ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2179/2011
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2179/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra
cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea
înregistrată pe rolul Tribunalului Călărași, secția civilă, la data de 20 mai
2008, debitoarea
SC C.I. SRL a formulat contestație la executare, în
contradictoriu cu creditoarea
SC B. SA, împotriva titlului executoriu
reprezentat de sentința civilă nr. 1000/2004 a Tribunalului Călărași solicitând
anularea parțială a titlului executoriu prin care a fost obligată la plata
contravalorii lipsei de folosință a terenului în suprafață de 1.950 m.p.
aparținând SC B. SA Călărași; anularea actului de executare constând în
publicația de vânzare nr. 370 din 17 aprilie 2008, prin care a fost scos la
vânzare imobilul situat pe terenul SC B. SA; anularea executării înseși pornită
împotriva debitoarei în baza titlului mai sus menționat și a actului de
executare nr. 30 din 17 aprilie 2008 ce a fixat prim termen pentru licitație la
22 mai 2008, precum și suspendarea executării silite în baza art. 403 alin. (1)
C. proc. civ. până la soluționarea contestației la executare.
La termenul de
judecată din 9 iunie 2008 a fost depusă la dosar o cerere de intervenție în
interesul contestatoarei formulată de intervenienta O.G.V., prin care s-a
solicitat admiterea contestației formulată de
SC C.I. SRL.
La
termenul din 23 iunie 2008 contestatoarea și-a precizat acțiunea în sensul că
este o contestație la titlul reprezentat de sentința civilă nr. 1000/2004
pronunțată de Tribunalul Călărași în Dosarul nr. 3420/2003, prin care se
solicită lămurirea întinderii și aplicării acestuia, iar ca urmare a acestei
lămuriri să se dispună îndreptarea sau anularea parțială a formelor de
executare emise.
Contestatoarea
a susținut că, debitul la care a fost obligată prin sentința civilă 1000/2004 a
Tribunalului Călărași, ce constituie titlu executoriu, nu este corect, întrucât
a fost calculat ca reprezentând echivalentul contravalorii lipsei de folosință
pentru suprafața de 1.950 m.p., teren aparținând SC B. SA Călărași, însă nu
toată această suprafață se află în proprietatea creditoarei întrucât printr-o
hotărâre judecătorească pronunțată ulterior obținerii titlului executoriu s-a
constatat că din această suprafață 130,48 m.p. aparține administratorului
contestatoarei fiind obligată creditoarea să-i respecte dreptul de proprietate,
iar în aceste condiții nu pot fi obligați să-i plătească toată suma menționată
în actele de executare (chiar dacă este stabilită prin hotărâre judecătorească)
întrucât debitul nu este real.
În
subsidiar, debitoarea contestatoare a solicitat anularea în totalitate a
formelor de executare emise în dosarul de executare menționat arătând că
dreptul de proprietate al creditoarei este contestat, situație în care debitul
respectiv nu mai poate fi pus în executare întrucât nu pot solicita
contravaloarea unei lipse de folosință pentru un teren a cărui proprietate este
incertă.
Prin
sentința nr. 1187 din 6 august 2008, Tribunalul Călărași, secția civilă, a
respins contestația debitoarei
SC C.I. SRL Călărași privind lămurirea
întinderii și aplicării titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr.
1000/2004 pronunțată de Tribunalul Călărași, precum și contestația formulată
împotriva formelor de executare emise în Dosarul de executare silită nr.
370/2007 al BEJ A.M.Ș. de către aceeași debitoare în contradictoriu cu
creditoarea
SC
B. SA Călărași.
A fost
respinsă cererea de intervenție în interesul contestatoarei formulată de
intervenienta O.G.V.
A fost
respinsă cererea de suspendare a executării silite formulată de debitoare.
Pentru a
hotărî astfel, instanța a reținut că, prin cererea formulată, debitoarea
SC C.I.
SRL Călărași a formulat atât contestație cu privire la întinderea și aplicarea
titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1000/2004 pronunțată de
Tribunalul Călărași, susținând că prin acesta a fost obligată greșit la plata
unei sume cu titlu de contravaloare a lipsei de folosință pentru o suprafață de
teren ce nu se află în totalitate în proprietatea creditoarei
SC B. SA,
al cărei drept de proprietate este contestat în totalitatea sa atât de ea, cât
și de fostul proprietar al terenului, dar și contestație împotriva formelor de
executare emise în Dosarul de executare nr. 370/2007 al BEJ A.M.Ș.
solicitându-se anularea parțială sau îndreptarea acestora în conformitate cu
cele ce se vor dispune prin prezenta sentință.
Prima
instanță a reținut că, pe calea contestației la executare, nu se pot invoca
motive de fond, care să repună în discuție o hotărâre definitivă și
irevocabilă, acest lucru putându-se face numai prin exercitarea unei căi de
atac prevăzută de lege.
