ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 53/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 53/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

A. Prin sentința penală nr. 90/ P din 5 iunie 2008 a Tribunalului

Neamț, în temeiul art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării

juridice a faptelor săvârșite de inculpații R.S. și S.G.A., din infracțiunea de

trafic de persoane, prevăzută de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

în

infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3)

teza

I, alin. (4) teza I și teza III din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin.

(2) și art. 13 alin. (1) C. pen.

S-a dispus condamnarea inculpatului R.S., la pedepse de 3 ani

închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a

II-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane,

prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicabilă

art. 41 alin. (2) și art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit.

b) C. pen., împotriva părților vătămate G.M., D.E.,. G.M., G.A.M., D.G., D.T.l.;

3 ani și 6 luni

închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută de art.

13

alin. (1) și (3) teza I, alin. (4) teza I și teza a III-a din Legea nr. 678/2001,

cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 13 alin. (1) C. pen. și art. 74 alin. (1) lit.

a), art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., împotriva părților vătămate A.V.,

C.C., A.M. și S.E.

În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să

execute pedeapsa

cea mai grea, de 3 ani și 6 luni închisoare și

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit.

a) teza a

II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după

executarea pedepsei principale.

S-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzută de art. 64 lit.

a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în condițiile prevăzută de art. 71 alin.

(2) C. pen.

În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut starea de

arest a inculpatului R.S., iar în temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din

pedeapsa aplicată inculpatului, perioada

arestării preventive începând cu

data de 17 octombrie 2006 și până 05

iunie 2008.

Totodată, Tribunalul Neamț a dispus

condamnarea inculpatei S.

G.A., la pedepse de 3 ani

închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a

II-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane,

prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicabilă

art. 41 alin. (2) și art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit.

b) C. pen., împotriva părților vătămate G.M., G.M., C.M., D.E., G.A.M. și

D.G.; 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor prevăzută

de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.,

pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 13 alin.

(1) și (3) teza I, alin. (4) teza I și teza a III-a din Legea nr. 678/2001, cu

aplicarea art. 41 alin. (2), art. 13 alin. (1) C. pen. și art. 74 alin. (1) lit.

a), art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., împotriva părților vătămate A.M. și S.E.

În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., s-a dispus ca inculpata să

execute pedeapsa

cea mai grea, de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.,

pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

A fost interzisă inculpatei exercitarea drepturilor prevăzută de art. 64

lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în condițiile art. 71 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut starea de

arest a inculpatei S.G.A. iar în temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din

pedeapsa aplicată perioada arestării preventive începând cu data de 19 iunie 2006

și până 05 iunie 2008.

A fost condamnată inculpata S.M., la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin.

(1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicabilă art. 41 alin.

(2) și art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., împotriva

părților vătămate C.M. și D.E.

S-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzută de art. 64 lit.

a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în condițiile prevăzută de art. 71 alin. (2)

C. pen.

În temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată

inculpatului, perioada reținerii și arestării preventive începând cu data de 16

noiembrie 2006 și până la 25 ianuarie 2008.

A fost condamnat inculpatul S.I., la pedeapsa de un an și 7 luni

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art.

12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicabilă

art. 41 alin. (2) și art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit.

b) C. pen., împotriva părților vătămate G.M. și G.A.M.

S-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzută de art. 64 lit.

a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în condițiile prevăzută de art. 71 alin.

(2) C. pen.

În temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată

inculpatului, perioada arestării preventive

începând cu data de 19 iunie 2006

și până 17 decembrie 2007.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc.

pen.

, s-a dispus achitarea inculpaților R.S.,

S.G.A., S.M. și S.l. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 din

Legea

nr. 39/2003.

S-a constatat că părțile vătămate nu s-au constituit părți civile în

cauză.

În temeiul art. 19 din Legea nr. 678/2001

au fost obligați inculpații să

plătească statului, ca

efect al confiscării speciale, sumele de bani obținute prin săvârșirea

infracțiuni lor.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că, în

perioada anilor 2002 - 2004, inculpații au

racolat mai multe tinere între 17 și 22 ani, iar majoritatea acestora au fost

duse în Italia sub promisiunea că li

se vor oferi locuri de muncă, dar

în realitate au fost exploatate sexual.

