ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4867/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4867/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra contestației
în anulare de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 2240 din 17 octombrie
2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și
fiscal, a respins contestația în anulare formulată de contestatoarea B.D.E.
prin mandatar B.D.A., împotriva Deciziei nr. 1955 din 23 septembrie 2010
pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a, în contradictoriu cu
intimații J.Ș. - Președintele Comisiei Județene Călărași pentru Reconstituirea
Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor și D.E.C. - Secretar al
Instituției Prefectului Călărași, ca inadmisibilă.
Totodată, Curtea de
apel a redat în dispozitivul deciziei mențiunea "irevocabilă".
Pentru a pronunța
această soluție, instanța învestită cu soluționarea contestației în anulare, a
reținut că, în cauză, contestatoarea nu a invocat, nici prin cererea
introductivă de instanță și nici prin concluziile scrise depuse la dosar pe
parcursul cercetării judecătorești, niciunul dintre motivele anume prevăzute de
art. 317 sau art. 318 C. proc. civ.
Curtea de apel a
apreciat ca fiind reale cele statuate prin Decizia nr. 1955 din 23 septembrie
2010, în sensul că, împotriva unei decizii pronunțate în recurs, nu mai poate
fi exercitată calea de atac a recursului, ci doar căile de atac extraordinare -
contestația în anulare și revizuirea. Cu toate acestea, prin aceste din urmă
căi de atac, nu se mai pot pune în discuție problemele ce țin de fondul cauzei,
ci ele pot fi exercitate numai în cazurile și doar pentru motivele anume
prevăzute de legiuitor.
Împotriva acestei
hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, a declarat recurs
contestatoarea B.E., prin mandatar B.D.A.
Înalta Curte a
invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității recursului declarat de
contestatoarea B.E.
Prin Decizia nr. 4218
din 18 octombrie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios
administrativ și fiscal, a respins recursul declarat de B.E., prin mandatar
B.D.A. împotriva Deciziei civile nr. 2240 din 17 octombrie 2011 a Curții de
Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca
inadmisibil.
Pentru a hotărî
astfel, instanța de recurs a reținut următoarele:
Împotriva hotărârilor
judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții
imperative, de la care nu se poate deroga.
Conform dispozițiilor
art. 299 alin. (1) C. proc. civ., pot fi atacate cu recurs "hotărârile
definitive date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile
prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională."
Aceste dispoziții
delimitează, expres și exclusiv, categoria hotărârilor judecătorești ce pot
face obiectul căii de atac a recursului.
Înalta Curte a
constatat faptul că hotărârea atacată cu recurs - Decizia civilă nr. 2240 din
17 octombrie 2011 a Curții de Apel București - a fost pronunțată într-o
contestație în anulare și are caracter irevocabil, întrucât contestația a fost
formulată împotriva unei hotărâri pronunțate în soluționarea unui recurs -
Decizia nr. 1955 din 23 septembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr.
152/269/2009, aceasta fiind o hotărâre judecătorească irevocabilă, conform art.
377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ.
Aplicând dispozițiile
art. 320 alin. (3) C. proc. civ., în conformitate cu care "hotărârea dată
în contestație este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată
", Înalta Curte a conchis că Decizia nr. 2240 din 17 octombrie 2011 a
Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,
nu se încadrează în categoria hotărârilor judecătorești susceptibile a fi
atacate pe calea recursului.
Împotriva acestei
hotărâri a formulat contestație în anulare B.E. prin mandatar B.D.A., invocând
motivul prevăzut de art. 317 alin. (2) și motivul prevăzut de art. 318 alin.
(1) C. proc. civ.
În dezvoltarea
primului motiv al contestației în anulare (art. 317 alin. (2) C. proc. civ.),
contestatoarea susține că "recursul a fost respins fără ca el să fi fost
judecat în fond".
În ceea ce privește
motivul prevăzut de art. 318 alin. (1), contestatoarea afirmă că "instanța
a omis să cerceteze motivele de modificare sau casare prezentate în Dosarul nr.
