ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1955/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1955/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 137 din 4 mai 2009,

Tribunalul Harghita a condamnat pe inculpatul K.J.P. după cum urmează:

- 10 ani închisoare

și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru

infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000;

- 15 ani închisoare

și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b C. pen. pentru

infracțiunea de contrabandă cu droguri de mare risc, prev. de art. 3 alin. (1)

și (2) din Legea nr. 143/2000;

- 5 ani închisoare

pentru infracțiunea prev. de art. 279 alin. (1) C. pen.;

- 5 ani închisoarea

pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sub

influența substanțelor stupefiante, prev. de art. 87 alin. (2) din O.U.G. nr.

195/2002, modificată și completată prin O.U.G. nr. 63/2006 și Legea nr. 6/2007;

În baza art. 33 lit.

a) și 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate și s-a dispus ca

inculpatul K.J.P. să execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare și

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 17 din

Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea substanțelor stupefiante ridicate,

respectiv 2,74 gr. amfetamină și 6,06 gr. amfetamină;

În temeiul art. 118

alin .(1) lit. b), alin. (3) C. pen. s-a dispus confiscarea și valorificarea,

după rămânerea definitivă a sentinței, a următoarelor bunuri:

- un pistol tip CZ cu

încărcător, fabricație cehoslovacă, precum și cartușele aferente, depuse la

camera de corpuri delicte din cadrul I.P.J. Harghita;

- restul armelor albe

și vesta antiglonț, depuse la camera de corpuri delicte din cadrul I.P.J.

Harghita;

În baza art. 118 alin

.(1) lit. b) alin. (3) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a valorii

de asigurare a autoturismului marca A. restituit acestuia prin Ordonanța din 21

martie 2008 valoare ce s-a dispus a se calcula de la data pronunțării acestei

sentințe;

Pentru a adopta

această soluție, pe baza probelor administrate, prima instanță a reținut

următoarea situație de fapt:

La data de 31

decembrie 2007, în urma sesizării din oficiu a SC Harghita, în sensul că

numiții K.J.P. și B.B.L., urmează să se deplaseze în județul Harghita pentru

petrecerea revelionului și existând suspiciuni că aceștia ar putea transporta

droguri de mare risc, în jurul orelor 14,30 a fost oprit în trafic, pe raza localității

Lupeni autoturismul A., de culoare gri, la volan aflându-se inculpatul. În

mașină se mai aflau B.B.L. și prietenele celor doi martorele I.E. și S.A. În

urma percheziției corporale realizată asupra inculpatului, în buzunarul drept

al pantalonului s-a găsit punguța cu o substanță pulverulentă de culoare

alb-roz, despre care, inculpatul a declarat că este algocalmin ce îl consumă

când are dureri de cap, ulterior, inculpatul revenind și afirmând că este

amfetamină, el fiind consumator de droguri.

Continuând

percheziția cu verificarea autoturismului deținut și condus de inculpat, în

sertarul de plastic din scaunul șoferului, printre alte bunuri și acte s-au

găsit o armă letală (pistol) de fabricație cehoslovacă, de culoare neagră având

inscripția Ceska Sbrojovka - Narodni Podnik Strakonice, de calibru 6,35 mm,

made în Cehoslovacia și un încărcător în care se aflau cartușe cu glonț, de

același calibru. Pistolul și încărcătorul erau învelite într-un material textil

de culoare gri închis.

În același loc cu pistolul

se mai aflau un baston telescopic păstrat într-o pungă neagră și bani în valută

(euro, dolari SUA, forinți).

Între scaunul

șoferului și portiera din stânga față a mașinii a fost găsită o bâtă de

baseball de culoare neagră.

În buzunarul amplasat

pe spatele scaunului șoferului a fost găsită o a doua punguță de material

plastic transparent în care se aflau substanța pulverulentă de culoare albă.

În torpedoul

autoturismului au fost găsite un toc din piele de culoare neagră cu legitimație

I.P.A. și insignă I.P.A. Ungaria, încă o insignă de același gen și cu aceiași

serie, prevăzută cu șiret (de purtat la gât). O emblemă cu aceiași insignă era

aplicată pe parbrizul autoturismului.

