ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1911/2014
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1911/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra cauzei civile
de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 10417 din data de 21
noiembrie 2011, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și
asigurări sociale, a respins acțiunea formulată de reclamantul M.B.N. în
contradictoriu cu intimata Casa Națională de Pensii Publice, ca fiind formulată
împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă și a respins acțiunea
astfel cum a fost modificată, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a
municipiului București, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei
sentințe, reclamantul a declarat recurs.
La termenul din 24
aprilie 2012, recurentul reclamant a invocat excepția de neconstituționalitate
a art. 132 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, susținând că funcționarea
președintelui CNPP ca ordonator de credit și conducător al CNPP în baza unei
delegații date de Ministerul Muncii și nu de Primul-Ministru, încalcă
prevederile art. 1 alin. (5), art. 11, art. 15, art. 16, art. 20 și art. 21 din
Constituție, precum și excepția de neconstituționalitate a art. 87 și art. 88
din Legea nr. 19/2000, raportat la aceleași articole din Constituție.
Curtea de Apel
București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea
intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Decizia nr. 1695R
din 3 iulie 2012, a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții
Constituționale cu soluționarea excepțiilor invocate și, ca nefondat, recursul
declarat de reclamant.
Împotriva acestei
decizii, reclamantul a declarat recurs.
Învestită cu
judecarea recursului, Înalta Curte a dispus, prin încheierea de ședință din 19
aprilie 2013, suspendarea judecății în baza art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc.
civ., ca urmare a neprezentării părților legal citate.
Cauza a stat în
nelucrare până la 08 mai 2014, când instanța a dispus, din oficiu, repunerea pe
rol în vederea discutării perimării, fixând în acest scop termen la data de 13
iunie 2014.
La acest termen,
Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare asupra excepției de perimare, pe
care o va admite pentru următoarele motive:
În conformitate cu
art. 248 C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată se perima de drept
chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare, din vina părții, timp
de un an.
Perimarea este o
sancțiune procedurală de aplicație generală care operează atât în etapa
judecății în primă instanță, cât și în etapa judecății în căile de atac și are
o natură juridică mixtă, în sensul că este o sancțiune procedurală constând în
stingerea procesului în faza în care se găsește pentru nerespectarea termenului
prevăzut de lege, dar și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței
părților în judecată un timp îndelungat.
În raport de aceste
considerente și având în vedere că în cauză a trecut mai mult de un an de la
data suspendării judecății pricinii, timp în care niciuna dintre părțile
litigante nu a solicitat continuarea judecății recursului și că, în această
perioadă nu a intervenit nicio cauză de întrerupere sau suspendare a termenului
de perimare, Înalta Curte, în temeiul art. 248 coroborat cu art. 252 alin. (1)
C. proc. civ., va constata perimat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat
recursul declarat de reclamantul M.B.N. împotriva Deciziei nr. 1695/R din 03
iulie 2012 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze
privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică astăzi, 13 iunie 2014.
Procesat de GGC - GV