ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 417/2015
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 417/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Asupra recursului de
față,
Din examinarea
lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanțele
cauzei
Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de
Apel București, M.V. a formulat, în contradictoriu cu U.N.B.R., C.U.N.B.R.,
Baroul Vaslui și Consiliul Baroului Vaslui, contestație în anulare și cerere de
revizuire împotriva încheierii din 29 mai 2013 și a încheierii din data de 26
iunie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, în Dosarul nr. 7879/2/2010,
prin care a fost respinsă cererea de reexaminare a amenzii judiciare în cuantum
de 700 de lei aplicată prin încheierea din 6 martie 2013.
Hotărârea
instanței de fond
A.
Prin sentința nr.
3636
din 20 noiembrie 2013 a Curții de Apel București a fost respinsă cererea de
suspendare a judecării cauzei, a fost respinsă excepția inadmisibilității și a
fost respinsă contestația în anulare și cererea de revizuire formulate de
M.V.
, ca nefondate.
B. Motivele de fapt
și de drept care au stat la baza formării convingerii instanței.
Pentru a pronunța
această hotărâre, instanța a reținut că cererea de suspendare a judecății
cauzei este neîntemeiată, întrucât soluționarea prezentei cereri nu este
influențată de soluția ce se va pronunța asupra recursului formulat împotriva
încheierilor de respingere a cererii de recuzare formulată de reclamantă.
Cu privire la excepția
de inadmisibilitate a căii de atac formulată instanța a reținut că este, de
asemenea, neîntemeiată, întrucât cererea de reexaminare atacată, este o
hotărâre irevocabilă, care nu poate fi atacată cu recurs, dar care are deschisă
calea contestației în anulare ori a revizuirii.
Analizând pe fond
cererile formulate, sub aspectul motivelor prevăzute de dispozițiile legale
incidente, Curtea a reținut că reclamanta a invocat o serie de motive de
nulitate a încheierilor, pe care nu le-a putut încadra în motivele expres
prevăzute de lege și a concluzionat Curtea că aceste motive nu pot determina o
soluție favorabilă în privința contestației în anulare ori în cererea de
revizuire formulată de M.V.
Recursul formulat
de M.V.
Prin cererea de
recurs formulată, M.V. a criticat sentința instanței și încheierea de la data
de 18 septembrie 2013 a Curții de Apel București, fiind invocate ca motive de
recurs dispozițiile art. 304 pct. 1, 3, 5, 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ.
A precizat pe larg
faptul că revizuirea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 21 alin. (2) teza
I-a din Legea nr. 554/2004 și pe Decizia nr. 1032/2012 a Curții
Constituționale, iar contestația în anulare a fost întemeiată pe dispozițiile art.
317 alin. (1) pct. 1, 2, art. 317 alin. (2), art. 105-108 alin. (1) și (2) C.
proc. civ.
II. Decizia instanței
de recurs
Înalta Curte sesizată
cu cererea de față și procedând la verificarea acesteia a constatat faptul că
recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce vor fi arătate în
continuare.
Argumentele de
fapt și de drept relevante
În conformitate cu
dispozițiile art. 125 alin. (3) și art. 128 din Constituție, competența și
procedura de judecată sunt stabilite de lege, iar împotriva hotărârilor
judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de
atac, în condițiile legii.
În conformitate cu
dispozițiile C. proc. civ., în prezent sunt instituționalizate mai multe căi de
atac a hotărârilor judecătorești, și anume, apelul, recursul, contestația în
anulare, revizuirea și recursul în interesul legii.
Codul de procedură
civilă reglementează în Titlul V - Capitolul I, recursul (art. 299-316), cale
extraordinară de atac, iar în art. 299 se precizează care sunt hotărârile sunt
supuse recursului.
Conform dispozițiilor
art. 299 alin. (1) C. proc. civ. hotărârile date fără drept de apel, cele date
în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu
activitate jurisdicțională sunt supuse recursului.
De asemenea, în
conformitate cu dispozițiile art. 320 alin. (3) și art. 328 alin. (1) C. proc.
civ., este prevăzută aceeași cale de atac împotriva hotărârii ce face obiectul
contestației în anulare și a revizuirii, ca și hotărârea ce este atacată.
Or, Înalta Curte,
văzând actele și lucrările dosarului, a constatat că hotărârile pronunțate în
cererile de reexaminare, ce fac obiectul contestației în anulare și a cererii
de revizuire, sunt hotărâri irevocabile, ce nu au deschisă calea de atac a
recusului, motiv pentru care și hotărârea pronunțată în contestație în anulare
și în cererea de revizuire este irevocabilă.
Pentru motivele
arătate, întrucât recursul nu privește o hotărâre care poate fi atacată cu
recurs, Înalta Curte va respinge recursul declarat ca inadmisibil, ca o
consecință a nesocotirii prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituția
României, privind obligativitatea respectării legilor.
Văzând cererea de
cheltuieli de judecată formulată de intimata U.N.B.R., precum și dispozițiile art.
274 C. proc. civ., Înalta Curte va admite cererea de acordare a cheltuielilor
de judecată ocazionate de judecarea recursului.
Temeiul legal al
soluției adoptate în recurs
Pentru
considerentele expuse,
în temeiul art. 312 alin. (1)
C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil și va obliga
recurenta la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge
recursul declarat de M.V.
împotriva sentinței civile nr. 3636 din 20 noiembrie 2013 a Curții de Apel
București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal
ca inadmisibil.
Obligă recurenta la
plata sumei de 500 de lei către intimata U.N.B.R., reprezentând cheltuieli de
judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 4 februarie 2015.