Sari la conținut
ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 18.05.2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1955/2010

HOTĂRÂRE
18.05.2010
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1955/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 137 din 4 mai 2009, Tribunalul Harghita a condamnat pe inculpatul K.J.P. după cum urmează: - 10 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000; - 15 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b C. pen. pentru infracțiunea de contrabandă cu droguri de mare risc, prev. de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000; - 5 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 279 alin. (1) C. pen.; - 5 ani închisoarea pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sub influența substanțelor stupefiante, prev. de art. 87 alin. (2) din O.U.G.

nr. 195/2002, modificată și completată prin O.U.G. nr. 63/2006 și Legea nr. 6/2007; În baza art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpatul K.J.P. să execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea substanțelor stupefiante ridicate, respectiv 2,74 gr. amfetamină și 6,06 gr. amfetamină; În temeiul art. 118 alin .(1) lit. b), alin. (3) C. pen. s-a dispus confiscarea și valorificarea, după rămânerea definitivă a sentinței, a următoarelor bunuri: - un pistol tip CZ cu încărcător, fabricație cehoslovacă, precum și cartușele aferente, depuse la camera de corpuri delicte din cadrul I.P.J.

Harghita; - restul armelor albe și vesta antiglonț, depuse la camera de corpuri delicte din cadrul I.P.J. Harghita; În baza art. 118 alin .(1) lit. b) alin. (3) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a valorii de asigurare a autoturismului marca A. restituit acestuia prin Ordonanța din 21 martie 2008 valoare ce s-a dispus a se calcula de la data pronunțării acestei sentințe; Pentru a adopta această soluție, pe baza probelor administrate, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: La data de 31 decembrie 2007, în urma sesizării din oficiu a SC Harghita, în sensul că numiții K.J.P. și B.B.L., urmează să se deplaseze în județul Harghita pentru petrecerea revelionului și existând suspiciuni că aceștia ar putea transporta droguri de mare risc, în jurul orelor 14,30 a fost oprit în trafic, pe raza localității Lupeni autoturismul A., de culoare gri, la volan aflându-se inculpatul.

În mașină se mai aflau B.B.L. și prietenele celor doi martorele I.E. și S.A. În urma percheziției corporale realizată asupra inculpatului, în buzunarul drept al pantalonului s-a găsit punguța cu o substanță pulverulentă de culoare alb-roz, despre care, inculpatul a declarat că este algocalmin ce îl consumă când are dureri de cap, ulterior, inculpatul revenind și afirmând că este amfetamină, el fiind consumator de droguri. Continuând percheziția cu verificarea autoturismului deținut și condus de inculpat, în sertarul de plastic din scaunul șoferului, printre alte bunuri și acte s-au găsit o armă letală (pistol) de fabricație cehoslovacă, de culoare neagră având inscripția Ceska Sbrojovka - Narodni Podnik Strakonice, de calibru 6,35 mm, made în Cehoslovacia și un încărcător în care se aflau cartușe cu glonț, de același calibru.

Pistolul și încărcătorul erau învelite într-un material textil de culoare gri închis. În același loc cu pistolul se mai aflau un baston telescopic păstrat într-o pungă neagră și bani în valută (euro, dolari SUA, forinți). Între scaunul șoferului și portiera din stânga față a mașinii a fost găsită o bâtă de baseball de culoare neagră. În buzunarul amplasat pe spatele scaunului șoferului a fost găsită o a doua punguță de material plastic transparent în care se aflau substanța pulverulentă de culoare albă. În torpedoul autoturismului au fost găsite un toc din piele de culoare neagră cu legitimație I.P.A. și insignă I.P.A. Ungaria, încă o insignă de același gen și cu aceiași serie, prevăzută cu șiret (de purtat la gât).