În portbagajul

mașinii s-au mai găsit un baston metalic telescopic, o veste antiglonț cu

inscripția „La vedeta Lombarda”.

La percheziția

corporală, asupra inculpatului, pe lângă drogurile de mare risc, a fost găsit

și un briceag cu mâner metalic.

În declarația

olografă, inculpatul K.J.P. a recunoscut că drogurile le-a adus personal din

Ungaria, susținând că este consumator de droguri, dar că arma nu-i aparține,

presupunând că este a unui prieten din Ungaria de la care are mașina.

Din buletinul de

analiză din 1 ianuarie 2008, aflat la dosar, a rezultat că la momentul la care

inculpatul conducea pe drumurile publice se afla sub influența a două substanțe

stupefiante, respectiv, cocaină și amfetamină.

Împotriva acestei

hotărâri, în termen legal a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie în ce privește încadrarea juridică a faptelor,

greșita condamnare pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc și

contrabanda cu droguri de mare risc, cât și cu privire la greșita

individualizare a pedepselor.

Prin Decizia penală

nr. 91 din 21 decembrie 2009, Curtea de Apel Târgu Mureș a admis apelul

declarat de inculpat, a desființat, în parte, hotărârea atacată și în aceste

limite a procedat la rejudecare, după cum urmează:

- a descontopit

pedeapsa rezultată de 15 ani închisoare și pedeapsa complementară de 2 ani

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. în pedepsele

componente.

- în baza art. 2

alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din Legea nr.

143/2000 l-a condamnat pe inculpatul K.J.P. la pedeapsa principală de 5 ani

închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit. a), b) C.

pen.;

- în baza art. 3

alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din Legea nr.

143/2000 a condamnat pe același inculpat la 7 ani și 6 luni închisoare și 2 ani

interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. -

pentru contrabanda de droguri de mare risc;

- a menținut

pedepsele aplicate inculpatului prin Sentința penală nr. 137/2009 a

Tribunalului Harghita pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 279 alin.

(1) C. pen. și de dispozițiile art. 87 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002,

modificată și completată de O.U.G. nr. nr. 63/2006 și Legea nr. 6/2007.

S-au contopit conform

art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen. cele 4 pedepse aplicate inculpatului și

s-a dispus, ca în final să execute pedeapsa rezultată de 7 ani și 6 luni

închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b)

C. pen.

A fost înlăturată

dispoziția referitoare la confiscare în conformitate cu prevederile art. 118

alin. (1) lit. b) și alin. (3) C. pen. a autoturismului marca A., bun restituit

inculpatului prin ordonanța procurorului din 21 martie 2008, emisă în Dosarul

nr. 27/A/P/2007 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Târgu Mureș.

Au fost menținute în

rest dispozițiile hotărârii apelate.

În considerentele

hotărârii din apel s-a reținut că existența faptelor și vinovăția au fost

corect reținute în cauză de către instanța de fond, dar aceasta este

reformabilă cât privește cuantumul pedepselor aplicate acestui inculpat.

S-a mai arătat că din

conținutul răspunsului la desele solicitări ale instanței la D.I.I.C.O.T. -

rezultă că, ulterior punerii în mișcare a acțiunii penale împotriva sa,

inculpatul a formulat denunțuri - vizând alte persoane - ce s-au soldat cu

trimiterea în judecată a acestora. Acest aspect a fost evaluat de instanța de

apel în favoarea inculpatului prin reținerea dispozițiilor art. 16 din Legea

nr. 143/2000, cu fireasca consecință a reducerii la jumătate a pedepselor

aplicate infracțiunilor de trafic și contrabandă de droguri de mare risc.

În termen legal

împotriva acestor hotărâri a declarat recurs inculpatul.

În esență, prin

motivele scrise, cât și oral, inculpatul a criticat hotărârile atacate - pentru

nelegalitate și netemeinicie - sub următoarele aspecte:

- greșita condamnare

pentru cele 4 infracțiuni - deduse judecății, în contextul în care probele

legal efectuate nu au probat existența acestor fapte: referindu-se la probele

efectuate în cursul actelor premergătoare și pe care se fundamentează actul de

trimitere în judecată și hotărârile atacate, inculpatul a susținut că nu au

fost obținute în condiții de legalitate; pe de o parte, pentru că s-a folosit

presiunea de către lucrătorii de poliție, iar pe de altă parte, pentru că nu

s-au respectat dispozițiile procesual penale, potrivit cărora doar

procesul-verbal prin care se constată efectuarea unor acte premergătoare poate

constitui mijloc de probă, dar care în cauză nu s-a încheiat.

