ÎCCJ, Decizia nr. 319/2004

Asupra contestației în anulare de

față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3478 din 9

decembrie 1999, Judecătoria Câmpulung a admis în parte acțiunea formulată de

reclamanta B.R.D., filiala Câmpulung Muscel, obligând solidar, pe pârâții SC L.

SRL Câmpulung și M.I., asociat unic al acestei societăți, să-i plătească suma

de 4.790.030, reprezentând dobânzi aferente creditului restant, până la 1

noiembrie 1999.

Tribunalul Argeș, secția

comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 419 din 8

noiembrie 2000, a respins apelul declarat de reclamanta B.R.D., sucursala

județeană Argeș și, admițând apelurile pârâților, a respins acțiunea, în ceea

ce privește obligarea acestora la plata dobânzilor.

Curtea de Apel Pitești, secția

comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 91 din 14

martie 2001, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantă

împotriva deciziei menționate.

Reclamanta a formulat

contestație în anulare, care a fost admisă prin decizia civilă nr. 1040 din 12

septembrie 2001, a aceleiași curți de apel, dispunându-se anularea deciziei

pronunțate în recurs.

Rejudecându-se recursul,

acesta a fost admis prin decizia civilă nr. 373 din 17 octombrie 2001, a Curții

de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, iar decizia

pronunțată în apel a fost modificată în totul. Ca urmare, admițându-se apelul

reclamantei, a fost schimbată în parte sentința, în sensul obligării celor doi

pârâți, și la plata în continuare, a dobânzii, de la 1 noiembrie 1999, până la

rambursarea în totalitate a creditului.

Totodată, a fost respins,

ca nefondat, recursul declarat de pârâți.

Împotriva ultimei

decizii, SC L. SRL Câmpulung-Muscel a formulat cerere de revizuire, această

cerere fiind respinsă, ca nefondată, prin decizia nr. 4864 din 9 iulie 2002, a

Curții Supreme de Justiție, secția comercială.

Revizuenta SC L. SRL

Câmpulung-Muscel a formulat contestație în anulare împotriva acestei decizii,

care a fost admisă prin decizia nr. 3394 din 9 iulie 2003, a Curții Supreme de

Justiție, secția comercială.

Rejudecându-se cererea de

revizuire, aceasta a fost respinsă, ca tardivă, prin decizia nr. 342 din 29

ianuarie 2004, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială.

Împotriva acestei din

urmă decizii, revizuienta SC L. SRL Câmpulung-Muscel, prin administrator M.I.,

a declarat recurs, susținând, în esență, că instanța nu s-a pronunțat asupra

tuturor punctelor la care s-a făcut referire prin cererea de revizuire.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

constituită în completul prevăzut de art. 308 alin. (1) C. proc. civ., a

respins recursul declarat de revizuenta SC L. SRL Câmpulung Muscel, împotriva

deciziei menționate, cu motivarea că, în raport cu dispozițiile art. 328 C.

proc. civ., hotărârea vizată nu este supusă recursului, pentru că nici

hotărârea împotriva căreia s-a formulat cererea de revizuire, fiind

irevocabilă, nu era susceptibilă de a fi atacată pe o asemenea cale.

Revizuenta SC L. SRL Câmpulung Muscel,

prin administratorul M.I., a formulat contestație în anulare, împotriva

deciziei menționate.

Contestația în anulare nu este

admisibilă.

În adevăr, prin art. 317 C. proc.

civ., sunt reglementate cazurile în care hotărârile irevocabile pot fi atacate

cu contestație în anulare, iar prin art. 318 din același cod, se mai prevede că

„hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când

dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța,

respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să

cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau casare”.

Dar, în conformitate cu art. 308 alin.

(4) C. proc. civ., în urma modificării ce i s-a adus prin O.U.G. nr. 58/2003,

decizia pronunțată în baza acestui text de lege asupra recursului, nu mai era

supusă nici unei căi de atac.

Așa fiind și cum decizia nr. 157 din

26 aprilie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, împotriva căreia a fost

formulată contestația în anulare, a fost pronunțată în temeiul art. 308 alin.

(4) C. proc. civ., se constată că revizuenta SC L. SRL Câmpulung Muscel nu

putea recurge la nici o cale de atac împotriva acelei decizii.

În consecință, urmează ca recursul

declarat de revizuenta menționată, împotriva deciziei nr. 157 din 26 aprilie

2004, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în compunerea prevăzută de art. 308

alin. (1) C. proc. civ., să fie respins ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă,

contestația în anulare formulată de revizuenta SC L. SRL Câmpulung Muscel, prin

administrator M.I., împotriva deciziei nr. 157 din 26 aprilie 2004, pronunțată

în dosarul nr. 59/2004, al Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul

prevăzut de art. 308 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, azi

15 noiembrie 2004.