ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 954/2006

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 22 decembrie 2003, SC F.

SA Botoșani, prin lichidator SC E.T. SA Botoșani a formulat cerere de

revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 alin. (2) C. proc. civ. a

unor hotărâri considerate a fi potrivnice și anume, a sentinței nr. 119 din 25

iunie 2001, pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția comercială și de

contencios administrativ și a sentinței civile nr. 5516 din 16 decembrie 1998,

dată de Tribunalul București, secția comercială, așa cum rezultă din actele dosarului.

Astfel, prin sentința civilă nr. 5516

din 16 decembrie 1998 a Tribunalului București, secția comercială a fost

respinsă ca nefondată acțiunea reclamantei A.N.R.S. – U.T. Popești Leordeni,

împotriva pârâtei SC F. SA Botoșani, prin această acțiune reclamanta solicitând

obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere în sumă de 1.012.872.618

lei, calculate începând cu data de 23 aprilie 1997 până la 31 mai 1998, în baza

contractului din 2 februarie 1996.

Apelul declarat de reclamantă

împotriva sentinței mai sus menționate a fost respins, ca nefondat, prin

decizia civilă nr. 1446 din 7 noiembrie 2001 a Curții de Apel București, secția

a V-a comercială, iar recursul formulat de aceeași parte împotriva deciziei

curții de apel a fost respins, de asemenea ca nefondat, prin decizia nr. 4445

din 18 noiembrie 2003 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

comercială.

Prin sentința nr. 119 din 25 iunie

2001, Tribunalul Botoșani, secția comercială și de contencios administrativ,

urmare obiecțiunilor introduse la tribunal de creditoarea A.N.R.S. – U.T.

Popești Leordeni, prin care aceasta a contestat raportul de studiu al

lichidării SC F. SA Botoșani, precum și planul de distribuire a sumelor, a

respins ca nefondate obiecțiunile și a admis în parte contestația de creanță

formulată de debitoarea SC F. SA Botoșani, stabilind drept creanță în favoarea

creditoarei suma de 1.532.740.132 lei achitată. Totodată, a anulat, ca

netimbrat, capătul de cerere privind obligarea creditoarei la restituirea sumei

de 1.000.337.064 lei către debitoare.

Recursul declarat de creditoarea A.N.R.S.

– U.T. Popești Leordeni, împotriva sentinței arătate mai sus a fost respins, ca

nefondat, prin decizia nr. 503 din 19 decembrie 2001, pronunțată de Curtea de

Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ.

Revizuienta susține că raportând

sentința nr. 5516/1998 a Tribunalului București, menținută prin decizia civilă nr.

1446/2001 a Curții de Apel București și prin decizia nr. 4445/2003 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție la sentința nr. 119/2001 a Tribunalului Botoșani,

menținută prin decizia nr. 503/2001 a Curții de Apel Suceava, rezultă că

intimata A.N.R.S. – U.T. Popești Leordeni a încasat de la SC F. SA Botoșani o

sumă necuvenită de 1.012.872.618 lei.

Drept urmare, revizuienta arată că

există o vădită contradictorialitate între cele două hotărâri invocate, ca

termeni în susținerea revizuirii și, pe cale de consecință, solicită admiterea

cererii de revizuire și schimbarea în parte a hotărârii atacate, respectiv a

sentinței nr. 119/2001, menținută prin decizia nr. 503/2001, stabilind creanța

datorată intimatei la nivelul sumei de 519.867.897 lei.

Asupra cererii de revizuire, astfel

formulată, se constată următoarele:

În ședința de astăzi, 8 martie 2006,

instanța a pus în discuție, din oficiu părții prezente, excepția de

necompetență materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție de soluționare a

cererii de revizuire, în raport de dispozițiile art. 323 alin. (2) C. proc.

civ., având în vedere că hotărârile pretins potrivnice au fost pronunțate de

tribunale și reprezentantul intimatei a solicitat admiterea excepției.

Înalta Curte, examinând excepția,

constată că, întrucât cererea de revizuire se referă la sentința nr. 119/2001 a

Tribunalului Botoșani și la sentința nr. 5516/1998 a Tribunalului București,

devin aplicabile dispozițiile art. 322 pct. 7 alin. (2) C. proc. civ., potrivit

cărora, în această situație, competența de soluționare a cererii de revizuire

revine instanței mai mare în grad față de instanța care a dat prima hotărâre,

respectiv Curții de Apel București.

Astfel fiind, se reține că excepția

de necompetență materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

comercială în soluționarea prezentei cereri de revizuire este fondată și va fi

admisă, trimițându-se cauza spre soluționare instanței legal competente, Curtea

de Apel București, secția comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția de necompetență

materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție și trimite cauza la Curtea de

Apel București, secția comercială spre soluționare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 8 martie 2006.