S-a concluzionat că

prin soluția de condamnare adoptată, instanțele au încălcat nu numai normele

procesual penale din dreptul intern, dar și principii de drept european privind

procesul echitabil, egalitatea de arme și al loialității în administrarea de

probe, așa cum acestea sunt reglementate de art. 6 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului.

- s-a mai constatat

că activitatea infracțională desfășurată de inculpat, constând în deținerea de

droguri de mare risc asupra sa, în scopul propriului consum, justifică

reținerea în sarcina acestuia a infracțiunii prev.de art. 4 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143/2000 și condamnarea acestuia la o pedeapsă situată în

limitele legale cu aplicarea art. 81 C. pen.

În susținerea

motivelor de recurs au fost invocate cazurile de casare înscrise în art. 385

9

alin. (1) pct. 18, 17 și 14 C. proc. pen.

Examinând legalitatea

și temeinicia hotărârilor recurate în raport de aceste critici, de cazurile de

casare invocate, cât și din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C.

proc. pen. se constată - pentru considerațiunile ce urmează că recursul

declarat de inculpat este fondat.

Desigur, în

considerarea principiilor procesual penale înscrise în art. 1 și 3 C. proc.

pen., în desfășurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului

cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana

făptuitorului, iar atunci când instanța hotărăște asupra învinuirii și pronunță

condamnarea trebuie să constate că au fost obținute și administrate legal toate

probele necesare aflării adevărului, că prin aceasta au fost lămurite toate

aspectele contradictorii și că soluția rezultată din deliberare este unicul

rezultat cert impus de probe.

Dar, în cauză

instanțele au dispus condamnarea pentru fapte insuficient dovedite prin probele

administrate ignorând în acest mod, principiul „in dubio pro reo”, dar și

corecta încadrare juridică a unor activități infracționale cu care a fost

sesizată.

În acest sens, este

de necontestat că asupra inculpatului, cât și în mașina condusă de acesta,

lucrătorii de poliție au descoperit cantitățile de 3,20 gr. și respectiv, 1,52

gr. droguri de mare risc (o combinație între ecstasy și speed) despre care

inculpatul a afirmat că-i aparțin, fiind consumator.

Cu privire la această

activitate infracțională de necontestat, respectiv, deținerea de droguri de

mare risc, fără drept, instanțele au hotărât că aceasta se încadrează în două

infracțiuni distincte respectiv, infracțiunea de contrabandă de droguri de mare

risc prevăzută de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 reținând că

drogurile au fost procurate din Ungaria de inculpat, precum și aceea de trafic

de droguri de mare risc, deoarece drogurile erau destinate comercializării.

Dar, atât în cazul

infracțiunii de contrabandă de droguri de mare risc, cât și în cazul

infracțiunii de trafic de droguri de mare risc nu au existat probe concludente,

coroborate de vinovăție.

Astfel referitor la

proveniența drogurilor găsite la inculpat, într-o primă declarație olografă,

acesta a afirmat că provin din Ungaria.

Dar asupra

declarației inculpatul a revenit atât în faza urmăririi penale cât și a

judecății, așa încât, această declarație nu se mai coroborează cu alte

declarații ale inculpatului, după cum, nici cu declarațiile martorilor audiați,

ce-l însoțeau pe inculpat și care au susținut că nu cunoșteau nimic în

legăturile cu drogurile ce s-au descoperit asupra inculpatului.

Desigur, simpla

retractare a unei declarații nu poate produce efectul înlăturării ei, atunci

când situația de fapt arătată în cuprinsul ei rezultă și din alte probe ale

cauzei, dar în cauză, aceste probe nu există.

În acest context nu

există ideea de certitudine care trebuie să fundamenteze o soluție de

condamnare, acesta cu atât mai mult cu cât, în lipsa probelor adecvate nu s-a

putut stabili nici acțiunile care in fapt compuneau latura obiectivă a

infracțiunilor de contrabandă și trafic de droguri de mare risc.

