ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2179/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Călărași, secția civilă, la data de 20 mai 2008, debitoarea SC C.I. SRL a formulat contestație la executare, în contradictoriu cu creditoarea SC B. SA, împotriva titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1000/2004 a Tribunalului Călărași solicitând anularea parțială a titlului executoriu prin care a fost obligată la plata contravalorii lipsei de folosință a terenului în suprafață de 1.950 m.p. aparținând SC B. SA Călărași; anularea actului de executare constând în publicația de vânzare nr. 370 din 17 aprilie 2008, prin care a fost scos la vânzare imobilul situat pe terenul SC B. SA; anularea executării înseși pornită împotriva debitoarei în baza titlului mai sus menționat și a actului de executare nr. 30 din 17 aprilie 2008 ce a fixat prim termen pentru licitație la 22 mai 2008, precum și suspendarea executării silite în baza art. 403 alin. (1) C. proc.

civ. până la soluționarea contestației la executare. La termenul de judecată din 9 iunie 2008 a fost depusă la dosar o cerere de intervenție în interesul contestatoarei formulată de intervenienta O.G.V., prin care s-a solicitat admiterea contestației formulată de SC C.I. SRL. La termenul din 23 iunie 2008 contestatoarea și-a precizat acțiunea în sensul că este o contestație la titlul reprezentat de sentința civilă nr. 1000/2004 pronunțată de Tribunalul Călărași în Dosarul nr. 3420/2003, prin care se solicită lămurirea întinderii și aplicării acestuia, iar ca urmare a acestei lămuriri să se dispună îndreptarea sau anularea parțială a formelor de executare emise.

Contestatoarea a susținut că, debitul la care a fost obligată prin sentința civilă 1000/2004 a Tribunalului Călărași, ce constituie titlu executoriu, nu este corect, întrucât a fost calculat ca reprezentând echivalentul contravalorii lipsei de folosință pentru suprafața de 1.950 m.p., teren aparținând SC B. SA Călărași, însă nu toată această suprafață se află în proprietatea creditoarei întrucât printr-o hotărâre judecătorească pronunțată ulterior obținerii titlului executoriu s-a constatat că din această suprafață 130,48 m.p. aparține administratorului contestatoarei fiind obligată creditoarea să-i respecte dreptul de proprietate, iar în aceste condiții nu pot fi obligați să-i plătească toată suma menționată în actele de executare (chiar dacă este stabilită prin hotărâre judecătorească) întrucât debitul nu este real.

În subsidiar, debitoarea contestatoare a solicitat anularea în totalitate a formelor de executare emise în dosarul de executare menționat arătând că dreptul de proprietate al creditoarei este contestat, situație în care debitul respectiv nu mai poate fi pus în executare întrucât nu pot solicita contravaloarea unei lipse de folosință pentru un teren a cărui proprietate este incertă. Prin sentința nr. 1187 din 6 august 2008, Tribunalul Călărași, secția civilă, a respins contestația debitoarei SC C.I. SRL Călărași privind lămurirea întinderii și aplicării titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1000/2004 pronunțată de Tribunalul Călărași, precum și contestația formulată împotriva formelor de executare emise în Dosarul de executare silită nr. 370/2007 al BEJ A.M.Ș.

de către aceeași debitoare în contradictoriu cu creditoarea SC B. SA Călărași. A fost respinsă cererea de intervenție în interesul contestatoarei formulată de intervenienta O.G.V. A fost respinsă cererea de suspendare a executării silite formulată de debitoare. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, prin cererea formulată, debitoarea SC C.I. SRL Călărași a formulat atât contestație cu privire la întinderea și aplicarea titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1000/2004 pronunțată de Tribunalul Călărași, susținând că prin acesta a fost obligată greșit la plata unei sume cu titlu de contravaloare a lipsei de folosință pentru o suprafață de teren ce nu se află în totalitate în proprietatea creditoarei SC B. SA, al cărei drept de proprietate este contestat în totalitatea sa atât de ea, cât și de fostul proprietar al terenului, dar și contestație împotriva formelor de executare emise în Dosarul de executare nr. 370/2007 al BEJ A.M.Ș.

solicitându-se anularea parțială sau îndreptarea acestora în conformitate cu cele ce se vor dispune prin prezenta sentință. Prima instanță a reținut că, pe calea contestației la executare, nu se pot invoca motive de fond, care să repună în discuție o hotărâre definitivă și irevocabilă, acest lucru putându-se face numai prin exercitarea unei căi de atac prevăzută de lege. De asemenea, s-a reținut că, în cadrul soluționării contestației la executare, nu se pot reține decât fapte sau împrejurări intervenite după pronunțarea hotărârii care se execută și nu pe acelea care au intervenit înainte. S-a arătat că, în speță, se contestă însăși valabilitatea titlului executoriu și nu se solicită a se lămuri înțelesul și întinderea acestuia, iar pe calea contestației la executare nu se poate pronunța anularea însăși a titlului.