Inculpatul R.S., zis „M.”, a cunoscut-o pe inculpata S.G.A. în Italia

și împreună cu aceasta au hotărât să acționeze în vederea recrutării unor tinere.

În activitatea inculpatei S.G.A. au fost atrași la un moment dat și frații ei,

S.l. și S.M., precum și alte persoane care au fost cercetate și trimise în

judecată. Printre aceste persoane se numără și numiții V.C.S., V.V. și U.C.

Din probele administrate în cauză a rezultat că în perioada de

referință au fost recrutate spre a fi exploatate sexual în Italia, următoarele

persoane vătămate: G.M., C.M., D.E., S.E., G.M., A.V., G.A.M., D.G., C.C., D.T.l.

și A.M. Astfel:

- partea vătămată G.M. a fost recrutată de către U.C. care știa

dificultățile financiare ale părinților ei și care i-a propus să meargă și să

lucreze în Italia. După ce a avut acceptul părții vătămate, a dus-o în

garsoniera în care inculpata S.G.A.

avea

stabilită locația fetelor recrutate spre a fi duse în Italia. Timp de două

săptămâni,

U.C. a depus diligente pentru a intra în posesia buletinului de identitate și a

certificatului de naștere necesare obținerii pașaportului. Pe perioada în care

au stat în garsonieră, atât ea cât și celelalte victime au fost supravegheate

de către inculpatul S.l. și de V.V., iar când erau prezenți, și de inculpații S.G.A.

și V.C.S.;

- partea vătămată C.M. a fost recrutată de către V.C.S., acesta

propunându-i să lucreze cu o nepoată de-a sa la un restaurant din Italia.

Deplasarea în Italia s-a făcut cu un autoturism AUDI 80, condus de H.

G., însoțiți de V.C.S. și inculpata S.G.

A.

V.C.S. și victima C.M. au coborât în orașul Trento.

Pe timpul transportului, inculpata S.G.A. se înțelesese cu V.C.S. ca, a

doua zi, ei să se întâlnească în orașul Trento. Odată ajunși, partea vătămată C.M.

și cu V.C.S. au dormit la nepoata acestuia, într-o garsonieră unde

și-a făcut apariția, a doua zi, inculpata S.G.A.

De la nepoata

inculpatului, toți trei au plecat și s-au cazat la un

hotel din Trento, unde au stat 2 - 3 zile, iar din discuțiile ce au fost între

inculpata S.G.A. și V.C.S., partea vătămată C.M. și-a dat seama de ceea ce avea

să se întâmple cu ea, respectiv că va fi vândută, pentru a fi obligată să se

prostitueze. La părăsirea hotelului din Trento, după 2 - 3 zile au mers în

Rimini unde partea vătămată C.M. a fost cazată de cei doi la un hotel, iar V.C.S.

a însoțit-o pe inculpata S.G.A. la apartamentul pe care-l ocupa, cu chirie,

împreună cu frații și mama ei.

În ziua următoare, la camera de hotel pe care o ocupa partea vătămată

s-au prezentat V.C.S. și inculpata S.G.A., însoțiți de inculpata S.M. Prezența

și a celei din urmă inculpate i-a întărit convingerea părții vătămate că urma

să fie vândută, în scopul obligării ei de a se prostitua.

Seara, V.C.S. a oprit autoturismul într-o zonă a orașului în care era

un cartier de blocuri, în locul respectiv inculpata S.G.A. fiind așteptată de

doi bărbați. Amândoi erau albanezi și convenise cu ei să o vândă pe partea

vătămată C.M. în scopul practicării prostituției, pentru suma de 2000 euro.

După scurte discuții pe care inculpata Ie-a avut cu cei doi albanezi, a mers și

a transmis părții vătămate că, pentru o perioadă de timp, va rămâne în compania

acestora.

În situația creată, partea vătămată a încercat să obțină sprijinul lui

V.C.S., așa cum o asigurase anterior. Acesta nu a reacționat în nici un mod,

fiind de acord cu cele petrecute, astfel că albanezii au dus-o pe partea vătămată

la locuința lor unde a aflat că fusese cumpărată de ei cu suma de 2000 euro și

că trebuia să practice prostituția. Timp de 2 săptămâni, unul din albanezi a

scos-o în fiecare seară de la ora 19,00, obligând-o să se prostitueze până a

doua zi dimineața;

- partea vătămată D.E. a fost racolată, cazată și transportată în

Italia, sub pretextul găsirii unui loc de muncă, în luna

august 2003, de către inculpatele S.A.G. și S.M.