De altfel, pe lângă

lipsa unor acte specifice infracțiunii de contrabandă și trafic de droguri, pe

care așa cum am arătat, probele administrate nu le-au relevat, este greu de admis

că cantitatea minimă de aproape 5 gr. de drog a putut face obiect al acestor

infracțiuni, în contextul în care, inculpatul era consumator de droguri și se

deplasa pentru mai multe zile într-o altă localitate unde urma să petreacă

sărbătorile de iarnă.

Împrejurarea că

inculpatul era consumator de droguri este de necontestat fiind recunoscută

constant de inculpat, dar pusă în evidență și de rezultatul analizelor medicale

efectuate la 1 ianuarie 2008 din care rezultă că la momentul conducerii

autoturismului inculpatului se afla sub influența a două substanțe stupefiante,

respectiv, cocaină și amfetamină.

În aceste condiții se

impunea ca instanțele să observe că starea de fapt conturată de probele

administrate, constând în fapta inculpatului de a-și procura și deține fără

drept droguri de mare risc în scopul propriului consum constituie, în drept, o

singură infracțiune prev. de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000,

pentru care inculpatul trebuia condamnat, prin aplicarea disp. art. 334 C.

proc. pen., cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000.

Neprocedând astfel și

dispunând condamnarea inculpatului pentru cele două infracțiuni de contrabandă

și trafic de droguri de mare risc fără fundamentul probator necesar, instanțele

au pronunțat hotărâri nelegale și netemeinice, aspect sub care, recursul

declarat de inculpat este fondat și se va admite conform art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen.

Constatând incidente

cazurile de casare înscrise în art. 385

9

alin. (1) pct. 17 și 14 C.

proc. pen., hotărârile atacate vor fi casate sub aspectul încadrării juridice a

unor fapte și a pedepselor aplicate.

Procedând la rejudecare în aceste limite prin

aplicarea art. 334 C. proc. pen., se va dispune schimbarea încadrării juridice

din 2 infracțiuni prev. de art. 3 alin. (1) și (2) și art. 2 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143/2000 într-o singură infracțiune prev. de art. 4 alin. (1) și

(2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000.

Cât privește

pedepsele aplicate pentru infracțiunile prevăzute de art. 279 alin. (1) C. pen.

și art. 87 alin .2 din O.U.G. nr. 195/2002 se constată că instanțele au aplicat

pedepse orientate spre limita maximă a acestor texte.

Deși inculpatul are

în antecedente o condamnare pentru o faptă de altă natură și pentru care a

intervenit reabilitarea de drept și o conduită procesuală nuanțată impusă de

apărarea promovată, totuși, pedepsele aplicate acestor 2 infracțiuni reținute

în sarcina sa nu reprezintă o judicioasă individualizare prin prisma

dispozițiilor art. 72 C. pen., și mai ales, pentru atingerea scopului înscris

în art. 52 C. pen., referitor la realizarea prevenției și a resocializării

inculpatului.

În acest context,

pedepsele vor fi reduse spre limita minimă legală, dar cu executare în regim de

detenție, având în vedere și perioada reținerii și arestării preventive.

Cât privește măsura

preventivă, instanța conform art. 145 alin. (1) C. pen. - urmează a constata că

încetează de drept la pronunțarea unei hotărâri definitive.

În rest criticile

formulate de inculpat sunt nefondate.

Referitor la

infracțiunea prev. de art. 279 alin. (1) C. pen., aceasta s-a consumat în

momentul în care inculpatul a deținut și transportat pistolul și muniția

aferentă, fără drept, indiferent de proprietarul autoturismului sau cel al

armei.

Astfel, pentru

existența elementului material al infracțiunii este suficientă săvârșirea uneia

dintre acțiunile enumerate de text, iar în sensul legii, deținerea de arme și

muniții presupune primirea și păstrarea acestora, indiferent dacă deținătorul a

dobândit arma și muniția și le deține pentru el, sau i-au fost încredințate

spre păstrare și le deține pentru altul. De altfel, este indiferent mijlocul

prin care le-a dobândit (cumpărare, împrumut, donație) și nu le-a predat

conform legii.

