ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 53/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: A. Prin sentința penală nr. 90/ P din 5 iunie 2008 a Tribunalului Neamț, în temeiul art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor săvârșite de inculpații R.S. și S.G.A., din infracțiunea de trafic de persoane, prevăzută de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) teza I, alin. (4) teza I și teza III din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 alin. (1) C. pen.

S-a dispus condamnarea inculpatului R.S., la pedepse de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicabilă art. 41 alin. (2) și art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., împotriva părților vătămate G.M., D.E.,. G.M., G.A.M., D.G., D.T.l.; 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) teza I, alin. (4) teza I și teza a III-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 13 alin. (1) C. pen.

și art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., împotriva părților vătămate A.V., C.C., A.M. și S.E. În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale. S-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în condițiile prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen. În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc.

pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului R.S., iar în temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive începând cu data de 17 octombrie 2006 și până 05 iunie 2008. Totodată, Tribunalul Neamț a dispus condamnarea inculpatei S. G.A., la pedepse de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicabilă art. 41 alin. (2) și art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., împotriva părților vătămate G.M., G.M., C.M., D.E., G.A.M.

și D.G.; 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) teza I, alin. (4) teza I și teza a III-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 13 alin. (1) C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., împotriva părților vătămate A.M. și S.E. În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

A fost interzisă inculpatei exercitarea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în condițiile art. 71 alin. (2) C. pen. În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatei S.G.A. iar în temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive începând cu data de 19 iunie 2006 și până 05 iunie 2008. A fost condamnată inculpata S.M., la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicabilă art. 41 alin. (2) și art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., împotriva părților vătămate C.M.

și D.E. S-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în condițiile prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen. În temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada reținerii și arestării preventive începând cu data de 16 noiembrie 2006 și până la 25 ianuarie 2008. A fost condamnat inculpatul S.I., la pedeapsa de un an și 7 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicabilă art. 41 alin. (2) și art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., împotriva părților vătămate G.M. și G.A.M. S-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în condițiile prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive începând cu data de 19 iunie 2006 și până 17 decembrie 2007. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. , s-a dispus achitarea inculpaților R.S., S.G.A., S.M. și S.l. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003. S-a constatat că părțile vătămate nu s-au constituit părți civile în cauză. În temeiul art. 19 din Legea nr. 678/2001 au fost obligați inculpații să plătească statului, ca efect al confiscării speciale, sumele de bani obținute prin săvârșirea infracțiuni lor. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că, în perioada anilor 2002 - 2004, inculpații au racolat mai multe tinere între 17 și 22 ani, iar majoritatea acestora au fost duse în Italia sub promisiunea că li se vor oferi locuri de muncă, dar în realitate au fost exploatate sexual.

Inculpatul R.S., zis „M.”, a cunoscut-o pe inculpata S.G.A. în Italia și împreună cu aceasta au hotărât să acționeze în vederea recrutării unor tinere. În activitatea inculpatei S.G.A. au fost atrași la un moment dat și frații ei, S.l. și S.M., precum și alte persoane care au fost cercetate și trimise în judecată. Printre aceste persoane se numără și numiții V.C.S., V.V. și U.C. Din probele administrate în cauză a rezultat că în perioada de referință au fost recrutate spre a fi exploatate sexual în Italia, următoarele persoane vătămate: G.M., C.M., D.E., S.E., G.M., A.V., G.A.M., D.G., C.C., D.T.l. și A.M. Astfel: - partea vătămată G.M. a fost recrutată de către U.C. care știa dificultățile financiare ale părinților ei și care i-a propus să meargă și să lucreze în Italia.

După ce a avut acceptul părții vătămate, a dus-o în garsoniera în care inculpata S.G.A. avea stabilită locația fetelor recrutate spre a fi duse în Italia. Timp de două săptămâni, U.C. a depus diligente pentru a intra în posesia buletinului de identitate și a certificatului de naștere necesare obținerii pașaportului. Pe perioada în care au stat în garsonieră, atât ea cât și celelalte victime au fost supravegheate de către inculpatul S.l. și de V.V., iar când erau prezenți, și de inculpații S.G.A. și V.C.S.; - partea vătămată C.M. a fost recrutată de către V.C.S., acesta propunându-i să lucreze cu o nepoată de-a sa la un restaurant din Italia. Deplasarea în Italia s-a făcut cu un autoturism AUDI 80, condus de H. G., însoțiți de V.C.S.