O emblemă cu aceiași insignă era aplicată pe parbrizul autoturismului. În portbagajul mașinii s-au mai găsit un baston metalic telescopic, o veste antiglonț cu inscripția „La vedeta Lombarda”. La percheziția corporală, asupra inculpatului, pe lângă drogurile de mare risc, a fost găsit și un briceag cu mâner metalic. În declarația olografă, inculpatul K.J.P. a recunoscut că drogurile le-a adus personal din Ungaria, susținând că este consumator de droguri, dar că arma nu-i aparține, presupunând că este a unui prieten din Ungaria de la care are mașina. Din buletinul de analiză din 1 ianuarie 2008, aflat la dosar, a rezultat că la momentul la care inculpatul conducea pe drumurile publice se afla sub influența a două substanțe stupefiante, respectiv, cocaină și amfetamină.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în ce privește încadrarea juridică a faptelor, greșita condamnare pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc și contrabanda cu droguri de mare risc, cât și cu privire la greșita individualizare a pedepselor. Prin Decizia penală nr. 91 din 21 decembrie 2009, Curtea de Apel Târgu Mureș a admis apelul declarat de inculpat, a desființat, în parte, hotărârea atacată și în aceste limite a procedat la rejudecare, după cum urmează: - a descontopit pedeapsa rezultată de 15 ani închisoare și pedeapsa complementară de 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

în pedepsele componente. - în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 l-a condamnat pe inculpatul K.J.P. la pedeapsa principală de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit. a), b) C. pen.; - în baza art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 a condamnat pe același inculpat la 7 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. - pentru contrabanda de droguri de mare risc; - a menținut pedepsele aplicate inculpatului prin Sentința penală nr. 137/2009 a Tribunalului Harghita pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 279 alin. (1) C. pen.

și de dispozițiile art. 87 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, modificată și completată de O.U.G. nr. nr. 63/2006 și Legea nr. 6/2007. S-au contopit conform art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen. cele 4 pedepse aplicate inculpatului și s-a dispus, ca în final să execute pedeapsa rezultată de 7 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. A fost înlăturată dispoziția referitoare la confiscare în conformitate cu prevederile art. 118 alin. (1) lit. b) și alin. (3) C. pen. a autoturismului marca A., bun restituit inculpatului prin ordonanța procurorului din 21 martie 2008, emisă în Dosarul nr. 27/A/P/2007 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Târgu Mureș.

Au fost menținute în rest dispozițiile hotărârii apelate. În considerentele hotărârii din apel s-a reținut că existența faptelor și vinovăția au fost corect reținute în cauză de către instanța de fond, dar aceasta este reformabilă cât privește cuantumul pedepselor aplicate acestui inculpat. S-a mai arătat că din conținutul răspunsului la desele solicitări ale instanței la D.I.I.C.O.T. - rezultă că, ulterior punerii în mișcare a acțiunii penale împotriva sa, inculpatul a formulat denunțuri - vizând alte persoane - ce s-au soldat cu trimiterea în judecată a acestora. Acest aspect a fost evaluat de instanța de apel în favoarea inculpatului prin reținerea dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000, cu fireasca consecință a reducerii la jumătate a pedepselor aplicate infracțiunilor de trafic și contrabandă de droguri de mare risc.

În termen legal împotriva acestor hotărâri a declarat recurs inculpatul. În esență, prin motivele scrise, cât și oral, inculpatul a criticat hotărârile atacate - pentru nelegalitate și netemeinicie - sub următoarele aspecte: - greșita condamnare pentru cele 4 infracțiuni - deduse judecății, în contextul în care probele legal efectuate nu au probat existența acestor fapte: referindu-se la probele efectuate în cursul actelor premergătoare și pe care se fundamentează actul de trimitere în judecată și hotărârile atacate, inculpatul a susținut că nu au fost obținute în condiții de legalitate; pe de o parte, pentru că s-a folosit presiunea de către lucrătorii de poliție, iar pe de altă parte, pentru că nu s-au respectat dispozițiile procesual penale, potrivit cărora doar procesul-verbal prin care se constată efectuarea unor acte premergătoare poate constitui mijloc de probă, dar care în cauză nu s-a încheiat.

