ÎCCJ, Decizia nr. 75/2005

Asupra contestației în

anulare de față,

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3478

din 9 decembrie 1999, Judecătoria Câmpulung a admis în parte acțiunea formulată

de reclamanta B.R.D., sucursala județeană Argeș, obligând solidar pe pârâții SC

L. SRL Câmpulung și M.I., asociat unic al acestei societăți, să plătească

reclamantului, suma de 4.790.030, reprezentând dobânzi aferente creditului

restant până la 1 noiembrie 1999.

Tribunalul Argeș, secția

comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 419 din 8

noiembrie 2000, a respins apelul declarat de reclamantă și, admițând apelurile

pârâților, a respins acțiunea în ceea ce privește obligarea acestora la plata

dobânzilor.

Curtea de Apel Pitești, secția

comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 91 din 14

martie 2001, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantă

împotriva deciziei menționate.

Reclamanta B.R.D., sucursala

județeană Argeș, a formulat contestație în anulare, care a fost admisă prin

decizia civilă nr. 1040 din 12 septembrie 2001, a aceleiași curți de apel,

dispunându-se anularea deciziei pronunțate în recurs.

Rejudecându-se recursul,

acesta a fost admis prin decizia civilă nr. 373 din 17 octombrie 2001, a Curții

de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, iar decizia

pronunțată în apel a fost modificată în totul. Ca urmare, admițându-se apelul

reclamantei, a fost schimbată în parte sentința, în sensul obligării celor doi

pârâți și la plata în continuare a dobânzii, de la 1 noiembrie 1999, până la

rambursarea în totalitate a creditului.

Totodată, a fost respins, ca

nefondat, recursul declarat de pârâți.

Împotriva ultimei decizii,

SC L. SRL Câmpulung Muscel a formulat cerere de revizuire, această cerere fiind

respinsă, ca nefondată, prin decizia nr. 4864 din 9 iulie 2002, a Curții Supreme

de Justiție, secția comercială.

Revizuenta SC L. SRL

Câmpulung Muscel a formulat contestație în anulare împotriva acestei decizii,

care a fost admisă prin decizia nr. 3394 din 9 iulie 2003, a Curții Supreme de

Justiție, secția comercială.

Rejudecându-se cererea de

revizuire, aceasta a fost respinsă, ca tardivă, prin decizia nr. 342 din 29

ianuarie 2004, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială.

Împotriva acestei din urmă

decizii, revizuenta SC L. SRL Câmpulung Muscel, prin administrator M.I., a

declarat recurs, susținând, în esență, că instanța nu s-a pronunțat asupra

tuturor punctelor la care s-a făcut referire prin cererea de revizuire.

Înalta Curte de Casație și

Justiție, constituită în completul prevăzut de art. 308 alin. (1) C. proc. civ.,

prin decizia nr. 157 din 26 aprilie 2004, dată în Camera de consiliu, a respins

recursul declarat de revizuenta SC L. SRL Câmpulung Muscel, împotriva deciziei

menționate, cu motivarea că, în raport cu dispozițiile art. 328 C. proc. civ.,

hotărârea vizată nu este supusă recursului, pentru că nici hotărârea împotriva

căreia s-a formulat cererea de revizuire, fiind irevocabilă, nu era

susceptibilă de a fi atacată pe o asemenea cale.

Revizuenta SC L. SRL

Câmpulung Muscel, prin administratorul M.I., a formulat contestație în anulare

împotriva deciziei menționate.

Înalta Curte de Casație și

Justiție, în complet format din 9 judecători, prin decizia nr. 319 din 15

noiembrie 2004, a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de

revizuenta SC L. SRL Câmpulung Muscel, prin administrator M.I., împotriva

deciziei menționate.

S-a motivat că decizia

vizată de revizuentă nu era susceptibilă a fi atacată cu contestație în

anulare, deoarece potrivit art. 308 alin. (4) C. proc. civ., în redactarea ce i

s-a dat prin O.U.G. nr. 58/2004, decizia pronunțată în baza acestui text de

lege, asupra recursului, nu mai este supusă nici unei căi de atac.

M.I. a formulat contestație

în anulare, în numele SC L. SRL Câmpulung Muscel, și împotriva acestei din urmă

decizii.

Contestația în anulare nu

este admisibilă.

În adevăr, prin art. 320 C.

proc. civ., în care este reglementată procedura de judecare a contestației în

anulare, se prevede, la alin. (3), că „hotărârea dată în contestație este

supusă acelorași căi de atac, ca și hotărârea atacată”.

Or, cum prin hotărârea

atacată cu contestație în anulare (decizia nr. 319 din 15 noiembrie 2004 a

Completului de 9 judecători al instanței supreme) a fost respinsă contestația

în anulare îndreptată împotriva unei hotărâri care, în raport cu prevederile art.

308 alin. (4) C. proc. civ., modificat de O.U.G. nr. 58/2003, nu era supusă

nici unei căi de atac, este evident că nici hotărârea prin care a fost respinsă

prima contestație în anulare, ca inadmisibilă, nu mai era susceptibilă de a fi

atacată tot cu o asemenea cale.

Așa fiind, urmează a se

dispune respingerea contestației în anulare, de față, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă,

contestația în anulare formulată de M.I., pentru SC L. SRL Câmpulung Muscel,

împotriva deciziei nr. 319 din 15 noiembrie 2004, a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, în complet format din 9 judecători.

Pronunțată în ședință

publică, azi 14 martie 2005.