S-a mai reținut că, prin contestația la titlu formulată, contestatoarea nu face decât să repună în discuție probleme ce țin de fondul cauzei, care au fost avute în vedere de instanța ce a pronunțat titlul executoriu ce se execută silit sau care au format obiectul analizei în căile de atac. Prin decizia nr. 326/A din 20 mai 2010, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca nefondat, apelul declarat de contestatoarea

SC C.I. SRL

împotriva sentinței primei instanțe. În motivarea acestei decizii, instanța de apel a constatat că, în cadrul contestației la executare, imperativul respectării autorității lucrului judecat face imposibilă lămurirea dispozitivului prin combaterea situației de fapt reținute. Astfel, pentru soluționarea contestației la titlu se au în vedere actele și lucrările dosarului în care s-a pronunțat hotărârea a cărei lămurire se cere, deoarece prin intermediul contestației la titlu se urmărește explicitarea dispozitivului hotărârii ce urmează a fi valorificat pentru a se putea proceda la executarea silită. S-a reținut că instanța învestită cu soluționarea contestației la titlu nu poate examina împrejurări care țin de fondul cauzei și care să repună în discuție o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, întrucât o soluție contrară ar impieta grav principiul autorității lucrului judecat.

În acest sens, instanța de apel a reținut că aspectele invocate de contestatoare conduc practic la o nouă rejudecare a fondului ce a format obiectul sentinței ce constituie titlul executoriu. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, contestatoarea SC C.I. SRL, invocând dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs, s-a arătat că, atât hotărârea instanței de apel cât și implicit, hotărârea primei instanțe, sunt nelegale, prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ., deoarece cuprind motive contradictorii în sensul că, deși se reține că s-a solicitat lămurirea înțelesului și întinderii titlului, respectiv sentința civilă nr. 1000/2007 a Tribunalului Călărași, instanța de apel a apreciat că motivele invocate de contestatoare conduc la aprecierea valabilității titlului.

Prin prisma aceluiași temei legal, a fost criticată decizia și sub aspectul faptelor și împrejurărilor care ar fi trebuit și putut să intervină după pronunțarea hotărârii, astfel cum a reținut instanța de apel, fără însă a reda convingerea sa cu privire la aceste fapte și împrejurări care din punctul de vedere al recurentei au intervenit ulterior pronunțării sentinței civile nr. 1000/2007 a Tribunalului Călărași. Astfel, lămurirea situației juridice cu privire la dreptul de proprietate asupra celor 130,48 m.p. de teren a intervenit după pronunțarea sentinței civile ce constituie titlu executoriu, ceea ce a condus la obligarea contestatoarei recurente la plata lipsei de folosință pentru o suprafață de teren mai mare decât cea deținută în realitate de intimata SC B. SA.

Prin urmare, având în vedere și măsurătorile efectuate în cadrul acțiunii în revendicare formulată de intervenienta O.G.V., s-a susținut că, în raport de actele și faptele intervenite după pronunțarea sentinței ce reprezintă titlu executoriu putea fi lămurit titlul, nu în sensul anulării valabilității lui, ci în cel al clarificării întinderii, lipsa de folosință fiind datorată numai pentru diferența din suprafața de teren, respectiv 1.819, 52 m.p. (1.950 m.p. fără 130,48 m.p.). În susținerea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a arătat că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 403 alin. (1) C. proc. civ., întrucât, inițial, s-a admis cererea de suspendare provizorie a executării formulată în temeiul art. 403 alin. (4) C. proc.

civ., până la soluționarea cererii de suspendare de către instanță însă, în final, cererea de suspendare formulată în temeiul art. 403 alin. (1) C. proc. civ. a fost respinsă ca fiind rămasă fără obiect. Recurenta a susținut că cererea de suspendare formulată în temeiul art. 403 alin. (1) C. proc. civ. este o cerere de sine stătătoare, care trebuia soluționată de completul de judecată învestit cu soluționarea apelului, întrucât suspendarea putea opera până la soluționarea contestației/apelului, însă nu a făcut acest lucru, iar la termenul la care cauza a rămas în pronunțare, a constatat că această cerere a rămas fără obiect. Recurenta a apreciat că această soluție este greșită, întrucât cererea nu a fost soluționată la timp iar, pe de altă parte, cererea de suspendare a executării titlului trebuia să fie soluționată prin raportare la data rămânerii definitive și irevocabile a soluției pronunțată în contestația la titlu.