și inculpata S.G. A. V.C.S. și victima C.M. au coborât în orașul Trento. Pe timpul transportului, inculpata S.G.A. se înțelesese cu V.C.S. ca, a doua zi, ei să se întâlnească în orașul Trento. Odată ajunși, partea vătămată C.M. și cu V.C.S. au dormit la nepoata acestuia, într-o garsonieră unde și-a făcut apariția, a doua zi, inculpata S.G.A. De la nepoata inculpatului, toți trei au plecat și s-au cazat la un hotel din Trento, unde au stat 2 - 3 zile, iar din discuțiile ce au fost între inculpata S.G.A. și V.C.S., partea vătămată C.M. și-a dat seama de ceea ce avea să se întâmple cu ea, respectiv că va fi vândută, pentru a fi obligată să se prostitueze. La părăsirea hotelului din Trento, după 2 - 3 zile au mers în Rimini unde partea vătămată C.M.

a fost cazată de cei doi la un hotel, iar V.C.S. a însoțit-o pe inculpata S.G.A. la apartamentul pe care-l ocupa, cu chirie, împreună cu frații și mama ei. În ziua următoare, la camera de hotel pe care o ocupa partea vătămată s-au prezentat V.C.S. și inculpata S.G.A., însoțiți de inculpata S.M. Prezența și a celei din urmă inculpate i-a întărit convingerea părții vătămate că urma să fie vândută, în scopul obligării ei de a se prostitua. Seara, V.C.S. a oprit autoturismul într-o zonă a orașului în care era un cartier de blocuri, în locul respectiv inculpata S.G.A. fiind așteptată de doi bărbați. Amândoi erau albanezi și convenise cu ei să o vândă pe partea vătămată C.M. în scopul practicării prostituției, pentru suma de 2000 euro.

După scurte discuții pe care inculpata Ie-a avut cu cei doi albanezi, a mers și a transmis părții vătămate că, pentru o perioadă de timp, va rămâne în compania acestora. În situația creată, partea vătămată a încercat să obțină sprijinul lui V.C.S., așa cum o asigurase anterior. Acesta nu a reacționat în nici un mod, fiind de acord cu cele petrecute, astfel că albanezii au dus-o pe partea vătămată la locuința lor unde a aflat că fusese cumpărată de ei cu suma de 2000 euro și că trebuia să practice prostituția. Timp de 2 săptămâni, unul din albanezi a scos-o în fiecare seară de la ora 19,00, obligând-o să se prostitueze până a doua zi dimineața; - partea vătămată D.E. a fost racolată, cazată și transportată în Italia, sub pretextul găsirii unui loc de muncă, în luna august 2003, de către inculpatele S.A.G.

și S.M. În Italia a fost vândută de inculpata S.M., prin intermediul unui cetățean de etnie rromă, unor albanezi pentru suma de 5000 euro, în vederea practicării prostituției. Fapta a fost descoperită de organele de poliție din județul Bihor, cu prilejul intrării în țară a părții vătămate D.E., la data de 12 ianuarie 2005; - partea vătămată S.E., care nu împlinise vârsta de 18 ani, a fost racolată de inculpata S.A.G. și transportată în Italia unde a fost așteptată de inculpatul R.S. și cazată la un hotel. Urmare a refuzului de a se prostitua, victima a fost agresată de inculpat, după care a fost vândută unui cetățean albanez contra sumei de 5000 euro; - inculpatul R.S. a cunoscut-o pe victima G.M.

în incinta ștrandului din Piatra Neamț, căreia i-a promis un loc de muncă în Italia unde a și trimis-o cu microbuzul, fiind așteptată în orașul Bologna de inculpata S.A.G., ce era însoțită de un albanez. Victima a fost obligată să se prostitueze și, timp de o săptămână, a obținut pentru cetățeanul albanez suma de 2000 euro; - în luna ianuarie 2003, inculpatul R.S. a cunoscut-o pe partea vătămată minoră, A.V. și a încercat, împreună cu numitul M.D., să-i obțină pașaport însă nu au reușit deoarece aceasta nu împlinise vârsta de 18 ani și era necesar consimțământul părinților. Partea vătămată a fost cazată în mai multe locații, deoarece îi era frică de părinți, după care a plecat acasă; - partea vătămată G.A.M.