De
asemenea, s-a reținut că, în cadrul soluționării contestației la executare, nu
se pot reține decât fapte sau împrejurări intervenite după pronunțarea
hotărârii care se execută și nu pe acelea care au intervenit înainte.
S-a arătat
că, în speță, se contestă însăși valabilitatea titlului executoriu și nu se
solicită a se lămuri înțelesul și întinderea acestuia, iar pe calea
contestației la executare nu se poate pronunța anularea însăși a titlului.
S-a mai
reținut că, prin contestația la titlu formulată, contestatoarea nu face decât
să repună în discuție probleme ce țin de fondul cauzei, care au fost avute în
vedere de instanța ce a pronunțat titlul executoriu ce se execută silit sau
care au format obiectul analizei în căile de atac.
Prin
decizia nr. 326/A din
20 mai 2010, Curtea de Apel București, secția
a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie,
a respins ca
nefondat, apelul declarat de contestatoarea
SC C.I. SRL
împotriva
sentinței primei instanțe.
În
motivarea acestei decizii, instanța de apel a constatat că, în cadrul
contestației la executare, imperativul respectării autorității lucrului judecat
face imposibilă lămurirea dispozitivului prin combaterea situației de fapt
reținute.
Astfel,
pentru soluționarea contestației la titlu se au în vedere actele și lucrările
dosarului în care s-a pronunțat hotărârea a cărei lămurire se cere, deoarece
prin intermediul contestației la titlu se urmărește explicitarea dispozitivului
hotărârii ce urmează a fi valorificat pentru a se putea proceda la executarea
silită.
S-a
reținut că instanța învestită cu soluționarea contestației la titlu nu poate
examina împrejurări care țin de fondul cauzei și care să repună în discuție o
hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, întrucât o soluție contrară
ar impieta grav principiul autorității lucrului judecat.
În acest
sens, instanța de apel a reținut că aspectele invocate de contestatoare conduc
practic la o nouă rejudecare a fondului ce a format obiectul sentinței ce
constituie titlul executoriu.
Împotriva
acestei decizii a declarat recurs, în termen legal,
contestatoarea SC
C.I. SRL, invocând dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.
În
dezvoltarea motivelor de recurs, s-a arătat că, atât hotărârea instanței de
apel cât și implicit, hotărârea primei instanțe, sunt nelegale, prin prisma
dispozițiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ., deoarece cuprind motive
contradictorii în sensul că, deși se reține că s-a solicitat lămurirea
înțelesului și întinderii titlului, respectiv sentința civilă nr. 1000/2007 a
Tribunalului Călărași, instanța de apel a apreciat că motivele invocate de
contestatoare conduc la aprecierea valabilității titlului.
Prin
prisma aceluiași temei legal, a fost criticată decizia și sub aspectul faptelor
și împrejurărilor care ar fi trebuit și putut să intervină după pronunțarea
hotărârii, astfel cum a reținut instanța de apel, fără însă a reda convingerea
sa cu privire la aceste fapte și împrejurări care din punctul de vedere al
recurentei au intervenit ulterior pronunțării sentinței civile nr. 1000/2007 a
Tribunalului Călărași.
Astfel,
lămurirea situației juridice cu privire la dreptul de proprietate asupra celor
130,48 m.p. de teren a intervenit după pronunțarea sentinței civile ce
constituie titlu executoriu, ceea ce a condus la obligarea contestatoarei
recurente la plata lipsei de folosință pentru o suprafață de teren mai mare
decât cea deținută în realitate de intimata SC B. SA.
Prin
urmare, având în vedere și măsurătorile efectuate în cadrul acțiunii în revendicare
formulată de intervenienta O.G.V., s-a susținut că, în raport de actele și
faptele intervenite după pronunțarea sentinței ce reprezintă titlu executoriu
putea fi lămurit titlul, nu în sensul anulării valabilității lui, ci în cel al
clarificării întinderii, lipsa de folosință fiind datorată numai pentru
diferența din suprafața de teren, respectiv 1.819, 52 m.p. (1.950 m.p. fără
130,48 m.p.).
În
susținerea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,
recurenta a arătat că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a
dispozițiilor art. 403 alin. (1) C. proc. civ., întrucât, inițial, s-a admis
cererea de suspendare provizorie a executării formulată în temeiul art. 403
alin. (4) C. proc. civ., până la soluționarea cererii de suspendare de către
instanță însă, în final, cererea de suspendare formulată în temeiul art. 403
alin. (1) C. proc. civ. a fost respinsă ca fiind rămasă fără obiect.
