ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 168/2009
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 168/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Ședința publică de la 23 ianuarie 2009
Asupra contestației în anulare de față :
Din examinarea lucrărilor dosarului,
constată următoarele :
I. La data de 31 martie 2008, dl. P.I.S., prin cererea înregistrată pe
rolul acestei Curți sub nr. 2947/1/2008 a formulat contestație în anulare
împotriva deciziei nr. 3920 din 29 noiembrie 2007 pronunțată de Înalta Curte de
Casație și Justiție în dosarul de recurs nr. 84/42/2007, solicitând admiterea
contestației și pe cale de consecință admiterea recursului astfel cum a fost
formulat, casarea deciziei nr. 34 din 1 martie 2007 a Curții de Apel Ploiești
cu trimiterea cauzei spre rejudecare, sau în subsidiar, modificarea hotărârilor
recurate și pe fond respingerea acțiunii introductive formulate de reclamant.
Contestatorul și-a întemeiat contestația în anulare pe dispozițiile art.
318 teza I și II C. proc. civ. susținând în dezvoltarea motivelor de anulare
următoarele:
dezlegarea dată de instanța de recurs este rezultatul unei greșeli
materiale sub un dublu aspect:
1.1. instanța de recurs a considerat greșit că citarea contestatorului,
pârât în cauză, s-a realizat în mod legal, atât la fond cât și în apel, în
condițiile în care, conform înscrisului existent la dosar, respectiv copia
cărții de identitate, domiciliul său era în Municipiul Buzău;
1.2. sub un al doilea aspect, susține că din eroare instanța de recurs a
considerat că procura prezentată în cauza este falsă, fiind anulată, câtă vreme
nu există o hotărâre irevocabilă în acest sens;
instanța de recurs a omis să cerceteze toate motivele de recurs
invocate, respectiv nulitate rezultând din neîndeplinirea procedurii de citare
și motivul de interpretare și aplicare greșită a dispozițiilor art. 117 din
Legea societăților comercială; instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra
motivelor de ordine publică puse în discuție cu referire la tardivitatea
introducerii acțiunii în anulare A.G.A. ce a făcut obiectul judecății.
II. Intimații: SC G.S.G.I.T. SRL, M.G. și Z.G. și G.Z. au depus în cauză
la data de 7 octombrie 2008 întâmpinare, solicitând respingerea contestației în
anulare cu motivarea că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de dispozițiile
art. 318 C. proc. civ. pe care contestatorul și-a întemeiat cererea.
În cauză s-a dispus atașarea dosarului nr. 84/142/2007 al Înaltei Curți
de Casație și Justiție precum și a dosarelor de fond și apel aparținând
Tribunalului Buzău și Curții de Apel Ploiești, prin care a fost soluționată
acțiunea în anulare a hotărârii Generale Extraordinare a asociaților SC G.S.G.I.T.
SRL din data de 27 ianuarie 2005.
Examinând decizia nr. 3910 din 25 noiembrie 2007 a Înaltei Curți de
Casație și Justiție în raport de motivele contestației în anulare astfel cum au
fost dezvoltate Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite cerințele legale
care reglementează această cale extraordinară de atac, cerințe prevăzute expres
și limitativ de dispozițiile art. 317 și art. 318 C. proc. civ. care constituie
sediul materiei.
Condițiile generale de
admisibilitate ale acestei căi extraordinare de atac sunt statuate în art. 317
teza 1 C. proc. civ. potrivit cu care hotărârile irevocabile pot fi atacate cu
contestație în anulare pentru motivele prevăzute de art. 317 pct. 1 și 2 C.
proc. civ. numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului
sau recursului.
Dispozițiile art. 317 pct. 1 C. proc. civ. au în vedere nerespectarea
procedurii de citare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina.
În cauză, contestatorul susține sub
un prin aspect, în motivarea contestației formulate, nerespectarea
dispozițiilor legale cu privire la citarea sa în fața instanței de fond și
apel, motiv pe care l-a invocat și în fața instanței de recurs prin cererea de
recurs și care a fost examinat de instanța de control judiciar prin decizia nr.