Analizând recursul formulat, în raport de criticile menționate, Înalta Curte îl apreciază ca fiind nefondat, pentru considerentele ce urmează: Critica de nelegalitate formulată de contestatoarea SC C.I. SRL în temeiul art. 304 pct. 7 C. proc. civ. nu poate fi primită. Deși se invocă dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., se constată că hotărârea recurată nu cuprinde motive contradictorii. Astfel, faptul că, în cuprinsul hotărârii, s-a reținut că a fost precizată contestația în sensul că s-a solicitat lămurirea întinderii titlului, însă, în urma analizării motivelor invocate, s-a constatat că acestea nu privesc lămurirea înțelesului și întinderii titlului, ci repun în discuție chestiuni de fond, prin care se urmărește reanalizarea unei hotărâri definitive și irevocabile, nu echivalează cu o motivare contradictorie a instanței asupra propriilor argumente și constatări.

Instanța de apel este consecventă și în ceea ce privește aspectul faptelor și împrejurărilor care pot fi avute în vedere pentru lămurirea dispozitivului hotărârii. Contestația la titlu, fără a conduce la modificarea fondului titlului, poate viza numai măsurile luate de instanță și cuprinse în dispozitivul hotărârii. Or, în speță, deși se invocă temeiul unei contestații la titlu, în realitate se urmărește modificarea dispozitivului titlului executoriu, ceea ce presupune analizarea unor aspecte care vizează fondul cauzei. Modificarea dispozitivului în sensul arătat de recurenta contestatoare, potrivit căreia suprafața de teren pentru care se datorează despăgubiri pentru lipsa de folosință este mai mică, presupune modificarea argumentelor expuse de instanță în considerentele hotărârii ce constituie titlu executoriu, iar acest lucru echivalează cu o reanalizare a fondului cauzei, ceea ce nu se poate realiza pe calea contestației la titlu.

Prin urmare, în mod corect instanța de apel a reținut că lămurirea întinderii titlului se poate face numai în limitele motivelor cuprinse în hotărâre, fără a se modifica situația reținută definitiv și irevocabil, cu putere de lucru judecat, iar în cadrul contestației la titlu nu se pot repune în discuție și administra probe pentru a se combate situații de fapt care și-au primit o soluție în procesul de fond. Nici susținerile întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. privind greșita aplicare a art. 403 alin. (1) C. proc. civ. nu pot fi primite. Astfel, suspendarea este o chestiune incidentă contestației la titlu, care poate fi solicitată prin chiar cererea de contestație sau printr-o petiție separată, oricând în cursul soluționării contestației și chiar în fața instanței care judecă apelul declarat împotriva sentinței prin care s-a respins contestația la executare.

În speță, cererea de suspendare a executării întemeiată pe dispozițiile art. 403 alin. (1) C. proc. civ. a fost formulată odată cu contestația la executare, iar împotriva soluției de respingere a cererii de suspendare a executării silite nu s-au formulat critici în apel și nici nu a fost formulată o nouă cerere de suspendare pe acest temei legal, în calea de atac a apelului, dat fiind că textele de lege care reglementează regimul general al încuviințării suspendării executării, în privința căilor de atac exercitate împotriva hotărârilor judecătorești, care prevăd posibilitatea suspendării până la soluționarea căii de atac (a cărei promovare nu are ope legis efect suspensiv), fac trimitere la dispozițiile art. 403 C. proc.

civ. Prin urmare, instanța de apel nu avea obligația de a soluționa cererea de suspendare întemeiată pe dispozițiile art. 403 alin. (1) C. proc. civ. formulată odată cu contestația, iar criticile privind soluția primei instanțe de respingere a cererii de suspendare a executării nu pot face obiectul analizei în recurs, fiind formulate omisso medio. Pentru aceste motive, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatoarea SC C.I. SRL împotriva deciziei nr. 326/A din 20 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 martie 2011.