S-a concluzionat că prin soluția de condamnare adoptată, instanțele au încălcat nu numai normele procesual penale din dreptul intern, dar și principii de drept european privind procesul echitabil, egalitatea de arme și al loialității în administrarea de probe, așa cum acestea sunt reglementate de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. - s-a mai constatat că activitatea infracțională desfășurată de inculpat, constând în deținerea de droguri de mare risc asupra sa, în scopul propriului consum, justifică reținerea în sarcina acestuia a infracțiunii prev.de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și condamnarea acestuia la o pedeapsă situată în limitele legale cu aplicarea art. 81 C. pen.

În susținerea motivelor de recurs au fost invocate cazurile de casare înscrise în art. 385 9 alin. (1) pct. 18, 17 și 14 C. proc. pen. Examinând legalitatea și temeinicia hotărârilor recurate în raport de aceste critici, de cazurile de casare invocate, cât și din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. se constată - pentru considerațiunile ce urmează că recursul declarat de inculpat este fondat. Desigur, în considerarea principiilor procesual penale înscrise în art. 1 și 3 C. proc.

pen., în desfășurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana făptuitorului, iar atunci când instanța hotărăște asupra învinuirii și pronunță condamnarea trebuie să constate că au fost obținute și administrate legal toate probele necesare aflării adevărului, că prin aceasta au fost lămurite toate aspectele contradictorii și că soluția rezultată din deliberare este unicul rezultat cert impus de probe. Dar, în cauză instanțele au dispus condamnarea pentru fapte insuficient dovedite prin probele administrate ignorând în acest mod, principiul „in dubio pro reo”, dar și corecta încadrare juridică a unor activități infracționale cu care a fost sesizată.

În acest sens, este de necontestat că asupra inculpatului, cât și în mașina condusă de acesta, lucrătorii de poliție au descoperit cantitățile de 3,20 gr. și respectiv, 1,52 gr. droguri de mare risc (o combinație între ecstasy și speed) despre care inculpatul a afirmat că-i aparțin, fiind consumator. Cu privire la această activitate infracțională de necontestat, respectiv, deținerea de droguri de mare risc, fără drept, instanțele au hotărât că aceasta se încadrează în două infracțiuni distincte respectiv, infracțiunea de contrabandă de droguri de mare risc prevăzută de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 reținând că drogurile au fost procurate din Ungaria de inculpat, precum și aceea de trafic de droguri de mare risc, deoarece drogurile erau destinate comercializării.

Dar, atât în cazul infracțiunii de contrabandă de droguri de mare risc, cât și în cazul infracțiunii de trafic de droguri de mare risc nu au existat probe concludente, coroborate de vinovăție. Astfel referitor la proveniența drogurilor găsite la inculpat, într-o primă declarație olografă, acesta a afirmat că provin din Ungaria. Dar asupra declarației inculpatul a revenit atât în faza urmăririi penale cât și a judecății, așa încât, această declarație nu se mai coroborează cu alte declarații ale inculpatului, după cum, nici cu declarațiile martorilor audiați, ce-l însoțeau pe inculpat și care au susținut că nu cunoșteau nimic în legăturile cu drogurile ce s-au descoperit asupra inculpatului. Desigur, simpla retractare a unei declarații nu poate produce efectul înlăturării ei, atunci când situația de fapt arătată în cuprinsul ei rezultă și din alte probe ale cauzei, dar în cauză, aceste probe nu există.

În acest context nu există ideea de certitudine care trebuie să fundamenteze o soluție de condamnare, acesta cu atât mai mult cu cât, în lipsa probelor adecvate nu s-a putut stabili nici acțiunile care in fapt compuneau latura obiectivă a infracțiunilor de contrabandă și trafic de droguri de mare risc. De altfel, pe lângă lipsa unor acte specifice infracțiunii de contrabandă și trafic de droguri, pe care așa cum am arătat, probele administrate nu le-au relevat, este greu de admis că cantitatea minimă de aproape 5 gr. de drog a putut face obiect al acestor infracțiuni, în contextul în care, inculpatul era consumator de droguri și se deplasa pentru mai multe zile într-o altă localitate unde urma să petreacă sărbătorile de iarnă.