s-a întâlnit în luna august 2003 cu inculpații S.A.G. și S.l. și aceștia i-au propus un loc de muncă în Italia, aceasta acceptând. Inculpata S.A.G. s-a ocupat de formalitățile de obținere a pașaportului și a trimis-o în Italia pe partea vătămată G.A.M. împreună cu partea vătămată D.G., cu un microbuz. Cele două părți vătămate au fost așteptate de inculpatul R.S. care Ie-a cazat pentru 2 zile la un hotel din orașul Bologna. Între timp, a ajuns în Italia și inculpata S.A.G. iar cele două părți vătămate au fost vândute unor albanezi care, la rândul lor, le-au încredințat spre supraveghere unei femei din Republica Moldova, fiind astfel nevoite să practice prostituția timp de 2 luni; - partea vătămată C.C.

este minoră și a fost recrutată în aceleași împrejurări ca și victima A.V., respectiv în luna februarie 2004, la barul A. din Piatra Neamț, de către inculpatul R.S. Acesta, împreună cu numitul M.D., a încercat să-i obțină pașaportul, timp în care victima a stat 4 zile la o pensiune din Piatra Neamț, după care a plecat acasă, pentru că fiind minoră era nevoie de consimțământul părinților pentru a i se elibera pașaportul. În aceleași împrejurări a fost racolată și partea vătămată majoră D.T.l., care aflând de intențiile inculpatului R.S. de a o trimite în Italia pentru a se prostitua, a refuzat să mai facă demersuri pentru obținerea pașaportului; - partea vătămată minoră, A.M. a fost racolată și cazată la locuința numitului U.C., care ulterior a predat-o inculpaților R.S.

și S.A.G. spre a fi dusă în Italia, unde urma să practice prostituția. Cei doi inculpați au obținut suma de 5000 Euro din vânzarea părții vătămate către un albanez. B. Împotriva acestei sentințe penale, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț și inculpații R.S. și S.A.G. Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț a criticat hotărârea instanței de fond considerând cuantumul pedepselor aplicate inculpaților ca fiind prea mic și pentru faptul că, în mod greșit, s-a dispus achitarea acestora pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003. În ceea ce privește apelul declarat de inculpații R.S. și S.A.G., acesta a vizat cuantumul pedepselor aplicate și modul de executare al acestora, respectiv apelantul R.S.

a solicitat să se dispună suspendarea pedepsei sub supraveghere. Prin decizia penală nr. 124 din 17 octombrie 2008 a Curții de Apel Bacău, secția penală, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț numai cu privire la cuantumul pedepselor aplicate apelanților inculpați R.S. și S.G.A. pentru infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) teza I, alin. (4) teza I și teza a III-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 13 alin. (1) C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.

și cu privire la cuantumul pedepsei rezultante; s-a desființat sub acest aspect sentința și, rejudecând în fond, s-au descontopit pedepsele rezultante de 3 ani și 6 luni închisoare și, respectiv, 3 ani închisoare, precum și pedeapsa complementară de 2 ani a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., aplicate apelanților, inculpați în pedepsele componente, ce au fost puse în individualitatea lor, majorându-se apoi pedepsele aplicate pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) teza I, alin. (4) teza I și teza a III-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 13 alin. (1) C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., de la 3 ani și 6 luni la 4 ani închisoare pentru inculpatul R.S.

și de la 3 ani la 3 ani și 6 luni pentru inculpata S.G.A.; s-a menținut pedeapsa complementară aplicată și s-a refăcut concursul de infracțiuni, stabilindu-se pedepsele rezultante de 4 ani și, respectiv, 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate, starea de arest a apelanților, inculpați R.S. și S.G.A. cărora li s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate în cauză, fiind obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat. C. Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs parchetul și inculpații R.S. și S.G.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului parchetului au fost reiterate criticile din apel privind cuantumul redus al pedepselor și greșita achitare a inculpaților pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cazurile de casate prevăzută de art. 385 9 pct. 14 și 18 C. proc. pen. Recurentul, inculpat R.S. a invocat cazurile de casare prevăzută de art. 385 9 pct. 9, 10, 17, 18 și, în subsidiar, 14 C. proc. pen., pentru motivele dezvoltate oral la termenul la care au avut loc dezbaterile, astfel cum sunt prezentate în practicaua prezentei decizii. La același termen, recurenta, inculpată S.G.A. a declarat că își retrage recursul. Examinând decizia recurată prin prisma cazurilor de casare invocate, Înalta Curte constată următoarele: 1. Potrivit art. 385 10 C. proc.