În

Italia a fost vândută de inculpata S.M., prin intermediul unui cetățean

de etnie rromă, unor albanezi pentru suma de 5000 euro, în vederea practicării

prostituției. Fapta a fost descoperită de organele de poliție din județul

Bihor, cu prilejul intrării în țară a părții vătămate D.E., la data de 12

ianuarie 2005;

- partea vătămată S.E., care nu împlinise vârsta de 18 ani, a fost

racolată de inculpata S.A.G. și transportată în Italia unde a fost așteptată de

inculpatul R.S. și cazată la un hotel. Urmare a refuzului de a se prostitua,

victima a fost agresată de inculpat, după care a fost vândută unui cetățean

albanez contra sumei de 5000 euro;

- inculpatul R.S. a cunoscut-o pe victima G.M.

în

incinta ștrandului din Piatra Neamț, căreia i-a promis

un loc de muncă în Italia unde a și trimis-o cu microbuzul, fiind așteptată în

orașul Bologna de inculpata S.A.G., ce era însoțită de un albanez. Victima a

fost obligată să se prostitueze și, timp de o săptămână, a obținut pentru

cetățeanul albanez suma de 2000 euro;

- în luna ianuarie 2003, inculpatul R.S. a cunoscut-o pe partea

vătămată minoră, A.V. și a încercat, împreună cu numitul M.D., să-i obțină

pașaport însă nu au reușit deoarece aceasta nu împlinise vârsta de 18 ani și

era necesar consimțământul părinților. Partea vătămată a fost cazată în mai

multe locații, deoarece îi era frică de părinți, după care a plecat acasă;

- partea vătămată G.A.M. s-a întâlnit în luna august 2003 cu inculpații

S.A.G. și S.l. și aceștia i-au propus un loc de muncă în Italia, aceasta

acceptând. Inculpata S.A.G. s-a ocupat de formalitățile de obținere a

pașaportului și a trimis-o în Italia pe partea vătămată G.A.M. împreună cu

partea vătămată D.G., cu un microbuz. Cele două părți vătămate au fost

așteptate de inculpatul R.S. care Ie-a cazat pentru 2 zile la un hotel din

orașul Bologna. Între timp, a ajuns în Italia și inculpata S.A.G. iar cele două

părți vătămate au fost vândute unor albanezi care,

la rândul lor, le-au încredințat spre supraveghere unei femei din

Republica

Moldova, fiind astfel nevoite să practice prostituția timp de

2 luni;

- partea vătămată C.C. este minoră și a fost recrutată în aceleași

împrejurări ca și victima A.V., respectiv în luna

februarie 2004, la barul A. din Piatra Neamț, de către inculpatul R.S.

Acesta, împreună cu numitul M.D., a încercat să-i obțină

pașaportul,

timp în care victima a stat 4 zile la o pensiune din Piatra Neamț, după care a

plecat acasă, pentru că fiind minoră era nevoie de consimțământul părinților

pentru a i se elibera pașaportul. În aceleași împrejurări a fost racolată și

partea vătămată majoră D.T.l., care aflând de intențiile inculpatului R.S. de a

o trimite în Italia pentru a se prostitua, a refuzat să mai facă demersuri

pentru obținerea pașaportului;

- partea vătămată minoră, A.M. a fost racolată și cazată la locuința

numitului U.C., care ulterior a predat-o inculpaților R.S. și S.A.G. spre a fi

dusă în Italia, unde urma să practice prostituția. Cei doi inculpați au obținut

suma de 5000 Euro din vânzarea părții vătămate către un albanez.

