ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3848/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul București sub nr. 10387 la data de 4 decembrie 2000 reclamanta S.C. A.M. S.A. București a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta S.C. B.T. S.A. București, instanța de judecată să pronunțe o hotărâre prin care să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 30.891.500 lei cu titlu de preț marfă și a penalităților de întârziere aferente, cu cheltuieli de judecată. În susținerea pretențiilor deduse judecății reclamanta invocă faptul că, în baza contractului nr. 103 din 12 martie 1998, a livrat periodic marfă pârâtei și aceasta nu și-a îndeplinit obligația de achitare a avansului de 30% a prețului restant la termenele scadente.

Prin sentința civilă nr. 2840 din 10 aprilie 2001 pronunțată de Tribunalul București, secția comercială, acțiunea reclamantei a fost admisă în parte, pârâta fiind obligată să plătească reclamantei suma de 317.089.293 lei cu titlu de preț neachitat și penalități de întârziere, cu cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, prima instanță reține că pârâta datorează reclamantei penalități de întârziere reactualizate în funcție de indicele de inflație pentru plata cu întârziere a avansului de 3% și penalitățile de întârziere, precum și 63.003.772 lei penalități de întârziere pentru neplata restului de preț și 182.231.978 lei pentru neexecutarea obligației de ridicare și de preluare a mărfii.

Împotriva hotărârii primei instanțe a declarat apel pârâta S.C. B.T. S.A. București invocând netemeinicia acesteia. Apelul formulat de pârâtă a fost admis prin decizia nr. 1414 din 25 octombrie 2001 pronunțată de secția comercială a Curții de Apel București, sentința primei instanțe fiind schimbată în tot și pe fond cererea reclamantei fiind admisă în parte pentru plata sumei de 26.587.590 lei reprezentând penalități de întârziere. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel reține că în mod greșit prima instanță nu a observat lipsa temeiului legal al actualizării penalităților pentru neîndeplinirea obligației contractuale cu indicele de inflație al prețurilor de consum pentru mărfuri nealimentare.

În continuare, instanța de apel apreciază ca neîntemeiat motivul de apel invocat referitor la calculul penalităților de întârziere pentru plata cu întârziere a avansului de 30% pentru facturile menționate de reclamantă în cererea de chemare în judecată, întrucât prin contractul încheiat beneficiarul se obligă la fiecare expediție să plătească un avans de 30%. Pe cale de consecință, pârâta apelantă va fi obligată la plata penalităților de întârziere pentru avansul în litigiu. Totodată, instanța de apel reține ca fiind fără temei legal actualizarea cu indicele de inflație al prețurilor bunurilor de consum nealimentare aplicate penalităților despre care s-a făcut vorbire. Împotriva deciziei pronunțată în apel a declarat recurs reclamanta S.C.

A.M. S.A. București întemeiat pe motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. Recursul reclamantei este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Astfel, din actele dosarului se constată următoarele: - privitor la penalitățile reactualizate pentru neexecutarea obligației de ridicare și preluare a mărfii în cuantum de 182.231.978 lei, în conformitate cu eșalonările stabilite prin anexa 1 la contract și văzând clauzele art. 8 alin. (9) din contract, în mod corect instanța de apel a apreciat că acestea au fost acordate în lipsa existenței temeiului legal al actualizării penalităților pentru neîndeplinirea obligației contractuale cu indicele de inflație al prețurilor de consum pentru mărfuri nealimentare; - referitor la capătul de cerere având ca obiect calculul penalităților de întârziere pentru plata cu întârziere a avansului de 30% pentru facturile arătate de reclamantă se constată că pârâta (beneficiarul) avea obligația să plătească acest avans la fiecare expediție, conform contractului încheiat, astfel că, acesta este obligat la penalități de întârziere aferente plății ulterioare termenului scadent a avansului.

Prin urmare, în această privință, în mod corect instanța de apel a apreciat că pârâta datorează reclamantei penalitățile de întârziere pentru avansul la care a fost obligată, calculul luat în considerare fiind cel aflat la dosar fond; - în legătură cu actualizările cu indicele de inflație al prețurilor bunurilor de consum nealimentare aplicate penalităților evocate, în mod corect instanța de apel a procedat la respingerea acestora, motivat de lipsa temeiului legal al aplicării indexării cu indicele de inflație asupra penalităților și mai mult, văzând că părțile au înțeles a conveni prin contract asupra întinderii răspunderii pentru întârzierea la plata prețului; - pentru penalitățile de întârziere aferente neplății avansului, pretenție în cuantum de 27.695.900 lei, se constată interpretarea corectă a instanței de apel în sensul că pârâta și-a îndeplinit obligația de plată a facturii în cauză, așa încât nu se poate calcula o penalitate de întârziere aferentă acesteia; - referitor la plata sumei de 33.691.533 lei cu titlu de penalități de întârziere reactualizată în funcție de indicele de inflație a prețurilor de consum pentru mărfuri nealimentare pentru perioada septembrie 1998 – 30 octombrie 2000 datorate pentru plata cu întârziere a restului de preț la facturile menționate de reclamantă,

instanța de recurs constată corectă aprecierea asupra acestora de către instanța de apel în sensul admiterii de către aceasta din urmă a apelului formulat pentru acest capăt de cerere; - în ce privește obligarea pârâtei la 63.003.779 lei cu titlu de penalități de întârziere pentru neplata restului de preț aferente facturilor indicate în cererea inițială, instanța de recurs apreciază, de asemenea, corecte considerentele instanței de apel. În esență, instanța de recurs, din ansamblul probatoriului administrat, constată, fără putință de tăgadă, legalitatea hotărârii recurată, instanța de apel pronunțându-se în mod corect prin admiterea în parte a apelului pârâtei și pe fond prin admiterea cererii reclamantei numai pentru plata sumei de 26.587.590 lei cu titlu de penalități de întârziere.

În consecință, instanța de recurs nu va putea primi criticile aduse deciziei atacată, acestea fiind fără suport legal iar interpretarea actului juridic dedus judecății se constată a fi corectă, astfel că, recursul formulat va fi respins ca nefondat. Așa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A.M. S.A. București împotriva deciziei nr. 1414 din 25 octombrie 2001 a Curții de Apel București, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 8 octombrie 2003.