Împrejurarea că inculpatul era consumator de droguri este de necontestat fiind recunoscută constant de inculpat, dar pusă în evidență și de rezultatul analizelor medicale efectuate la 1 ianuarie 2008 din care rezultă că la momentul conducerii autoturismului inculpatului se afla sub influența a două substanțe stupefiante, respectiv, cocaină și amfetamină. În aceste condiții se impunea ca instanțele să observe că starea de fapt conturată de probele administrate, constând în fapta inculpatului de a-și procura și deține fără drept droguri de mare risc în scopul propriului consum constituie, în drept, o singură infracțiune prev. de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, pentru care inculpatul trebuia condamnat, prin aplicarea disp.

art. 334 C. proc. pen., cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000. Neprocedând astfel și dispunând condamnarea inculpatului pentru cele două infracțiuni de contrabandă și trafic de droguri de mare risc fără fundamentul probator necesar, instanțele au pronunțat hotărâri nelegale și netemeinice, aspect sub care, recursul declarat de inculpat este fondat și se va admite conform art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. Constatând incidente cazurile de casare înscrise în art. 385 9 alin. (1) pct. 17 și 14 C. proc. pen., hotărârile atacate vor fi casate sub aspectul încadrării juridice a unor fapte și a pedepselor aplicate. Procedând la rejudecare în aceste limite prin aplicarea art. 334 C. proc.

pen., se va dispune schimbarea încadrării juridice din 2 infracțiuni prev. de art. 3 alin. (1) și (2) și art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 într-o singură infracțiune prev. de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000. Cât privește pedepsele aplicate pentru infracțiunile prevăzute de art. 279 alin. (1) C. pen. și art. 87 alin .2 din O.U.G. nr. 195/2002 se constată că instanțele au aplicat pedepse orientate spre limita maximă a acestor texte.

Deși inculpatul are în antecedente o condamnare pentru o faptă de altă natură și pentru care a intervenit reabilitarea de drept și o conduită procesuală nuanțată impusă de apărarea promovată, totuși, pedepsele aplicate acestor 2 infracțiuni reținute în sarcina sa nu reprezintă o judicioasă individualizare prin prisma dispozițiilor art. 72 C. pen., și mai ales, pentru atingerea scopului înscris în art. 52 C. pen., referitor la realizarea prevenției și a resocializării inculpatului. În acest context, pedepsele vor fi reduse spre limita minimă legală, dar cu executare în regim de detenție, având în vedere și perioada reținerii și arestării preventive. Cât privește măsura preventivă, instanța conform art. 145 alin. (1) C. pen.

- urmează a constata că încetează de drept la pronunțarea unei hotărâri definitive. În rest criticile formulate de inculpat sunt nefondate. Referitor la infracțiunea prev. de art. 279 alin. (1) C. pen., aceasta s-a consumat în momentul în care inculpatul a deținut și transportat pistolul și muniția aferentă, fără drept, indiferent de proprietarul autoturismului sau cel al armei. Astfel, pentru existența elementului material al infracțiunii este suficientă săvârșirea uneia dintre acțiunile enumerate de text, iar în sensul legii, deținerea de arme și muniții presupune primirea și păstrarea acestora, indiferent dacă deținătorul a dobândit arma și muniția și le deține pentru el, sau i-au fost încredințate spre păstrare și le deține pentru altul.

De altfel, este indiferent mijlocul prin care le-a dobândit (cumpărare, împrumut, donație) și nu le-a predat conform legii. Așa fiind sunt nefondate considerațiunile prevăzute de inculpat în sensul nevinovăției și al unei soluții de achitare ce pretinde a fi pronunțată pentru această infracțiune. Și în fine, tot de necontestat este și împrejurarea că inculpatul a condus pe drumurile publice un autoturism, aflându-se sub influența substanțelor stupefiante, respectiv, cocaină și amfetamină, așa cum rezultă din analizele medicale din 1 ianuarie 2008 și care în drept, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 87 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, pentru care inculpatul a fost corect condamnat.