3910 din 29 noiembrie 2007 și prin urmare, contestația în anulare pe acest
motiv nu este admisibilă în raport de dispozițiile art. 317 teza 1 C. proc.
civ.
Deși contestatorul califică ca fiind
o greșeală materială dezlegarea dată de instanța de recurs acestui motiv, în
realitate prin contestația în anulare promovată repune în discuție motivul de
nelegalitate invocat și în fața instanței de recurs ceea ce este inacceptabil
sub aspectul condițiilor de admisibilitate ale acestei căi extraordinare de
atac, rațiunea reglementării contestației în anulare nefiind aceea de a permite
părții un recurs la hotărârea dată în recurs, cu alte cuvinte de reformare a
hotărârii date în recurs soluție spre care tinde contestatorul prin construcția
juridică pe care o face.
Cu privire la motivul întemeiat pe
aprecierea eronată a procurii prezentate ca fiind falsă, dispozițiile art. 318
alin. (1) teza I C. proc. civ. care reglementează contestația în anulare
specială, au în vedere greșeli materiale evidente comise de instanța de recurs
în legătură cu aspectele formale ale judecății, erori pentru verificarea cărora
nu este necesară o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor, cu alte
cuvinte greșeli evidente produse prin confundarea unor elemente sau date
materiale, or argumentul contestatorului vizează chestiuni ce țin de judecata
instanței de recurs, cu privire la lipsa de efecte a procurii exhibate în
cauză, care exced noțiunii de greșeală materială avută în vedere de legiuitor.
Și motivul întemeiat pe dispozițiile
art. 318 teza II C. proc. civ. vizând omisiunea cercetării tuturor motivelor de
recurs, apare ca nefondat.
Examinând criticile formulate prin
cerere de recurs, instanța în temeiul art. 306 alin. (3) C. proc. civ. le-a
încadrat în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 5 și 9 C. proc.
civ. și le-a analizat punctual sub aceste temeiuri de drept, dezlegarea dată
fiind în sensul respingerii recursului declarat de recurent ca nefondat și
menținerii pe cale de consecință a hotărârilor pronunțate în fond și apel.
Instanța de recurs nu este datoare
să răspundă tuturor argumentelor subsumate motivelor de casare sau modificare analizate
ci numai aspectelor considerate relevante pentru soluționarea cauzei.
Confirmând hotărârea dată în apel pe
aspectul existenței unor motive de nulitate absolută ce afectează valabilitatea
hotărârii adunării generale atacate, instanța de recurs s-a pronunțat, chiar
dacă implicit și asupra caracterului imprescriptibil al acțiunii în anulare A.G.A.
ce a format obiectul litigiului.
În sfârșit mai trebuie precizat că
în recurs, recurentul este ținut să depună motivele în termenul prevăzut de
art. 303 C. proc. civ., termen care are aceeași durată cu termenul de recurs,
fiind un termen legal, imperativ a cărui nerespectare atrage sancțiunea
decăderii.
Drept urmare, recurentul nu poate
dezvolta cu ocazia susținerii recursului sau prin notele scrise alte motive
decât cele pe care le-a depus în termen.
În prezenta contestație în anulare,
contestatorul în susținerea motivului prevăzut de art. 318 teza II C. proc.
civ. reia, aproape
in terminis
argumentele și dezvoltările din
concluziile scrise depuse în recurs, care însă exced motivelor scrise depuse în
termen, examinate de instanță așa încât și sub acest aspect motivul invocat de
nepronunțare apare ca neîntemeiat.
Pentru rațiunile mai sus înfățișate, Înalta Curte, va respinge prezenta
contestație în anulare ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, contestația în anulare formulată de contestatorul P.I.S.
împotriva deciziei nr. 3910 din 29 noiembrie 2007 pronunțată de Înalta Curte de
Casație și Justiție, secția comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 23 ianuarie 2009.