B. Împotriva acestei sentințe penale, au declarat apel Parchetul de

pe lângă Tribunalul Neamț și inculpații R.S. și S.A.G.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț a

criticat hotărârea instanței

de fond considerând cuantumul

pedepselor aplicate inculpaților ca fiind prea mic și pentru faptul că, în mod

greșit, s-a dispus achitarea acestora pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută

de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

În ceea ce privește apelul declarat de inculpații R.S. și S.A.G.,

acesta a vizat cuantumul pedepselor aplicate și modul de executare al acestora,

respectiv apelantul R.S. a solicitat să se dispună suspendarea pedepsei sub

supraveghere.

Prin decizia penală nr. 124 din 17 octombrie 2008 a Curții de Apel

Bacău, secția penală, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe

lângă Tribunalul Neamț numai cu privire la

cuantumul pedepselor aplicate

apelanților inculpați R.S. și S.G.A.

pentru infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3)

teza I, alin. (4) teza I și teza a III-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art.

41 alin. (2), art. 13 alin. (1) C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin.

(1) lit. b) C. pen. și cu privire la cuantumul pedepsei rezultante; s-a

desființat sub acest aspect sentința și, rejudecând în fond, s-au descontopit

pedepsele rezultante de 3 ani și 6 luni închisoare și, respectiv, 3 ani

închisoare,

precum și pedeapsa complementară

de 2 ani a interzicerii drepturilor prevăzută

de art. 64 lit. a) teza a II-a

și lit. b) C. pen., aplicate apelanților, inculpați în pedepsele componente, ce

au fost puse în individualitatea lor, majorându-se apoi pedepsele aplicate

pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 13 alin.

(1) și (3) teza I, alin. (4) teza I și teza a III-a din Legea nr. 678/2001, cu

aplicarea art. 41 alin. (2), art. 13 alin. (1) C. pen. și art. 74 alin. (1) lit.

a), art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., de la 3 ani și 6 luni la 4 ani

închisoare pentru inculpatul R.S. și de la 3 ani la 3 ani și 6 luni pentru

inculpata S.G.A.; s-a menținut pedeapsa complementară aplicată și s-a refăcut

concursul de infracțiuni, stabilindu-se pedepsele rezultante de 4 ani și,

respectiv, 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor

prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate, starea de

arest a apelanților, inculpați R.S. și S.G.A. cărora li s-au respins, ca

nefondate, apelurile declarate în cauză, fiind obligați la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

C. Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs

parchetul și inculpații R.S. și S.G.A.,

criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului

parchetului au fost reiterate criticile din apel privind cuantumul redus al

pedepselor și greșita achitare a inculpaților pentru infracțiunea prevăzută de art.

7 din Legea nr. 39/2003, cazurile de casate prevăzută de art. 385

9

pct.

14 și 18 C. proc. pen.

Recurentul, inculpat R.S. a invocat cazurile de casare prevăzută de art.

385

9

pct. 9, 10, 17, 18 și, în subsidiar, 14 C. proc. pen.,

pentru motivele dezvoltate oral la termenul la

care au avut loc dezbaterile,

astfel cum sunt prezentate în practicaua

prezentei decizii.

La același termen, recurenta, inculpată S.G.A. a declarat că își

retrage recursul.

Examinând decizia recurată prin prisma cazurilor de casare invocate, Înalta

Curte constată următoarele:

1.

Potrivit art. 385

10

C. proc. pen., recursul trebuie motivat

în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat care

trebuie depus la instanța de recurs cu cel puțin 5 zile înaintea primului

termen de recurs, sancțiunea nerespectării acestui termen constând în luarea în

considerare doar a cazurilor care, potrivit art. 385

9

alin. (3), se

iau în discuție din oficiu.

În cauză, cum recursul inculpatului R.S. a fost motivat oral abia la

termenul la care au avut loc dezbaterile, văzând și prevederile art. 385

9

alin. (3), Curtea nu se va examina critica formulată prin prisma cazului

prevăzut de art. 385

9

pct. 9 C. proc. pen., ci doar a celor de la pct.

10, 17, 18 și 14 C. proc. pen.

2.

Referitor la critica privind nepronunțarea pe cererea de schimbare a

încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului în infracțiunea

de proxenetism, prevăzută de art. 329 C. pen., Înalta

Curte, examinând hotărârea instanței de fond, constată că s-a pus în discuție

schimbarea încadrării juridice înainte de începerea dezbaterilor iar instanța

s-a pronunțat cu privire la încadrarea în drept a faptelor, arătând totodată motivat

pentru ce nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de

proxenetism, respectiv, părțile vătămate nu au cunoscut și deci nu și-au

exprimat acordul în sensul că vor practica prostituția.

