ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5965/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. 1763 din 28 noiembrie 2003 la A.C.C.I.A. Galați, reclamanta SC I.S. SA Galați a solicitat obligarea pârâtei SC T. SA la plata sumei de 2.131.371.802 lei, reprezentând contravaloare marfă livrată și neachitată, 6.571.464.077 lei penalități de întârziere la plată, cu cheltuieli de judecată de 80.587.421 lei. Curtea de Arbitraj de pe lângă C.C.I.A., prin hotărârea nr. 155 din 1 iulie 2004 a admis cererea formulată de reclamanta SC I.S. SA Galați, împotriva pârâtei unu SC T. SA Brașov și a pârâtei doi SC B.L.

SRL Brașov și în consecință: obligă pârâtele, în solidar, la plata sumei de 2.126.982.052 lei, reprezentând contravaloare marfă; obligă pârâtele în solidar să plătească reclamantei suma de 6.571.092.169 lei penalități de întârziere la plată; obligă pârâtele în solidar, să plătească reclamantei suma de 80.553.019 lei cheltuieli de arbitrare. Prin aceeași sentință tribunalul arbitral a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâta SC T. SA Brașov și în consecință a obligat reclamanta SC I.S. SA Galați la plata sumei de 782.823.650 lei, reprezentând contravaloare marfă. Pentru a hotărî astfel, tribunalul arbitral a reținut că părțile au încheiat la 25 februarie 2000 contractul de furnizare de produse și servicii cu valabilitate până la data de 31 decembrie 2000, la Cap. 10, art. 10 a au prevăzut penalități de 0,3 % pe zi de întârziere și s-a prevăzut că litigiile dintre părțile contractante vor fi soluționare de Curtea de Arbitraj de pe lângă C.C.I.A.

Galați, că acest contract a fost modificat prin nota de negociere încheiată la data de 12 octombrie 2000, notă în care se prevede la art. 14 că plata se face în compensare cu var, calcar și acid sulfuric. Nota de negociere a avut în vedere tabla laminată la rece ce face obiectul comenzii din 9 octombrie 2000 emisă în timpul derulării contractului. La termenul de judecată din 23 iunie 2004 atât reclamanta cât și pârâta au fost de acord cu introducerea în cauză a SC B.L. SRL Brașov având în vedere divizarea parțială a pârâtei SC T. SA Brașov. Tribunalul arbitral a respins proba cu expertiză solicitată de pârâta SC T. SA având în vedere că suma ce face obiectul prezentului litigiu a fost inclusă în propunerea de compensare făcută de pârâta-reclamantă urmată de ordinul de compensare și nu a fost contestată sau refuzată fiind dovedită de actele depuse la dosar de SC I.S.

SA. Împotriva hotărârii nr. 155 din 1 aprilie 2004 pârâtele SC T. SA Brașov și SC B.L. SRL Brașov au formulat acțiune în anulare solicitând anularea hotărârii și respingerea acțiuni reclamantei SC I.S. SA Galați. Prin motivele invocate în acțiunea în anulare pârâtele arată că hotărârea este lovită de nulitate, fiind pronunțată cu încălcarea normelor imperative referitoare la competența materială a arbitrajului, tribunalul nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare invocat de pârâtă și anume excepția compensării legale invocată la pct. 2 din întâmpinare, tribunalul a respins nejustificat proba cu expertiză contabilă, a admis capătul de cerere privind penalitățile, fără temei legal sau contractual, pentru o sumă care reprezintă triplul pretenției principale și a respins ca prescrisă acțiunea reconvențională, cu aplicarea greșită a legii.

Curtea de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 793/ R din 21 noiembrie 2004 a respins ca nefondată acțiunea în anulare formulată de pârâtele SC T. SA Brașov și SC B.L. SRL Brașov, reținând că motivele invocate nu se încadrează în cele limitativ prevăzute de dispozițiile art. 364 C. proc. civ. Împotriva deciziei nr. 793/ R din 4 noiembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Galați pârâta SC T. SA Brașov a declarat recurs solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii acțiunii în anulare a hotărârii din 1 iulie 2004 a Curții de Arbitraj a C.C.I. Galați și respingerea acțiunii reclamantei. Recurenta arată că prin decizia nr. 793/R/2004 a Curții de Apel Galați i-a fost respinsă acțiunea în anulare, iar motivarea deciziei în cuprinsul a două fraze, este atât de sumară încât echivalează cu o nemotivare a acesteia.

A invocat în acțiunea în anulare cinci motive de anulare, instanța a analizat sumar motivul privind necompetența arbitrajului, iar pe celelalte le-a respins într-o frază generică, și anume că nu se încadrează în motivele prevăzute de art. 364 C. proc. civ. Prin motivele de recurs invocate, pârâta face și precizarea că hotărârea fiind pronunțată fără drept de apel, conform art. 304 alin. (1) C. proc. civ., recursul nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304, instanța putând examina cauza sub toate aspectele. Printr-un prim motiv se susține că au fost încălcate normele legale imperative privind competența arbitrajului (art. 364 lit. b), art. 304 pct. 3 C. proc. civ.). Recurenta arată că livrările de tablă s-au făcut după expirarea contractului comercial în baza unei note de negociere care cuprinde clauze diferite de cele din contract (plata, ambalare, marcare, menținerea clauzei penală și compromisorie).

