ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4867/2013

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Decizia civilă nr. 2240 din 17 octombrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins contestația în anulare formulată de contestatoarea B.D.E. prin mandatar B.D.A., împotriva Deciziei nr. 1955 din 23 septembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a, în contradictoriu cu intimații J.Ș. - Președintele Comisiei Județene Călărași pentru Reconstituirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor și D.E.C. - Secretar al Instituției Prefectului Călărași, ca inadmisibilă.

Totodată, Curtea de apel a redat în dispozitivul deciziei mențiunea "irevocabilă". Pentru a pronunța această soluție, instanța învestită cu soluționarea contestației în anulare, a reținut că, în cauză, contestatoarea nu a invocat, nici prin cererea introductivă de instanță și nici prin concluziile scrise depuse la dosar pe parcursul cercetării judecătorești, niciunul dintre motivele anume prevăzute de art. 317 sau art. 318 C. proc. civ. Curtea de apel a apreciat ca fiind reale cele statuate prin Decizia nr. 1955 din 23 septembrie 2010, în sensul că, împotriva unei decizii pronunțate în recurs, nu mai poate fi exercitată calea de atac a recursului, ci doar căile de atac extraordinare - contestația în anulare și revizuirea.

Cu toate acestea, prin aceste din urmă căi de atac, nu se mai pot pune în discuție problemele ce țin de fondul cauzei, ci ele pot fi exercitate numai în cazurile și doar pentru motivele anume prevăzute de legiuitor. Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, a declarat recurs contestatoarea B.E., prin mandatar B.D.A. Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității recursului declarat de contestatoarea B.E. Prin Decizia nr. 4218 din 18 octombrie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a respins recursul declarat de B.E., prin mandatar B.D.A. împotriva Deciziei civile nr. 2240 din 17 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Pentru a hotărî astfel, instanța de recurs a reținut următoarele: Împotriva hotărârilor judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga. Conform dispozițiilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ., pot fi atacate cu recurs "hotărârile definitive date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională." Aceste dispoziții delimitează, expres și exclusiv, categoria hotărârilor judecătorești ce pot face obiectul căii de atac a recursului.

Înalta Curte a constatat faptul că hotărârea atacată cu recurs - Decizia civilă nr. 2240 din 17 octombrie 2011 a Curții de Apel București - a fost pronunțată într-o contestație în anulare și are caracter irevocabil, întrucât contestația a fost formulată împotriva unei hotărâri pronunțate în soluționarea unui recurs - Decizia nr. 1955 din 23 septembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 152/269/2009, aceasta fiind o hotărâre judecătorească irevocabilă, conform art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ. Aplicând dispozițiile art. 320 alin. (3) C. proc. civ., în conformitate cu care "hotărârea dată în contestație este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată ", Înalta Curte a conchis că Decizia nr. 2240 din 17 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, nu se încadrează în categoria hotărârilor judecătorești susceptibile a fi atacate pe calea recursului.

Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație în anulare B.E. prin mandatar B.D.A., invocând motivul prevăzut de art. 317 alin. (2) și motivul prevăzut de art. 318 alin. (1) C. proc. civ. În dezvoltarea primului motiv al contestației în anulare (art. 317 alin. (2) C. proc. civ.), contestatoarea susține că "recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond". În ceea ce privește motivul prevăzut de art. 318 alin. (1), contestatoarea afirmă că "instanța a omis să cerceteze motivele de modificare sau casare prezentate în Dosarul nr. 8601/2/2010 ". La termenul de judecată din 5 aprilie 2013, Înalta Curte a ridicat, din oficiu, excepția inadmisibilității contestației în anulare formulată de B.E.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că prezenta contestație în anulare este inadmisibilă atât prin prisma dispozițiilor art. 317 alin. (2) care reglementează contestația în anulare obișnuită, cât și ale art. 318 alin. (1) care constituie cadrul legal al contestației în anulare speciale. 1. Potrivit dispozițiilor art. 317 alin. (1) C. proc. civ. "hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului. Pe de altă parte, art. 317 alin. (1) pct. 1 și 2 C. proc. civ., enumera expres și limitativ motivele pentru care contestația în anulare obișnuită poate fi exercitată, și anume: când procedura de citare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită și când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.

Dispozițiile art. 317 alin. (2) C. proc. civ. reglementează ipoteza în care contestația în anulare poate fi primită pentru cele două motive de contestație în anulare prevăzute la art. 317 alin. (1) pct. 1 și 2, chiar dacă acestea au fost invocate prin cererea de recurs, însă instanța le-a respins pentru că avea nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond. Prin urmare, art. 317 alin. (2) C. proc. civ. nu reglementează un alt caz de contestație în anulare, de sine stătător, aceste dispoziții putând fi invocate și, respectiv, analizate doar prin raportare la dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 1 și 2 din cod. În contextul dispozițiilor procedurale menționate mai sus, Înalta Curte constată că din conținutul contestației în anulare nu rezultă că B.E.

a dorit să invoce ca motiv de anulare a deciziei atacate, vreuna dintre ipotezele prevăzute de art. 317 alin. (1) pct. 1 și 2 C. proc. civ., criticile formulate referindu-se exclusiv la fondul cauzei și la modul cum a fost dezlegată pricina de către instanța de fond, respectiv de recurs. Așadar, susținerea contestatoarei în sensul că "recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond" nu poate fi încadrată în situația premisă prevăzută de art. 317 alin. (1) C. proc. civ. și, cu atât mai puțin în vreunul dintre cazurile prevăzute expres de pct. 1 și 2 al aceluiași articol. 2. Referitor la motivul prevăzut de art. 318 alin. (1), teza a II-a C. proc. civ., care reglementează unul dintre cele două cazuri ale contestației în anulare specială, Înalta curte reține că textul legal prevede "in terminis", ca și condiție de admisibilitate, că pot constitui obiect al acesteia numai hotărârile instanțelor de prin care s-a omis cercetarea vreunui motiv de recurs.

Or, hotărârea împotriva căreia s-a exercitat calea de atac a contestației în anulare a fost pronunțată în soluționarea unei cereri de recurs ce avea ca obiect o hotărâre irevocabilă privind respingerea unei contestații în anulare, recursul fiind respins ca inadmisibil. Prin urmare, hotărârea contestată, chiar dacă a fost pronunțată de o instanță de recurs, nu poate fi susceptibilă de "retractare" (efectul urmărit de parte prin exercitarea acestei căi extraordinare de atac), deoarece instanța învestită cu soluționarea recursului a fost împiedicată din punct de vedere procedural să analizeze cererea de recurs, fiind învestită cu o cale de atac inadmisibilă. Față de considerentele arătate, Înalta Curte constată că cererea contestatoarei nu îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de Codul de procedură civilă, motiv pentru care urmează să respingă, contestația în anulare ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de B.D.A. - mandatar al petentei B.E., împotriva Deciziei nr. 4218 din 18 octombrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 5 aprilie 2013. Procesat de GGC - NN