ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3848/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul

București sub nr. 10387 la data de 4 decembrie 2000 reclamanta S.C. A.M. S.A.

București a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta S.C. B.T. S.A. București,

instanța de judecată să pronunțe o hotărâre prin care să dispună obligarea

pârâtei la plata sumei de 30.891.500 lei cu titlu de preț marfă și a

penalităților de întârziere aferente, cu cheltuieli de judecată.

În susținerea pretențiilor deduse judecății

reclamanta invocă faptul că, în baza contractului nr. 103 din 12 martie 1998, a

livrat periodic marfă pârâtei și aceasta nu și-a îndeplinit obligația de

achitare a avansului de 30% a prețului restant la termenele scadente.

Prin sentința civilă nr. 2840 din 10 aprilie

2001 pronunțată de Tribunalul București, secția comercială, acțiunea

reclamantei a fost admisă în parte, pârâta fiind obligată să plătească

reclamantei suma de 317.089.293 lei cu titlu de preț neachitat și penalități de

întârziere, cu cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță reține că

pârâta datorează reclamantei penalități de întârziere reactualizate în funcție

de indicele de inflație pentru plata cu întârziere a avansului de 3% și

penalitățile de întârziere, precum și 63.003.772 lei penalități de întârziere

pentru neplata restului de preț și 182.231.978 lei pentru neexecutarea

obligației de ridicare și de preluare a mărfii.

Împotriva hotărârii primei instanțe a declarat

apel pârâta S.C. B.T. S.A. București invocând netemeinicia acesteia.

Apelul formulat de pârâtă a fost admis prin

decizia nr. 1414 din 25 octombrie 2001 pronunțată de secția comercială a Curții

de Apel București, sentința primei instanțe fiind schimbată în tot și pe fond

cererea reclamantei fiind admisă în parte pentru plata sumei de 26.587.590 lei

reprezentând penalități de întârziere.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel reține

că în mod greșit prima instanță nu a observat lipsa temeiului legal al

actualizării penalităților pentru neîndeplinirea obligației contractuale cu

indicele de inflație al prețurilor de consum pentru mărfuri nealimentare.

În continuare, instanța de apel apreciază ca

neîntemeiat motivul de apel invocat referitor la calculul penalităților de

întârziere pentru plata cu întârziere a avansului de 30% pentru facturile

menționate de reclamantă în cererea de chemare în judecată, întrucât prin

contractul încheiat beneficiarul se obligă la fiecare expediție să plătească un

avans de 30%. Pe cale de consecință, pârâta apelantă va fi obligată la plata

penalităților de întârziere pentru avansul în litigiu.

Totodată, instanța de apel reține ca fiind fără

temei legal actualizarea cu indicele de inflație al prețurilor bunurilor de

consum nealimentare aplicate penalităților despre care s-a făcut vorbire.

Împotriva deciziei pronunțată în apel a declarat

recurs reclamanta S.C. A.M. S.A. București întemeiat pe motivele prevăzute de

art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Recursul reclamantei este nefondat pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare.

Astfel, din actele dosarului se constată următoarele:

- privitor la penalitățile reactualizate pentru

neexecutarea obligației de ridicare și preluare a mărfii în cuantum de

182.231.978 lei, în conformitate cu eșalonările stabilite prin anexa 1 la

contract și văzând clauzele art. 8 alin. (9) din contract, în mod corect

instanța de apel a apreciat că acestea au fost acordate în lipsa existenței

temeiului legal al actualizării penalităților pentru neîndeplinirea obligației

contractuale cu indicele de inflație al prețurilor de consum pentru mărfuri nealimentare;

- referitor la capătul de cerere având ca obiect

calculul penalităților de întârziere pentru plata cu întârziere a avansului de

30% pentru facturile arătate de reclamantă se constată că pârâta (beneficiarul)

avea obligația să plătească acest avans la fiecare expediție, conform

contractului încheiat, astfel că, acesta este obligat la penalități de

întârziere aferente plății ulterioare termenului scadent a avansului.

Prin urmare, în această privință, în mod corect

instanța de apel a apreciat că pârâta datorează reclamantei penalitățile de

întârziere pentru avansul la care a fost obligată, calculul luat în considerare

fiind cel aflat la dosar fond;

- în legătură cu actualizările cu indicele de

inflație al prețurilor bunurilor de consum nealimentare aplicate penalităților

evocate, în mod corect instanța de apel a procedat la respingerea acestora,

motivat de lipsa temeiului legal al aplicării indexării cu indicele de inflație

asupra penalităților și mai mult, văzând că părțile au înțeles a conveni prin

contract asupra întinderii răspunderii pentru întârzierea la plata prețului;

- pentru penalitățile de întârziere aferente

neplății avansului, pretenție în cuantum de 27.695.900 lei, se constată

interpretarea corectă a instanței de apel în sensul că pârâta și-a îndeplinit

obligația de plată a facturii în cauză, așa încât nu se poate calcula o

penalitate de întârziere aferentă acesteia;

- referitor la plata sumei de 33.691.533 lei cu

titlu de penalități de întârziere reactualizată în funcție de indicele de

inflație a prețurilor de consum pentru mărfuri nealimentare pentru perioada

septembrie 1998 – 30 octombrie 2000 datorate pentru plata cu întârziere a

restului de preț la facturile menționate de reclamantă, instanța de recurs

constată corectă aprecierea asupra acestora de către instanța de apel în sensul

admiterii de către aceasta din urmă a apelului formulat pentru acest capăt de

cerere;

- în ce privește obligarea pârâtei la 63.003.779

lei cu titlu de penalități de întârziere pentru neplata restului de preț

aferente facturilor indicate în cererea inițială, instanța de recurs apreciază,

de asemenea, corecte considerentele instanței de apel.

În esență, instanța de recurs, din ansamblul

probatoriului administrat, constată, fără putință de tăgadă, legalitatea

hotărârii recurată, instanța de apel pronunțându-se în mod corect prin

admiterea în parte a apelului pârâtei și pe fond prin admiterea cererii

reclamantei numai pentru plata sumei de 26.587.590 lei cu titlu de penalități

de întârziere.

În consecință, instanța de recurs nu va putea

primi criticile aduse deciziei atacată, acestea fiind fără suport legal iar

interpretarea actului juridic dedus judecății se constată a fi corectă, astfel

că, recursul formulat va fi respins ca nefondat.

Așa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de

reclamanta S.C. A.M. S.A. București împotriva deciziei nr. 1414 din 25

octombrie 2001 a Curții de Apel București, secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 8

octombrie 2003.