ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 417/2015

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, M.V. a formulat, în contradictoriu cu U.N.B.R., C.U.N.B.R., Baroul Vaslui și Consiliul Baroului Vaslui, contestație în anulare și cerere de revizuire împotriva încheierii din 29 mai 2013 și a încheierii din data de 26 iunie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, în Dosarul nr. 7879/2/2010, prin care a fost respinsă cererea de reexaminare a amenzii judiciare în cuantum de 700 de lei aplicată prin încheierea din 6 martie 2013. 2. Hotărârea instanței de fond A. Prin sentința nr. 3636 din 20 noiembrie 2013 a Curții de Apel București a fost respinsă cererea de suspendare a judecării cauzei, a fost respinsă excepția inadmisibilității și a fost respinsă contestația în anulare și cererea de revizuire formulate de M.V.

, ca nefondate. B. Motivele de fapt și de drept care au stat la baza formării convingerii instanței. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că cererea de suspendare a judecății cauzei este neîntemeiată, întrucât soluționarea prezentei cereri nu este influențată de soluția ce se va pronunța asupra recursului formulat împotriva încheierilor de respingere a cererii de recuzare formulată de reclamantă. Cu privire la excepția de inadmisibilitate a căii de atac formulată instanța a reținut că este, de asemenea, neîntemeiată, întrucât cererea de reexaminare atacată, este o hotărâre irevocabilă, care nu poate fi atacată cu recurs, dar care are deschisă calea contestației în anulare ori a revizuirii.

Analizând pe fond cererile formulate, sub aspectul motivelor prevăzute de dispozițiile legale incidente, Curtea a reținut că reclamanta a invocat o serie de motive de nulitate a încheierilor, pe care nu le-a putut încadra în motivele expres prevăzute de lege și a concluzionat Curtea că aceste motive nu pot determina o soluție favorabilă în privința contestației în anulare ori în cererea de revizuire formulată de M.V. 3. Recursul formulat de M.V. Prin cererea de recurs formulată, M.V. a criticat sentința instanței și încheierea de la data de 18 septembrie 2013 a Curții de Apel București, fiind invocate ca motive de recurs dispozițiile art. 304 pct. 1, 3, 5, 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ.

A precizat pe larg faptul că revizuirea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 21 alin. (2) teza I-a din Legea nr. 554/2004 și pe Decizia nr. 1032/2012 a Curții Constituționale, iar contestația în anulare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 1, 2, art. 317 alin. (2), art. 105-108 alin. (1) și (2) C. proc. civ. II. Decizia instanței de recurs Înalta Curte sesizată cu cererea de față și procedând la verificarea acesteia a constatat faptul că recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. 1. Argumentele de fapt și de drept relevante În conformitate cu dispozițiile art. 125 alin. (3) și art. 128 din Constituție, competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege, iar împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.

În conformitate cu dispozițiile C. proc. civ., în prezent sunt instituționalizate mai multe căi de atac a hotărârilor judecătorești, și anume, apelul, recursul, contestația în anulare, revizuirea și recursul în interesul legii. Codul de procedură civilă reglementează în Titlul V - Capitolul I, recursul (art. 299-316), cale extraordinară de atac, iar în art. 299 se precizează care sunt hotărârile sunt supuse recursului. Conform dispozițiilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ. hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională sunt supuse recursului. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 320 alin. (3) și art. 328 alin. (1) C. proc.

civ., este prevăzută aceeași cale de atac împotriva hotărârii ce face obiectul contestației în anulare și a revizuirii, ca și hotărârea ce este atacată. Or, Înalta Curte, văzând actele și lucrările dosarului, a constatat că hotărârile pronunțate în cererile de reexaminare, ce fac obiectul contestației în anulare și a cererii de revizuire, sunt hotărâri irevocabile, ce nu au deschisă calea de atac a recusului, motiv pentru care și hotărârea pronunțată în contestație în anulare și în cererea de revizuire este irevocabilă. Pentru motivele arătate, întrucât recursul nu privește o hotărâre care poate fi atacată cu recurs, Înalta Curte va respinge recursul declarat ca inadmisibil, ca o consecință a nesocotirii prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituția României, privind obligativitatea respectării legilor.

Văzând cererea de cheltuieli de judecată formulată de intimata U.N.B.R., precum și dispozițiile art. 274 C. proc. civ., Înalta Curte va admite cererea de acordare a cheltuielilor de judecată ocazionate de judecarea recursului. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil și va obliga recurenta la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.V. împotriva sentinței civile nr. 3636 din 20 noiembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal ca inadmisibil. Obligă recurenta la plata sumei de 500 de lei către intimata U.N.B.R., reprezentând cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 februarie 2015.