pen., recursul trebuie motivat în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat care trebuie depus la instanța de recurs cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de recurs, sancțiunea nerespectării acestui termen constând în luarea în considerare doar a cazurilor care, potrivit art. 385 9 alin. (3), se iau în discuție din oficiu. În cauză, cum recursul inculpatului R.S. a fost motivat oral abia la termenul la care au avut loc dezbaterile, văzând și prevederile art. 385 9 alin. (3), Curtea nu se va examina critica formulată prin prisma cazului prevăzut de art. 385 9 pct. 9 C. proc. pen., ci doar a celor de la pct. 10, 17, 18 și 14 C. proc. pen.

2. Referitor la critica privind nepronunțarea pe cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului în infracțiunea de proxenetism, prevăzută de art. 329 C. pen., Înalta Curte, examinând hotărârea instanței de fond, constată că s-a pus în discuție schimbarea încadrării juridice înainte de începerea dezbaterilor iar instanța s-a pronunțat cu privire la încadrarea în drept a faptelor, arătând totodată motivat pentru ce nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism, respectiv, părțile vătămate nu au cunoscut și deci nu și-au exprimat acordul în sensul că vor practica prostituția. În ceea ce privește activitatea instanței de apel, s-a arătat că aceasta nu a analizat vinovăția inculpatului și nici încadrarea juridică dată faptelor, chiar dacă nu au existat critici în acest sens.

Sub acest aspect, Înalta Curte constată că instanța de apel, în baza art. 371 alin. (2) C. proc. pen., examinează cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, procedând la modificarea hotărârii atunci când identifică motive de nelegalitate sau netemeinicie. Împrejurarea că instanța de apel nu trece în revistă toate motivele sub care examinează hotărârea fondului, atunci când le găsește nefondate, nu înseamnă că acest examen nu a avut loc, ci ține de tehnica redactării deciziei reliefarea acestui proces. Ca atare, cum schimbarea încadrării juridice a faptelor în infracțiunea de proxenetism, prevăzută de art. 329 C. pen., a fost pusă în discuție, însă a fost în mod corect respinsă, fiind motivată opțiunea instanței, motivele de recurs ale inculpatului R.S.

vizând nepronunțarea pe cererea de schimbarea a încadrării juridice sau încadrarea juridică greșită dată faptelor, sunt nefondate și urmează a fi respinse. 3. În ceea ce privește solicitarea aceluiași inculpat de a fi achitat pentru infracțiunea de trafic de persoane întrucât faptele sale nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 și 13 din Legea nr. 678/2001, Curtea constată că este neîntemeiată, întrucât instanța de fond și cea de apel, cu respectarea dispozițiilor art. 62, 63 și 69 C. proc.

pen., au stabilit corespunzător împrejurările comiterii faptelor, încadrarea juridică dată acestora și vinovăția inculpatului, pe baza datelor ce rezultă din declarațiile date de părțile vătămate în faza de urmărire penală, în care au arătat în mod detaliat modul în care au fost racolate și exploatate de către inculpați, declarații ce se coroborează cu cele ale martorilor audiați în cauză, respectiv U.C., V.V., V.C., D.M., ș.a., ce confirmă aspectele arătate de părțile vătămate. Împrejurarea că unele dintre părțile vătămate nu au mai putut fi audiate în instanță, întrucât nu au fost găsite la domiciliu, nu lasă fără eficiență declarațiile date la urmărirea penală, întrucât probele nu au o valoare dinainte stabilită iar imposibilitatea readministrării unor probe în fața instanței nu înseamnă că acestea nu pot fi luate în considerare.

3. Referitor la motivul de recurs al parchetului ce vizează greșita achitare a inculpaților pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, Înalta Curte apreciază că și acesta este nefondat, atâta vreme cât existența grupului infracțional organizat, din care ar face parte inculpații, nu este susținută de un probatoriu suficient, de natură să înfrângă prezumția de nevinovăție. Împrejurarea că inculpații nu au avut roluri prestabilite în desfășurarea activității infracționale, precum și lipsa celelalte coordonate de loc și timp, constituie impedimente majore la condamnarea inculpaților din prezenta cauză.

