ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3458/2011

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr.

1231/36/2010 la Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială, contencios administrativ și fiscal, reclamanta A.E. a solicitat, în

contradictoriu cu G.R., și cu C.N.C.D., anularea H.G. nr. 737/2010 privind

metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la

art. l lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 și suspendarea H.G. nr. 737/2010

privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu

prevăzute la art. l lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010.

În motivarea acțiunii se arată că

hotărârea de Guvern este nelegală întrucât contravine atât prevederilor art. 15

din Constituția României cât și prevederilor art. l din Protocolul nr. l la

Convenție, deoarece este o normă retroactivă, în condițiile în care afectează

drepturi patrimoniale stabilite anterior intrării sale în vigoare, ceea ce

contravine dispozițiilor art. 15 din Constituție.

Curtea Constituțională s-a pronunțat

în sensul imposibilității reducerii pensiilor deja stabilite prin Decizia nr.

57 din 26 ianuarie 2006, Decizia nr. 120 din 15 februarie 2007 și chiar dacă prin

Decizia nr. 873/2010, Curtea Constituțională a respins obiecția de

neconstituționalitate a Legii nr. 113/ 2010 nu se poate deduce o altă

concluzie.

Însă, art. 68 din Legea nr. 567/2004

este în vigoare, nefiind abrogat, astfel că reducerea pensiilor este lipsită de

orice bază legală în dreptul intern.

S-a susținut că H.G. nr. 737/2010

contravine și dispozițiilor art. l din Protocolul nr. l pentru că impune o

privare de proprietate discriminatorie și lipsită de proporționalitate.

Prin raportare la art. 14 din Legea

nr. 554/2004, reclamanta a arătat că este îndeplinită cerința cazului bine

justificat, a pagubei iminente și a procedat la îndeplinirea procedurii

prealabile conform art. 7 din Legea nr. 554/2004.

G.R. a formulat întâmpinare și a

invocat excepția lipsei calității procesuale active, excepția lipsei de

interes, excepția lipsei plângerii administrative prealabile și, pe fond,

respingerea cererii de suspendare.

M.M.F.P.S. a formulat cerere de

intervenție în interesul G.R.

Prin încheierea din data de 11

ianuarie 2011, Curtea de Apel Constanța a respins excepțiile invocate de G.R.

și a admis cererea formulată de reclamanta A.E. având ca obiect suspendare

executare act administrativ și a dispus suspendarea executării H.G. nr.

737/2010 până la soluționarea irevocabilă a acțiunii.

Prin sentința nr. 48/ CA din 14

februarie 2011, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială, contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de intervenție în

interesul G.R. formulată de M.M.P.S. și a respins, ca nefondată, acțiunea

formulată de reclamanta A.E. având ca obiect anulare act administrativ.

În motivarea soluției de admitere a

cererii de suspendare a H.G. nr. 737/2010, instanța de fond a reținut că

excepțiile sunt nefondate:

- excepția lipsei calității procesuale

active a fost respinsă pentru că la dosar s-a depus Decizia nr. 286086 din 17

august 2010, din care rezultă că a beneficiat de pensie de serviciu din cele

vizate de H.G. nr. 737/2010;

- excepția lipsei de interes a fost

considerată nefondată pentru că prin acțiunea în contencios administrativ

părțile pot urmări, între alte drepturi și situația realizării unui drept

subiectiv, viitor și previzibil prefigurat;

- excepția lipsei procedurii

prealabile s-a apreciat ca nefondată în raport de dovezile depuse privind

îndeplinirea procedurii prealabile.

Pe fondul cauzei, cu privire la

condiția cazului bine justificat, instanța de fond a constatat că reclamanta a

solicitat anularea H.G. nr. 737/2010 invocând încălcarea art. 15 din

Constituție și a art. l din Protocolul nr. l, a arătat faptul că H.G. nr.

737/2010 este o normă retroactivă, critici care au creat instanței o îndoială

serioasă în privința legalității actului administrativ, fiind îndeplinită

cerința.

Referitor la paguba iminentă, instanța

de fond a apreciat că executarea actului este de natură a-i provoca acesteia

pagube importante de ordin material prin reducerea pensiei cu mai multe

procente, acest venit constituind pentru reclamantă unicul mijloc de subzistență.

Împotriva acestei sentințe au declarat

recurs M.M.F.P.S. și G.R.

I.

Recursul declarat

de M.M.F.P.S.

Criticile vizează greșita soluționare

a cererii de intervenție formulată de M.M.F.P.S. pentru că acest minister este

inițiatorul actului normativ a cărui suspendare se solicită.