Referitor la aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen., critica este nefondată pentru considerentele mai sus expuse și care impun pentru o justă individualizare a pedepsei, în considerarea dispozițiilor art. 72 C. pen., executarea pedepsei rezultate în regim de detenție. În contextul criticilor formulate de inculpat - se va menține pentru cele mai sus arătate - soluția de condamnare pentru aceste două infracțiuni. În conformitate cu art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, onorariul pentru asistență juridică obligatorie, până la prezentarea apărătorilor aleși, va fi achitată din fondul Ministerului Justiției iar onorariul pentru interpretul de limbă maghiară din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul K.J.P. împotriva Deciziei penale nr. 91 din 21 decembrie 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Casează decizia penală atacată și Sentința penală nr. 137 din 4 mai 2009 a Tribunalului Harghita cu privire la încadrarea juridică a unor fapte și individualizarea pedepsei. Descontopește pedeapsa rezultantă în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor, după cum urmează: - 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de dispozițiile art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru comiterea infracțiunii prevăzute și pedepsite de dispozițiile art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din aceeași lege; - 7 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de dispozițiile art. 64 lit. a), b) C. pen.

pentru săvârșirea infracțiunii încriminate de dispozițiile art. 3 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din aceeași lege; - 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de dispozițiile art. 279 alin. (1) C. pen.; - 4 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii încriminate de dispozițiile art. 87 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 modificată și completată prin O.U.G. nr. 63/2006 și prin Legea nr. 6/2007. În baza art. 334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică din două infracțiuni prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 pentru ambele infracțiuni într-o singură infracțiune prevăzută de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, modificată, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, modificată.

În baza art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 modificată cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 modificată condamnă pe inculpatul K.J.P. Reduce de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare pedeapsa aplicată aceluiași inculpat pentru infracțiunea prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen. Reduce de la 4 ani închisoare la 2 ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 87 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 modificată și completată prin O.U.G. nr. 63/2006 și prin Legea nr. 6/2007. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. contopește pedepsele aplicate și dispune ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare. Face aplicarea art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Deduce din pedeapsa rezultantă perioada reținerii și arestării preventive de la 31 decembrie 2007 la 12 septembrie 2009. Constată că măsura preventivă instituită în sarcina inculpatului prin încheierea din 11 septembrie 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș pronunțată în Dosarul nr. 540.8/96/2008, conform dispozițiilor art. 145 alin. (1) C. proc. pen., încetează de drept la rămânerea definitivă a hotărârii. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, în sumă de 50 RON, până la prezentarea apărătorilor aleși, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Onorariul interpretului de limbă maghiară, pentru serviciile prestate timp de 2 ore, se va achita din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă. Pronunțată în ședința publică, azi 18 mai 2010.

§ Citări

Rețeaua de citări a acestei cauze

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-10-08
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3519/2010
de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani. În baza art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a
ÎCCJ 2010-04-23
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1574/2010
turată aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000. În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (
ÎCCJ 2012-08-13
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2540/2012
perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 33 - 34 lit. b) C. pen. și 35 C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare, sporită cu 1 an, pedeapsa finală fiind de 8 ani închisoare și 5 ani
ÎCCJ 2011-06-08
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2316/2011
Asupra recursurilor de față; Î n baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: A. Prin sentința penală nr. 255 din 17 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul penal nr. 1537/96/2010, s-a dispus: În baza art. 2 alin. (1
ÎCCJ 2004-07-08
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3859/2004
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 195 din 12 februarie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 1675/2003, în baza art. 2 alin. (1)
{# Case pages are where organic search lands. Ask for an account here — with what the account is actually worth — instead of sending a first-time reader straight to a price list. #}
Cont gratuit

Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.

Sursă