuat prin decizia Curții Constituționale, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul declară că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și nu solicită administrarea de probe, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere pe care le poate administra la acest termen de judecată.

La termenul de judecată, instanța de recurs a întrebat pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește, procedează la audierea acestuia și apoi acordă cuvântul procurorului și celorlalte părți.

Instanța de judecată soluționează latura penală atunci când, din probele administrate, rezultă că faptele inculpatului sunt stabilite și sunt suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse.

Dacă pentru soluționarea acțiunii civile se impune administrarea de probe în fața instanței, se va dispune disjungerea acesteia.

În caz de soluționare a cauzei prin aplicarea alin. (1), dispozițiile art. 334 și 340-344 se aplică în mod corespunzător.

Instanța va pronunța condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii. Dispozițiile alin. (1) - (6) nu se aplică în cazul în care acțiunea penală vizează o infracțiune care se pedepsește cu detențiune pe viață.

În caz de respingere a cererii, instanța continuă judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun".

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului,rezultă că, Înalta Curte constatată că este competentă și legal sesizată să judece cauza de față, inculpatul nu este acuzat de săvârșirea unei infracțiuni pentru care legea penală prevede pedeapsa detențiunii pe viață, inculpatul a declarat personal că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

De asemenea, instanța a mai reținut că probele administrate în cursul urmăririi penale sunt legal administrate.

Din probe a rezultat că starea de fapt corespunde cu cea descrisă în actul de sesizare și recunoscută de inculpat.

Așadar, instanța de recurs reține că soluționarea cauzei se poate face în conformitate cu dispozițiile art. 320

1

alin. (1) și (7) C. proc. pen., acordul de voință al inculpatului a fost liber exprimat în prezența apărătorului desemnat din oficiu, astfel că, limitele pedepselor minime și maxime vot fi reduse cu 1/3.

Față de aceste condiserente, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de inculpatul S.D.E. împotriva Deciziei penale nr. 26/ A din 16 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, conform dispozitivului deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul S.D.E. împotriva Deciziei penale nr. 26/ A din 16 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în Dosarul nr. 4965.1/30/2009.

Casează în totalitate decizia penală susmenționată și în parte sentința penală 254/ PI din 17 mai 2010 pronunțată de Tribunalul Timiș și rejudecând:

Descontopește pedeapsa principală rezultantă de 9 ani închisoare aplicată inculpatului S.D.E. în pedepsele componente de 8 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de 3 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 329 alin. (1) C. pen., pe care le repune în individualitatea lor.

Înlătură sporul de pedeapsă de 6 luni închisoare.

În baza art. 13 alin. (1) și (3) rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., condamnă pe recurentul inculpat S.D.E. la pedeapsa principală de 6 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a ll-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 320

1

alin