8601/2/2010 ".
La termenul de
judecată din 5 aprilie 2013, Înalta Curte a ridicat, din oficiu, excepția
inadmisibilității contestației în anulare formulată de B.E.
Analizând actele și
lucrările dosarului, Înalta Curte constată că prezenta contestație în anulare
este inadmisibilă atât prin prisma dispozițiilor art. 317 alin. (2) care
reglementează contestația în anulare obișnuită, cât și ale art. 318 alin. (1)
care constituie cadrul legal al contestației în anulare speciale.
Potrivit
dispozițiilor art. 317 alin. (1) C. proc. civ. "hotărârile irevocabile pot
fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai
dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului.
Pe de altă parte,
art. 317 alin. (1) pct. 1 și 2 C. proc. civ., enumera expres și limitativ
motivele pentru care contestația în anulare obișnuită poate fi exercitată, și
anume: când procedura de citare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina
nu a fost îndeplinită și când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea
dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
Dispozițiile art. 317
alin. (2) C. proc. civ. reglementează ipoteza în care contestația în anulare
poate fi primită pentru cele două motive de contestație în anulare prevăzute la
art. 317 alin. (1) pct. 1 și 2, chiar dacă acestea au fost invocate prin
cererea de recurs, însă instanța le-a respins pentru că avea nevoie de
verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost
judecat în fond.
Prin urmare, art. 317
alin. (2) C. proc. civ. nu reglementează un alt caz de contestație în anulare,
de sine stătător, aceste dispoziții putând fi invocate și, respectiv, analizate
doar prin raportare la dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 1 și 2 din cod.
În contextul
dispozițiilor procedurale menționate mai sus, Înalta Curte constată că din
conținutul contestației în anulare nu rezultă că B.E. a dorit să invoce ca
motiv de anulare a deciziei atacate, vreuna dintre ipotezele prevăzute de art.
317 alin. (1) pct. 1 și 2 C. proc. civ., criticile formulate referindu-se
exclusiv la fondul cauzei și la modul cum a fost dezlegată pricina de către
instanța de fond, respectiv de recurs.
Așadar, susținerea
contestatoarei în sensul că "recursul a fost respins fără ca el să fi fost
judecat în fond" nu poate fi încadrată în situația premisă prevăzută de
art. 317 alin. (1) C. proc. civ. și, cu atât mai puțin în vreunul dintre
cazurile prevăzute expres de pct. 1 și 2 al aceluiași articol.
Referitor la
motivul prevăzut de art. 318 alin. (1), teza a II-a C. proc. civ., care
reglementează unul dintre cele două cazuri ale contestației în anulare
specială, Înalta curte reține că textul legal prevede "in terminis",
ca și condiție de admisibilitate, că pot constitui obiect al acesteia numai
hotărârile instanțelor de prin care s-a omis cercetarea vreunui motiv de
recurs.
Or, hotărârea
împotriva căreia s-a exercitat calea de atac a contestației în anulare a fost
pronunțată în soluționarea unei cereri de recurs ce avea ca obiect o hotărâre
irevocabilă privind respingerea unei contestații în anulare, recursul fiind
respins ca inadmisibil.
Prin urmare,
hotărârea contestată, chiar dacă a fost pronunțată de o instanță de recurs, nu
poate fi susceptibilă de "retractare" (efectul urmărit de parte prin
exercitarea acestei căi extraordinare de atac), deoarece instanța învestită cu
soluționarea recursului a fost împiedicată din punct de vedere procedural să
analizeze cererea de recurs, fiind învestită cu o cale de atac inadmisibilă.
Față de
considerentele arătate, Înalta Curte constată că cererea contestatoarei nu
îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de Codul de procedură
civilă, motiv pentru care urmează să respingă, contestația în anulare ca
inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația
în anulare formulată de B.D.A. - mandatar al petentei B.E., împotriva Deciziei
nr. 4218 din 18 octombrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția
contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședință publică, astăzi 5 aprilie 2013.
Procesat
de GGC - NN