ÎCCJ, Decizia nr. 319/2004

Asupra contestației în anulare de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 3478 din 9 decembrie 1999, Judecătoria Câmpulung a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta B.R.D., filiala Câmpulung Muscel, obligând solidar, pe pârâții SC L. SRL Câmpulung și M.I., asociat unic al acestei societăți, să-i plătească suma de 4.790.030, reprezentând dobânzi aferente creditului restant, până la 1 noiembrie 1999. Tribunalul Argeș, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 419 din 8 noiembrie 2000, a respins apelul declarat de reclamanta B.R.D., sucursala județeană Argeș și, admițând apelurile pârâților, a respins acțiunea, în ceea ce privește obligarea acestora la plata dobânzilor.

Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 91 din 14 martie 2001, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei menționate. Reclamanta a formulat contestație în anulare, care a fost admisă prin decizia civilă nr. 1040 din 12 septembrie 2001, a aceleiași curți de apel, dispunându-se anularea deciziei pronunțate în recurs. Rejudecându-se recursul, acesta a fost admis prin decizia civilă nr. 373 din 17 octombrie 2001, a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, iar decizia pronunțată în apel a fost modificată în totul. Ca urmare, admițându-se apelul reclamantei, a fost schimbată în parte sentința, în sensul obligării celor doi pârâți, și la plata în continuare, a dobânzii, de la 1 noiembrie 1999, până la rambursarea în totalitate a creditului.

Totodată, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâți. Împotriva ultimei decizii, SC L. SRL Câmpulung-Muscel a formulat cerere de revizuire, această cerere fiind respinsă, ca nefondată, prin decizia nr. 4864 din 9 iulie 2002, a Curții Supreme de Justiție, secția comercială. Revizuenta SC L. SRL Câmpulung-Muscel a formulat contestație în anulare împotriva acestei decizii, care a fost admisă prin decizia nr. 3394 din 9 iulie 2003, a Curții Supreme de Justiție, secția comercială. Rejudecându-se cererea de revizuire, aceasta a fost respinsă, ca tardivă, prin decizia nr. 342 din 29 ianuarie 2004, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială. Împotriva acestei din urmă decizii, revizuienta SC L. SRL Câmpulung-Muscel, prin administrator M.I., a declarat recurs, susținând, în esență, că instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor punctelor la care s-a făcut referire prin cererea de revizuire.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în completul prevăzut de art. 308 alin. (1) C. proc. civ., a respins recursul declarat de revizuenta SC L. SRL Câmpulung Muscel, împotriva deciziei menționate, cu motivarea că, în raport cu dispozițiile art. 328 C. proc. civ., hotărârea vizată nu este supusă recursului, pentru că nici hotărârea împotriva căreia s-a formulat cererea de revizuire, fiind irevocabilă, nu era susceptibilă de a fi atacată pe o asemenea cale. Revizuenta SC L. SRL Câmpulung Muscel, prin administratorul M.I., a formulat contestație în anulare, împotriva deciziei menționate. Contestația în anulare nu este admisibilă. În adevăr, prin art. 317 C. proc.

civ., sunt reglementate cazurile în care hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, iar prin art. 318 din același cod, se mai prevede că „hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau casare”. Dar, în conformitate cu art. 308 alin. (4) C. proc. civ., în urma modificării ce i s-a adus prin O.U.G. nr. 58/2003, decizia pronunțată în baza acestui text de lege asupra recursului, nu mai era supusă nici unei căi de atac. Așa fiind și cum decizia nr. 157 din 26 aprilie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, împotriva căreia a fost formulată contestația în anulare, a fost pronunțată în temeiul art. 308 alin. (4) C. proc.

civ., se constată că revizuenta SC L. SRL Câmpulung Muscel nu putea recurge la nici o cale de atac împotriva acelei decizii. În consecință, urmează ca recursul declarat de revizuenta menționată, împotriva deciziei nr. 157 din 26 aprilie 2004, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în compunerea prevăzută de art. 308 alin. (1) C. proc. civ., să fie respins ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de revizuenta SC L. SRL Câmpulung Muscel, prin administrator M.I., împotriva deciziei nr. 157 din 26 aprilie 2004, pronunțată în dosarul nr. 59/2004, al Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul prevăzut de art. 308 alin. (1) C. proc. civ. Pronunțată în ședință publică, azi 15 noiembrie 2004.