Plecând de la definiția dată grupului infracțional organizat, astfel cum rezultă din chiar conținutul normativ al art. 2 lit. a) teza I din Legea nr. 39/2003, respectiv: grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă și acționează coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni grave, pentru a obține direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material, se poate observa că activitățile infracționale desfășurate de inculpații din prezenta cauză nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev de art. 7 din Legea nr. 39/2003, constând în „inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup”.

Aceasta întrucât nu sunt întrunite principalele caracteristici ale unui astfel de grup, respectiv: este structurat, adică presupune o structură internă, cu un lider care deține conducerea și respectiv forme de organizare internă; este compus din cel puțin trei persoane care au reprezentarea calității și scopului grupului, precum și a activității desfășurate; activează pentru o anumită perioadă de timp, respectiv are stabilitate în timp; acționează în mod coordonat, ceea ce presupune exercitarea rolului care revine liderului și existența unui plan de acțiune, inclusiv repartizarea rolurilor și sarcinilor pentru fiecare membru al rețelei; are un scop bine determinat, cunoscut și asumat de către toți membrii, ce constă în comiterea uneia sau mai multor infracțiuni grave, pentru a obține direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material.

În concret, din situația de fapt reținută chiar de instanța de fond și preluată de instanța de apel nu reiese că inculpații erau organizați într-un grup ce presupunea un coordonator și un plan precis de acțiune, cu roluri prestabilite pentru fiecare dintre membrii sau că aceștia au acționat conștient, realizând că fac parte dintr-o grupare infracțională organizată ce avea ca scop traficul de persoane, ci că au acționat în mod ocazional, iar trei dintre inculpați fac parte din aceeași familie, respectiv sunt frați și s-au ajutat între ei, în sensul că inculpata S.G.A. avea o locuință în Italia unde aceștia puteau merge în vizită. 4. În ceea ce privește recursul parchetului, vizând greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților, în raport cu împrejurările săvârșirii faptelor, Curtea constată că și acest motiv este neîntemeiat.

Astfel, Înalta Curte apreciază că scopul preventiv și educativ al pedepsei, cerut de art. 52 C. pen., poate fi atins prin executarea pedepselor ce au fost aplicate inculpaților, acestea fiind just individualizate în raport de pericolul social concret ce rezultă din modul de săvârșire a faptelor și caracterul repetat al acestora, aspecte relevate în considerentele hotărârilor anterioare, dar și din poziția procesuală a inculpaților și datele lor personale, lipsa antecedentelor penale, vârsta tânără a inculpaților, poziția procesuală sinceră, ce pledează pentru clemență din partea instanței. Totodată, pentru argumentele ce preced și luând în considerare și frecvență mare a faptelor de acest gen, ce relevă pericolul social generic pe care îl reprezintă pentru societate și care impune o reacție fermă din partea statului, concretizată în aplicarea unor pedepse cu funcție de exemplaritate, privative de libertate, se va respinge recursul inculpatului R.S.

ce vizează reducerea cuantumului pedepsei, constatând că aceasta este aptă să asigure reeducarea inculpatului, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni dar și o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale. Pentru toate aceste considerente, având în vedere și faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de parchet și inculpatul R.S. Totodată, văzând și dispozițiile art. 385 4 alin. (2) raportat la art. 369 C. proc. pen., Curtea va lua act de retragerea recursului declarat de inculpata S.G.A.

Conform dispozițiilor art. 385 16 alin. (2) C. proc. pen., se va computa durata arestării preventive, la zi iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod recurenții - inculpați vor fi obligați la cheltuieli judiciare către stat. Conform dispozițiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului declarat de parchet, avansate de stat, rămân în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău privind pe intimații inculpați S.l., S.G.A., S.M. și inculpatul R.S., precum și pe cel formulat de inculpatul R.S. împotriva deciziei penale nr. 124 din 17 octombrie 2008 a Curții de Apel Bacău, secția penală. la act de retragerea recursului declarat de inculpata S.G.A. Deduce din pedepsele aplicate inculpaților R.S. și S.G.A. durata arestării preventive de la 17 octombrie 2006 la 14 ianuarie 2009. Obligă recurenții inculpați R.S. și S.G.A. la plata sumei de câte 300 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei fiecare, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleși, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurenții inculpați R.S. și S.G.A. la plata sumei de câte 300 lei fiecare, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatele părți vătămate. Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, rămân în sarcina statului. Onorariile apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 300 lei pentru intimații inculpați S.I. și S.M., se suportă, din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 ianuarie 2009.