Pe fondul cererii reclamantei, se

arată că, în privința cazului bine justificat, Decizia nr. 871/2010 a Curții

Constituționale a stabilit că dispozițiile Legii nr. 119/2010 sunt

constituționale, iar H.G. nr. 737/2010 a fost emisă în executarea Legii nr.

119/2010, iar reclamanta nu aduce niciun argument cu privire la modalitatea în

care metodologia de recalculare a pensiilor ar fi neconformă cu Legea nr.

119/2010.

principal admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei

spre rejudecare la aceeași instanță, întrucât hotărârea instanței de fond a

fost dată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea

nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

Mai este considerată nelegală și

netemeinică hotărârea instanței de fond deoarece, într-o cerere de suspendare,

instanța a prezentat argumente ce vizează direct fondul cauzei, ceea ce a dus

la o prejudecare a fondului, deși reclamanta nu a putut prezenta dovezile de

nelegalitate cerute de legiuitor în raport de prevederile Legii nr. 119/2010.

Nici cu privire la paguba iminentă nu

au fost însușite concluziile instanței de fond și s-a arătat că posibilitatea

diminuării cuantumului dreptului de pensie nu poate duce la suspendarea actului

normativ deoarece nu echivalează cu suprimarea dreptului la pensie.

S-a solicitat de către recurenți,

admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și pe fond, respingerea

acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.

Examinând cauza prin prisma criticilor

formulate de recurenții-pârâți și a prevederilor art. 304

1

C. proc.

civ., Înalta Curte constată că cele două recursuri sunt întemeiate și vor fi

admise, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

H.G. nr. 737/2010 stabilește

metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu ale

personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al

parchetelor.

Actele normative care reglementează

pensiile de serviciu instituie un regim special, în metodologia de recalculare

utilizându-se calculul prevăzut de Legea nr. 19/2000 tocmai pentru protejarea

drepturilor de pensie câștigate, doar cuantumul pensiei se stabilește în

condiții identice cu ale celorlalți participanți ai sistemului public.

Prin metodologia de recalculare a

pensiilor de serviciu se aplică de fapt prevederile art. 4 din Legea nr.

119/2010, Înalta Curte neconstatând elemente de nelegalitate în elaborarea și

adoptarea hotărârii nr. 737/2010.

În ceea ce privește cazul bine

justificat se poate reține că cele două categorii de personal magistrații și

personalul auxiliar de specialitate sunt în situații diferite și de aceea se

impune un tratament juridic diferit.

Este evident că prin formularea

cererii de suspendare a H.G. nr. 737/2010 recurenții urmăresc menținerea

cuantumului pensiilor de serviciu, susținându-se că se creează o discriminare

prin adoptarea a două hotărâri de Guvern pentru aplicarea aceleiași legi.

Nu se poate reține o încălcare a art.

14 din C.E.D.O. privitor la interzicerea discriminării, întrucât în sfera de

protecție a acestui text intră doar drepturile și libertățile recunoscute de

convenție, nu orice drept garantat de legislație internă.

Desigur nu se poate reține nici

producerea unei perturbări grave a funcționării unei autorități prin stabilirea

prin H.G. nr. 737/2010 a metodologiei de recalculare a pensiilor categoriilor

de pensii de serviciu prevăzut de art. l lit. c) – h) din Legea nr. 119/2010,

această recalculare neavând drept consecință suprimarea dreptului la pensie, ci

reducerea cuantumului pensiilor speciale.

Prin urmare, în speță, cazul bine

justificat nu este o condiție îndeplinită față de cele mai sus invocate.

În ceea ce privește paguba iminentă,

cuantumul pensiei rezultat al recalculării, nu poate constitui prin el însuși

un motiv suficient pentru a se admite acțiunea, cu atât mai mult cu cât

criteriile avute în vedere pentru recalculare prin metodologia prevăzută de H.G.

nr. 737/2010, sunt cele stabilite prin Legea nr. 119/2010.

Având în vedere cele expuse, se

apreciază că, în speță, nu sunt întrunite condițiile expres prevăzute de art.

14 și 15 din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care Înalta Curte de Casație și

Justiție va admite recursurile declarate de G.R. și de M.M.F.P.S., va modifica

încheierea atacată în sensul că va respinge cererea de suspendare formulată de

reclamantă, ca neîntemeiată, fără a mai fi necesară examinarea celorlalte

motive de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de G.R.

și M.M.F.P.S., împotriva încheierii din 11 ianuarie 2011 a Curții de Apel

Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și

fiscal.

Modifică încheierea atacată în sensul

că respinge cererea de suspendare ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

15 iunie 2011.