Așa fiind sunt nefondate

considerațiunile prevăzute de inculpat în sensul nevinovăției și al unei

soluții de achitare ce pretinde a fi pronunțată pentru această infracțiune.

Și în fine, tot de

necontestat este și împrejurarea că inculpatul a condus pe drumurile publice un

autoturism, aflându-se sub influența substanțelor stupefiante, respectiv,

cocaină și amfetamină, așa cum rezultă din analizele medicale din 1 ianuarie

2008 și care în drept, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii

prev. de art. 87 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, pentru care inculpatul a

fost corect condamnat.

Referitor la

aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen., critica este nefondată pentru

considerentele mai sus expuse și care impun pentru o justă individualizare a

pedepsei, în considerarea dispozițiilor art. 72 C. pen., executarea pedepsei

rezultate în regim de detenție.

În contextul

criticilor formulate de inculpat - se va menține pentru cele mai sus arătate -

soluția de condamnare pentru aceste două infracțiuni.

În conformitate cu

art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina

statului, onorariul pentru asistență juridică obligatorie, până la prezentarea

apărătorilor aleși, va fi achitată din fondul Ministerului Justiției iar

onorariul pentru interpretul de limbă maghiară din fondul Înaltei Curți de

Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de inculpatul K.J.P. împotriva Deciziei penale nr. 91 din 21 decembrie

2009 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și

de familie.

Casează decizia

penală atacată și Sentința penală nr. 137 din 4 mai 2009 a Tribunalului

Harghita cu privire la încadrarea juridică a unor fapte și individualizarea

pedepsei.

Descontopește

pedeapsa rezultantă în pedepsele componente pe care le repune în

individualitatea lor, după cum urmează:

- 5 ani închisoare și

2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de dispozițiile art. 64

lit. a), b) C. pen. pentru comiterea infracțiunii prevăzute și pedepsite de

dispozițiile art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art.

16 din aceeași lege;

- 7 ani și 6 luni

închisoare și 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de

dispozițiile art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii încriminate

de dispozițiile art. 3 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art.

16 din aceeași lege;

- 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute și pedepsite de dispozițiile art. 279 alin. (1) C. pen.;

- 4 ani închisoare

pentru comiterea infracțiunii încriminate de dispozițiile art. 87 alin. (2) din

O.U.G. nr. 195/2002 modificată și completată prin O.U.G. nr. 63/2006 și prin

Legea nr. 6/2007.

În baza art. 334 C.

proc. pen. schimbă încadrarea juridică din două infracțiuni prevăzute de art. 2

alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 3 alin. (1) și (2) din Legea

nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 pentru ambele

infracțiuni într-o singură infracțiune prevăzută de art. 4 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000, modificată, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000,

modificată.

În baza art. 4 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000 modificată cu aplicarea art. 16 din Legea nr.

143/2000 modificată condamnă pe inculpatul K.J.P.

Reduce de la 5 ani

închisoare la 3 ani închisoare pedeapsa aplicată aceluiași inculpat pentru

infracțiunea prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen.

Reduce de la 4 ani

închisoare la 2 ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului pentru

infracțiunea prevăzută de art. 87 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 modificată

și completată prin O.U.G. nr. 63/2006 și prin Legea nr. 6/2007.

În baza art. 33 lit.

a) și art. 34 lit. b) C. pen. contopește pedepsele aplicate și dispune ca

inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.

Face aplicarea art.

71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Deduce din pedeapsa

rezultantă perioada reținerii și arestării preventive de la 31 decembrie 2007

la 12 septembrie 2009.

Constată că măsura

preventivă instituită în sarcina inculpatului prin încheierea din 11 septembrie

2009 a Curții de Apel Târgu Mureș pronunțată în Dosarul nr. 540.8/96/2008,

conform dispozițiilor art. 145 alin. (1) C. proc. pen., încetează de drept la

rămânerea definitivă a hotărârii.

Menține celelalte

dispoziții ale hotărârilor atacate.

Onorariul pentru

apărătorul desemnat din oficiu, în sumă de 50 RON, până la prezentarea

apărătorilor aleși, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul

interpretului de limbă maghiară, pentru serviciile prestate timp de 2 ore, se

va achita din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședința

publică, azi 18 mai 2010.