Recurenta
a susținut că cererea de suspendare formulată în temeiul art. 403 alin. (1) C.
proc. civ. este o cerere de sine stătătoare, care trebuia soluționată de
completul de judecată învestit cu soluționarea apelului, întrucât suspendarea
putea opera până la soluționarea contestației/apelului, însă nu a făcut acest
lucru, iar la termenul la care cauza a rămas în pronunțare, a constatat că
această cerere a rămas fără obiect.
Recurenta
a apreciat că această soluție este greșită, întrucât cererea nu a fost
soluționată la timp iar, pe de altă parte, cererea de suspendare a executării
titlului trebuia să fie soluționată prin raportare la data rămânerii definitive
și irevocabile a soluției pronunțată în contestația la titlu.
Analizând
recursul formulat, în raport de criticile menționate, Înalta Curte îl apreciază
ca fiind nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Critica de
nelegalitate formulată de contestatoarea
SC C.I. SRL în
temeiul
art.
304 pct. 7 C. proc. civ. nu poate fi primită.
Deși se
invocă dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., se constată că hotărârea
recurată nu cuprinde motive contradictorii.
Astfel,
faptul că, în cuprinsul hotărârii, s-a reținut că a fost precizată contestația
în sensul că s-a solicitat lămurirea întinderii titlului, însă, în urma
analizării motivelor invocate, s-a constatat că acestea nu privesc lămurirea
înțelesului și întinderii titlului, ci repun în discuție chestiuni de fond,
prin care se urmărește reanalizarea unei hotărâri definitive și irevocabile, nu
echivalează cu o motivare contradictorie a instanței asupra propriilor
argumente și constatări.
Instanța
de apel este consecventă și în ceea ce privește aspectul faptelor și
împrejurărilor care pot fi avute în vedere pentru lămurirea dispozitivului
hotărârii.
Contestația
la titlu, fără a conduce la modificarea fondului titlului, poate viza numai
măsurile luate de instanță și cuprinse în dispozitivul hotărârii.
Or, în
speță, deși se invocă temeiul unei contestații la titlu, în realitate se
urmărește modificarea dispozitivului titlului executoriu, ceea ce presupune
analizarea unor aspecte care vizează fondul cauzei.
Modificarea
dispozitivului în sensul arătat de recurenta contestatoare, potrivit căreia
suprafața de teren pentru care se datorează despăgubiri pentru lipsa de
folosință este mai mică, presupune modificarea argumentelor expuse de instanță
în considerentele hotărârii ce constituie titlu executoriu, iar acest lucru
echivalează cu o reanalizare a fondului cauzei, ceea ce nu se poate realiza pe
calea contestației la titlu.
Prin
urmare, în mod corect instanța de apel a reținut că lămurirea întinderii
titlului se poate face numai în limitele motivelor cuprinse în hotărâre, fără a
se modifica situația reținută definitiv și irevocabil, cu putere de lucru
judecat, iar în cadrul contestației la titlu nu se pot repune în discuție și
administra probe pentru a se combate situații de fapt care și-au primit o
soluție în procesul de fond.
Nici
susținerile întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. privind
greșita aplicare a art. 403 alin. (1) C. proc. civ. nu pot fi primite.
Astfel,
suspendarea este o chestiune incidentă contestației la titlu, care poate fi
solicitată prin chiar cererea de contestație sau printr-o petiție separată,
oricând în cursul soluționării contestației și chiar în fața instanței care
judecă apelul declarat împotriva sentinței prin care s-a respins contestația la
executare.
În speță,
cererea de suspendare a executării întemeiată pe dispozițiile art. 403 alin.
(1) C. proc. civ. a fost formulată odată cu contestația la executare, iar
împotriva soluției de respingere a cererii de suspendare a executării silite nu
s-au formulat critici în apel și nici nu a fost formulată o nouă cerere de
suspendare pe acest temei legal, în calea de atac a apelului, dat fiind că
textele de lege care reglementează regimul general al încuviințării suspendării
executării, în privința căilor de atac exercitate împotriva hotărârilor
judecătorești, care prevăd posibilitatea suspendării până la soluționarea căii
de atac (a cărei promovare nu are ope legis efect suspensiv), fac trimitere la
dispozițiile art. 403 C. proc. civ.
Prin urmare,
instanța de apel nu avea obligația de a soluționa cererea de suspendare
întemeiată pe dispozițiile art. 403 alin. (1) C. proc. civ. formulată odată cu
contestația, iar criticile privind soluția primei instanțe de respingere a
cererii de suspendare a executării nu pot face obiectul analizei în recurs,
fiind formulate omisso medio.
Pentru
aceste motive, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a
fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge,
ca nefondat, recursul declarat de contestatoarea SC C.I. SRL împotriva deciziei
nr. 326/A din 20 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și
pentru cauze cu minori și de familie.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 10 martie 2011.