ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 954/2006

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 22 decembrie 2003, SC F. SA Botoșani, prin lichidator SC E.T. SA Botoșani a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 alin. (2) C. proc. civ. a unor hotărâri considerate a fi potrivnice și anume, a sentinței nr. 119 din 25 iunie 2001, pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția comercială și de contencios administrativ și a sentinței civile nr. 5516 din 16 decembrie 1998, dată de Tribunalul București, secția comercială, așa cum rezultă din actele dosarului. Astfel, prin sentința civilă nr. 5516 din 16 decembrie 1998 a Tribunalului București, secția comercială a fost respinsă ca nefondată acțiunea reclamantei A.N.R.S.

– U.T. Popești Leordeni, împotriva pârâtei SC F. SA Botoșani, prin această acțiune reclamanta solicitând obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere în sumă de 1.012.872.618 lei, calculate începând cu data de 23 aprilie 1997 până la 31 mai 1998, în baza contractului din 2 februarie 1996. Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței mai sus menționate a fost respins, ca nefondat, prin decizia civilă nr. 1446 din 7 noiembrie 2001 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, iar recursul formulat de aceeași parte împotriva deciziei curții de apel a fost respins, de asemenea ca nefondat, prin decizia nr. 4445 din 18 noiembrie 2003 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială.

Prin sentința nr. 119 din 25 iunie 2001, Tribunalul Botoșani, secția comercială și de contencios administrativ, urmare obiecțiunilor introduse la tribunal de creditoarea A.N.R.S. – U.T. Popești Leordeni, prin care aceasta a contestat raportul de studiu al lichidării SC F. SA Botoșani, precum și planul de distribuire a sumelor, a respins ca nefondate obiecțiunile și a admis în parte contestația de creanță formulată de debitoarea SC F. SA Botoșani, stabilind drept creanță în favoarea creditoarei suma de 1.532.740.132 lei achitată. Totodată, a anulat, ca netimbrat, capătul de cerere privind obligarea creditoarei la restituirea sumei de 1.000.337.064 lei către debitoare. Recursul declarat de creditoarea A.N.R.S.

– U.T. Popești Leordeni, împotriva sentinței arătate mai sus a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 503 din 19 decembrie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ. Revizuienta susține că raportând sentința nr. 5516/1998 a Tribunalului București, menținută prin decizia civilă nr. 1446/2001 a Curții de Apel București și prin decizia nr. 4445/2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție la sentința nr. 119/2001 a Tribunalului Botoșani, menținută prin decizia nr. 503/2001 a Curții de Apel Suceava, rezultă că intimata A.N.R.S. – U.T. Popești Leordeni a încasat de la SC F. SA Botoșani o sumă necuvenită de 1.012.872.618 lei.

Drept urmare, revizuienta arată că există o vădită contradictorialitate între cele două hotărâri invocate, ca termeni în susținerea revizuirii și, pe cale de consecință, solicită admiterea cererii de revizuire și schimbarea în parte a hotărârii atacate, respectiv a sentinței nr. 119/2001, menținută prin decizia nr. 503/2001, stabilind creanța datorată intimatei la nivelul sumei de 519.867.897 lei. Asupra cererii de revizuire, astfel formulată, se constată următoarele: În ședința de astăzi, 8 martie 2006, instanța a pus în discuție, din oficiu părții prezente, excepția de necompetență materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție de soluționare a cererii de revizuire, în raport de dispozițiile art. 323 alin. (2) C. proc.

civ., având în vedere că hotărârile pretins potrivnice au fost pronunțate de tribunale și reprezentantul intimatei a solicitat admiterea excepției. Înalta Curte, examinând excepția, constată că, întrucât cererea de revizuire se referă la sentința nr. 119/2001 a Tribunalului Botoșani și la sentința nr. 5516/1998 a Tribunalului București, devin aplicabile dispozițiile art. 322 pct. 7 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora, în această situație, competența de soluționare a cererii de revizuire revine instanței mai mare în grad față de instanța care a dat prima hotărâre, respectiv Curții de Apel București. Astfel fiind, se reține că excepția de necompetență materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială în soluționarea prezentei cereri de revizuire este fondată și va fi admisă, trimițându-se cauza spre soluționare instanței legal competente, Curtea de Apel București, secția comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite excepția de necompetență materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție și trimite cauza la Curtea de Apel București, secția comercială spre soluționare. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 8 martie 2006.