ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2186/2009

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosarul cauzei,constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 230 din 27 iulie 2007

pronunțată în Dosarul nr. 1352/2005, Tribunalul Mureș a hotărât următoarele:

a faptelor reținute în sarcina inculpatului D.L., din

infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) și (

2)

lit. a) din Legea nr. 678/2001,cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., în două infracțiuni prevăzute de

art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 33 lit. a) C. pen.; în baza art. 12 alin. (1) și 2 lit. a) din Legea

nr. 678/2001, cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., l-a condamnat pe

inculpatul

D.L.

, la două pedepse de câte 5

ani închisoare și interzicerea pe timp de 2 ani a drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. ; în baza art. 1 din Legea

nr. 543/2002 a constatat grațierea condiționată a pedepselor cu

închisoarea, stabilite pe seama inculpatului; a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 7 din Legea nr. 143/2000.

a juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului D.M. din infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001,

cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., în două infracțiuni prevăzute de art. 12 alin. (1) și 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 33 lit. a C. pen.; în baza art. 12 alin. (1) și (2) din Legea

nr. 678/2001, cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul

D.M.

,

la două pedepse de câte 5 ani închisoare și interzicerea pe timp de 2 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.; în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 a

constatat grațierea condiționată a pedepselor cu închisoarea, stabilite pe seama inculpatului; a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 7 din Legea nr. l43/2000.

3.

În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului D.C. din

infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., în două infracțiuni prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 99 și

urm. C. pen., art. 33 lit. a) C. pen.; în baza

art.

12 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., l-a

condamnat pe inculpatul D.C., la două pedepse de câte 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea a două infracțiuni de trafic de persoane; în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 a constatat grațierea condiționată a pedepselor; a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 7 din Legea nr. 143/2002.

raportat la art.

76

lit. b) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul

R.G.

,cu antecedente penale, la pedeapsa de 3 ani închisoare și interzicerea pe timp de 2 ani a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii

de

trafic

de

persoane; în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 a constatat grațierea condiționata a pedepsei cu închisoare stabilită pe seama inculpatului; a atras atenția inculpatului asupra prev. art. 7 din Legea nr. 543/2002; în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., l-a achitat pe același inculpat, de sub acuza săvârșirii infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. l și 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.; în baza art. l9 alin. l din Legea nr. 678/2001, a confiscat de la inculpat suma de 100 lei.

În baza art. 346, art. 14 C. proc. pen., art. 998 C. civ., a respins ca nefondată acțiunea civilă precizată, exercitată de partea civilă B.F.M., împotriva inculpatului D.M.

În baza art. 346, art. 14 C. proc. pen., art. 998 C. civ., a admis în parte acțiunea civilă precizată exercitată de partea civilă Z.I., și l-a obligat pe inculpatul D.M. la plata către partea civilă a sumei de 4500 lei despăgubiri civile pentru daune morale, respingând celelalte pretenții civile.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a obligat inculpații D.L., D.M., D.C. și R.G. la plata a câte 240 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei decizii în termen legal au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș și partea civilă B.F.M.

În apelul declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș s-a criticat latura penală a sentinței pronunțate de către Tribunalul Mureș, sub aspectul soluțiilor de achitare în ceea ce

îi

privește pe inculpații R.A., R.M. și R.G. deoarece starea de fapt reținută în actul de sesizare confirma faptul că părțile vătămate B.F.M. și Z.I. au fost racolate de către inculpații R.A., R.M. și G.R., au fost găzduite de către aceștia, transportate la Serviciul pașapoarte în vederea obținerii

pașapoartelor

și

apoi transportate în Franța și plasate celorlalți

inculpați. În consecință, prin concluziile scrise, s-a solicitat condamnarea celor trei inculpați pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane potrivit articolului 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea 678/2001 cu aplicarea prevederilor art. 75 lit. c) C. pen. și art. 33 lit. a C. pen.