Deci, hotărârea arbitrajului este nulă, fiind pronunțată de o instanță necompetentă material. Printr-un al doilea motiv se arată că atât arbitrajul cât și instanța care a judecat acțiunea în anulare, nu s-au pronunțat asupra excepției compensării legale prevăzute de art. 1144 C. civ. (art. 364 lit. f) și i); art. 304 pct. 10 C. proc. civ.). Recurenta susține că la data emiterii ordinului de compensare din 14 septembrie 2001 soldul livrărilor sale de var, calcar și cheltuieli de transport aferente, era de 4.866.000.000 lei, din care I.S. a compensat doar 2.770.000.000 lei.

Recurenta mai arată că în dosarul arbitral a făcut pe deplin dovada livrării mărfurilor în valoare de 4.886.000.000 lei cu avize de expediție, facturi, scrisori de trăsură, nu a existat nici un refuz cantitativ sau calitativ făcut de intimată la aceste livrări, în acest mod a operat compensarea de jure, pentru întreaga sumă de 4.886.000.000 lei și deci prin hotărârea arbitrajului, a fost obligată să plătească a doua oară suma de 2.126.000.000 lei, plus penalități calculate de reclamantă, ceea ce este nelegal și nedrept. Printr-un alt motiv de recurs, recurenta arată că arbitrajul și instanța de judecată a acțiunii în anulare nu s-au pronunțat asupra unor mijloace de probă esențiale pentru dezlegarea pricinii, intimata a emis un număr de 3 adrese, prin care a confirmat că între părți nu mai existau datorii, cu excepția sumei de 4.389.750 lei.

În acest mod susține recurenta se recunoștea în scris existența compensării legale pentru suma de 2.122.000.000 lei. În contextul acestui motiv recurenta arată că arbitrajul în mod părtinitor, a respins cererea sa de efectuare a unei expertize contabile în cauză. Recurenta mai susține că prin admiterea penalităților ce reprezintă triplul creanței pretinsă s-a încălcat vădit legea și de asemeni și prin considerarea ca prescrisă în parte a cererii reconvenționale. Recursul declarat de pârâta SC T. SA Brașov nu este fondat și va fi respins pentru următoarele considerente. Din analiza motivelor de recurs invocate în raport de actele și lucrările aflate la dosar rezultă că aceste motive nu sunt întemeiate.

Astfel, se susține că au fost încălcate normele legale imperative privind competența arbitrajului, hotărârea arbitrajului este nulă, fiind pronunțată de o instanță necompetentă material. Critica nu este întemeiată având în vedere că raporturile dintre părți s-au derulat în baza contractului, a notei de negociere din 17 octombrie 2000, prin care s-a convenit asupra obiectului comenzii din 9 octombrie 2000, notă care nu a adus modificări contractului menționat, astfel prevederile art. 13 din Capitolul XIII referitoare la clauza compromisorie sunt aplicabile, respectiv soluționarea de către Curtea de Arbitraj de pe lângă C.C.I. Galați a eventualelor litigii izvorâte din încheierea, executarea, interpretarea contractului.

În ceea ce privește motivul referitor la faptul că atât tribunalul arbitral cât și instanța care a judecat acțiunea în anulare nu s-au pronunțat asupra excepției compensării legale, se constată că nu este întemeiat întrucât tribunalul arbitral, corect a interpretat actele dosarului și s-a pronunțat asupra compensării datoriilor reciproce, iar instanța care a judecat acțiunea în anulare în mod legal a respins motivul, nefiind prevăzut în dispozițiile art. 364 C. proc. civ. Referitor la susținerea că tribunalul arbitral în mod părtinitor a respins cererea recurentei de efectuare a unei expertize contabile în cauză, se reține că tribunalul analizând cererea în mod corect a respins-o întrucât suma ce face obiectul prezentului litigiu a fost inclusă în propunerea de compensare făcută de pârâtă reclamantei, urmată de ordinul de compensare și nu a fost contestată sau refuzată, fiind dovedită de actele depuse la dosar de SC I.S.

SA Galați. În concluzie, având în vedere că instanța care a soluționat acțiunea în anulare a aplicat dispozițiile art. 364 C. proc. civ., reținând corect că motivele invocate de SC T. SA și SC B.L. SRL în această acțiune, nu sunt cele expres și limitativ prevăzute de textul sus citat, Înalta Curte constatând decizia recurată ca fiind legală, va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC T. SA Brașov, împotriva deciziei nr. 793/ R din 4 noiembrie 2004 a Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. I revocabilă . Pronunțata în ședință publică, astăzi 14 decembrie 2005.