În ceea ce privește activitatea instanței de apel, s-a arătat că

aceasta nu a analizat vinovăția inculpatului și nici încadrarea juridică dată

faptelor, chiar dacă nu au existat critici în acest sens. Sub acest aspect, Înalta

Curte constată că instanța de apel, în baza art. 371 alin. (2) C. proc. pen.,

examinează cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, procedând la

modificarea hotărârii atunci când identifică motive de nelegalitate sau

netemeinicie. Împrejurarea că instanța de apel nu trece în revistă toate

motivele sub care examinează hotărârea fondului, atunci când le găsește

nefondate, nu înseamnă că acest examen nu a avut loc, ci ține de tehnica

redactării deciziei reliefarea acestui proces.

Ca atare, cum schimbarea încadrării juridice a faptelor în infracțiunea

de proxenetism, prevăzută de art. 329 C. pen., a fost pusă în discuție, însă a

fost în mod corect respinsă, fiind motivată opțiunea instanței, motivele de

recurs ale inculpatului R.S. vizând nepronunțarea pe cererea de schimbarea a

încadrării juridice sau încadrarea juridică greșită dată faptelor, sunt

nefondate și urmează a fi respinse.

pentru infracțiunea de trafic de persoane întrucât faptele sale nu întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de persoane, prevăzută de art.

12 și 13 din Legea nr. 678/2001, Curtea constată că este neîntemeiată, întrucât

instanța de fond și cea de apel, cu respectarea dispozițiilor art. 62, 63 și 69

C. proc. pen., au stabilit corespunzător împrejurările comiterii faptelor,

încadrarea juridică dată acestora și vinovăția inculpatului, pe baza datelor ce

rezultă din

declarațiile date de părțile

vătămate în faza de urmărire penală, în care au arătat în mod detaliat modul în

care au fost racolate și exploatate de către

inculpați, declarații ce se

coroborează cu cele ale martorilor audiați în cauză, respectiv U.C., V.V., V.C.,

D.M., ș.a., ce confirmă aspectele arătate de părțile vătămate.

Împrejurarea că unele dintre părțile vătămate nu

au mai putut fi audiate în

instanță, întrucât nu au fost găsite la

domiciliu, nu lasă fără eficiență declarațiile date la urmărirea penală,

întrucât probele nu au o valoare dinainte stabilită iar imposibilitatea

readministrării unor probe în fața instanței nu înseamnă că acestea nu pot fi

luate în considerare.

achitare a inculpaților pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea

nr. 39/2003, Înalta Curte apreciază că și acesta

este nefondat, atâta vreme

cât existența grupului infracțional

organizat, din care ar face parte inculpații, nu este susținută de un

probatoriu suficient, de natură să înfrângă prezumția de nevinovăție. Împrejurarea

că inculpații nu au avut roluri prestabilite în desfășurarea activității

infracționale, precum și lipsa celelalte coordonate de loc și timp, constituie

impedimente majore la condamnarea inculpaților din prezenta cauză.

Plecând de la definiția dată grupului infracțional organizat, astfel

cum rezultă din chiar conținutul normativ al art. 2 lit. a) teza I din Legea nr.

39/2003, respectiv: grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane,

care există pentru o perioadă și acționează coordonat în scopul comiterii uneia

sau mai multor infracțiuni grave, pentru a obține direct sau indirect un

beneficiu financiar sau alt beneficiu material, se poate observa că

activitățile infracționale desfășurate de inculpații din prezenta cauză nu

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev

de art. 7 din Legea nr. 39/2003, constând în „inițierea sau

constituirea unui

grup infracțional

organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a

unui astfel de

grup”. Aceasta întrucât nu sunt întrunite principalele caracteristici ale unui

astfel de grup, respectiv: este structurat, adică presupune o structură

internă, cu un lider care deține conducerea și respectiv forme de organizare

internă; este compus din cel puțin trei persoane care au reprezentarea

calității și scopului grupului, precum și a activității desfășurate; activează

pentru o anumită perioadă de timp, respectiv are stabilitate în timp; acționează

în mod coordonat, ceea ce

presupune

exercitarea rolului care revine liderului și existența unui plan de acțiune,

inclusiv repartizarea rolurilor și sarcinilor pentru fiecare membru al

rețelei;