Totodată, prin concluziile orale, procurorul de ședință a criticat și greșita încadrare juridică a faptelor reținute în sarcina inculpaților.

S-a arătat că interpretarea instanței de fond potrivit căreia faptele inculpaților nu ar fi avut la bază aceeași rezoluție infracțională este eronată. Împrejurarea că acțiunile de recrutare, transport și cazare s-ar fi desfășurat distinct față de cele două părți vătămate nu este suficientă pentru a se reține concursul real de infracțiuni. Inculpații au acționat în baza unei înțelegeri prealabile, într-un interval scurt de timp și prin modalități similare față de părțile vătămate, ceea ce denotă unicitatea rezoluției infracționale și justifică reținerea formei continuate a infracțiunii de trafic de persoane. Încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpaților D.C., D.M., D.L., R.A. și R.M. este cea prevăzută de art. 12 alin. (1) și 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 75 lit. c) C. pen. față de inculpații majori, și, respectiv, art. 99 C. pen. față de inculpatul minor D.C.

Pentru inculpații R.M. și A. s-a solicitat condamnarea pentru infracțiunile reținute în sarcina lor și constatarea grațierii pedepselor în baza Legii nr. 543/2002.

În apelul declarat de B.F.M. s-a solicitat obligarea inculpatului D.M. la plata sumei solicitate cu care s-a constituit parte civila precum

și

a cheltuielilor de judecată în calea de atac a apelului.

Curtea de Apel Târgu Mureș prin Decizia penală nr. 84/A din 16 decembrie 2008, a respins ca nefondate apelurile Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureș și părții civile B.F.M.

Instanța de control judiciar a apreciat că starea

de fapt reținută de către prima instanța este corectă și,

mai ales, în concordanță cu actele și lucrările efectuate în faza de urmărire și cercetare judecătorească în coroborare directă, logică și pertinentă cu probele administrate în mod nemijlocit.

Astfel, în legătură cu inculpații R.A. și R.M. s-a stabilit că din probele administrate nu se confirmă că cei doi ar fi desfășurat vreuna din acțiunile specifice laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

În contextul în care, în sarcina inculpaților R.A. și R.M. nu se pot regăsi toate elementele constitutive ale infracțiunii pentru care au fot deduși judecății, instanța de control a considerat că în mod corect față de ei s-au aplicat prevederile art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

În legătură cu inculpatul R.G. în mod corect s-a reținut săvârșirea unei singure infracțiuni de trafic de persoane, respectiv cea săvârșită împotriva părții vătămate Z.I., achitarea pentru infracțiunea săvârșită față de partea vătămată B.F.M. căzând sub incidența prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a)

C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

În ceea ce privește apelul declarat de partea civilă B.F.M. s-a reținut că prețul protezei medicale a fost primit de la numiții D.M. și D.L.

,

iar pretențiile formulate împotriva inculpatului D.M., reprezentând daune morale pentru activitatea infracțională a cărei victimă a fost B.F.M., apar nefondate în contextul în care responsabilitatea faptelor personale desfășurate în Franța îi aparține în exclusivitate. Prin însăși actul de inculpare se reține că partea civilă B.F.M., persoană cu handicap locomotor a știut că o dată ajuns în străinătate cel puțin din

cauza handicapului pe care-l avea nu v

-a

putea presta o altă activitate decât cea de cerșetorie, de apelare la mila publicului prin expunerea handicapului său, aspect care nu poate să-l îndreptățească să solicite daune morale.

Împotriva acestei decizii penale, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș, întemeindu-l pe dispozițiile art. 385

9

pct. 9,17 și 18 C. proc. pen.

Un prim motiv de recurs se referă la greșita

încadrare juridică a faptelor reținute în sarcina inculpaților D.L., D.M., D.C., R.A. și R.M. S-a arătat că interpretarea instanței de fond potrivit căreia faptele inculpaților nu ar fi avut la bază aceeași rezoluție infracțională nu este justificată.

S-a susținut că activitatea infracțională a inculpaților D.L., D.M., D.C., R.A. și R.M. atrage corecta încadrare juridică în prevederile art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și cu reținerea prev. art. 75 lit. c) C. pen. față de inculpații majori și a dispozițiilor art. 99 și urm. C. pen. pentru inculpatul minor D.C.

Hotărârile pronunțate în cauză au fost criticate și sub aspectul netemeiniciei soluției de achitare a inculpaților R.M. și R.A.

S-a arătat că din ansamblul materialului probator rezultă că inculpații R.M. și R.A. nu numai că au cunoscut scopul urmărit de ceilalți inculpați, dar l-au și urmărit, acționând concordant, în baza înțelegerii prealabile în sensul racolării părților vătămate sub promisiunea mincinoasă a obținerii unor câștiguri materiale substanțiale.

Exploatarea părților vătămate - persoane cu handicap fizic - nu ar fi fost posibilă în lipsa acțiunilor întreprinse de cei doi inculpați, astfel încât, interpretarea instanței în sensul că inculpații nu au săvârșit infracțiunea, nu este justificată.

Cel de-al treilea motiv de recurs vizează omisiunea instanței de control judiciar de a se pronunța asupra tuturor motivelor de apel invocate, în speță asupra motivului privind greșita încadrare juridică. Greșita încadrare juridică a faptelor - invocată în cuprinsul prezentei

ca

prim motiv de recurs - a fost susținută și

în

apelul parchetului și a fost

consemnată

în

încheierea de ședință din 12 decembrie 2008. Curtea de Apel Tg. Mureș nu a examinat acest motiv de apel, hotărârea pronunțată fiind supusă casării, conform prev. art. 385

9

pct. 9 C. proc. pen.

Prin concluziile orale, procurorul de ședință a susținut cel de-al treilea motiv de recurs, arătând că nelegalitatea deciziei instanței de apel care nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de apel ale parchetului trebuie să conducă la casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Târgu Mureș.

În cazul în care instanța de recurs va trece peste acest motiv de recurs, a solicitat să se aibă în vedere celelalte două motive referitoare la greșita achitare a inculpaților R.M., R.A. și R.G., precum și la greșita stabilire a încadrării juridice.

Examinând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este fondat pentru următoarele considerente:

Apelul este o cale de atac devolutivă, instanța fiind obligată să examineze cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, în afară de temeiurile invocate și cererile formulate de apelant.

Soluționând apelul, instanța este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor de apel invocate.

Or, în cauza de față, Curtea de Apel Târgu Mureș s-a mărginit să răspundă doar motivelor scrise ale parchetului, deși procurorul de ședință a invocat oral și un alt motiv de apel, acela al greșitei încadrări juridice dată faptelor, susținere consemnată pe larg în încheierea din 12 decembrie 2008 prin care s-a dispus amânarea pronunțării.

În acest fel, instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 371 alin. (2) și art. 378 alin. (3) C. proc. pen., arătate mai sus, nepronunțându-se asupra tuturor motivelor de apel invocate și lipsind, astfel, hotărârea de motivele pe care trebuie să se întemeieze soluția.

Pentru aceste motive, Înalta Curte constată incidența cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 9 C. proc. pen., urmând să admită recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș și să caseze hotărârea atacată, cauza fiind trimisă spre rejudecare instanței de apel care va avea în vedere la soluționarea ei și celelalte critici formulate în recurs și pe care Înalta Curte nu le mai poate examina în această cale de atac.

Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru asigurarea asistenți juridice a intimaților inculpați se vor plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Văzând și dispozițiile art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen., art. 192 alin. (3) și art. 189 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș împotriva Deciziei penale nr. 84 din 16 decembrie 2008 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează decizia penală atacată și trimite cauza pentru rejudecare la Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Onorariile apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpații R.A., R.M. și R.G., în sumă de câte 400 lei, se vor plăti din fondul M.J.L.C.

Onorariile apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpații D.L., D.C. și D.M. până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de câte 125 lei, se vor plăti din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 10 iunie 2009.