are un scop bine determinat, cunoscut și asumat de către toți membrii, ce

constă în comiterea uneia sau mai multor infracțiuni grave, pentru a obține

direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material. În

concret, din situația de fapt reținută chiar de instanța de fond și preluată de

instanța de apel nu reiese că inculpații erau organizați într-un grup ce

presupunea un coordonator și un plan precis de acțiune, cu roluri prestabilite

pentru fiecare dintre membrii sau că aceștia au acționat conștient, realizând

că fac parte dintr-o grupare infracțională organizată ce avea ca scop traficul

de persoane, ci că au acționat în mod ocazional, iar trei dintre inculpați fac

parte din aceeași familie, respectiv sunt frați și s-au ajutat între ei, în

sensul că inculpata S.G.A. avea o locuință în Italia unde aceștia puteau merge

în vizită.

individualizare a pedepselor aplicate

inculpaților, în raport cu împrejurările

săvârșirii faptelor, Curtea

constată că și acest motiv este neîntemeiat.

Astfel,

Înalta Curte apreciază că scopul preventiv și educativ al pedepsei,

cerut de art. 52 C. pen., poate fi atins prin

executarea pedepselor ce au

fost aplicate inculpaților, acestea fiind

just individualizate în raport de pericolul social concret ce rezultă din modul

de săvârșire a faptelor și caracterul repetat al acestora, aspecte relevate în

considerentele

hotărârilor anterioare, dar

și din poziția procesuală a inculpaților și datele

lor personale, lipsa

antecedentelor penale, vârsta tânără a inculpaților, poziția procesuală

sinceră, ce pledează pentru clemență din partea instanței.

Totodată, pentru argumentele ce preced și luând în considerare și

frecvență mare a faptelor de acest gen, ce relevă pericolul social generic pe

care îl reprezintă pentru societate și care impune o reacție fermă din partea

statului, concretizată în aplicarea unor pedepse cu funcție de exemplaritate,

privative de libertate, se va respinge recursul inculpatului R.S. ce vizează

reducerea cuantumului pedepsei, constatând că

aceasta

este aptă să asigure reeducarea inculpatului, prevenirea săvârșirii

de

noi infracțiuni dar și o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale.

Pentru toate aceste considerente, având în vedere și faptul că nu

există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform

dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în

baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va

respinge, ca

nefondate, recursurile

declarate de parchet și inculpatul R.S.

Totodată, văzând și dispozițiile art. 385

4

alin. (2)

raportat la art. 369

C. proc. pen., Curtea

va lua act de retragerea recursului declarat

de inculpata S.G.A.

Conform dispozițiilor art. 385

16

alin. (2) C. proc. pen., se

va computa durata arestării preventive, la zi iar în baza art. 192 alin. (2)

din același cod recurenții - inculpați vor fi obligați la cheltuieli judiciare

către stat.

Conform dispozițiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile

judiciare ocazionate de soluționarea recursului declarat de parchet, avansate

de stat, rămân în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Bacău privind pe intimații inculpați S.l.,

S.G.A., S.M. și inculpatul R.S., precum și

pe

cel formulat de inculpatul R.S. împotriva deciziei penale nr. 124 din 17

octombrie 2008 a Curții de Apel Bacău, secția penală.

la act de retragerea recursului declarat de inculpata S.G.A.

Deduce din pedepsele aplicate inculpaților R.S. și S.G.A. durata

arestării preventive de la 17 octombrie 2006 la 14 ianuarie 2009.

Obligă recurenții inculpați R.S. și S.G.A. la

plata sumei de câte 300 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat,

din care suma de câte 100 lei fiecare, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorilor

aleși, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurenții inculpați R.S. și S.G.A. la plata sumei de câte 300

lei fiecare, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru

intimatele părți vătămate.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău,

rămân în sarcina statului.

Onorariile apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 300

lei pentru intimații inculpați S.I. și S.M., se

suportă, din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 14

ianuarie 2009.