ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 23.01.2009

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 168/2009

HOTĂRÂRE
23.01.2009
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 168/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Ședința publică de la 23 ianuarie 2009

Asupra contestației în anulare de față :

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele :

rolul acestei Curți sub nr. 2947/1/2008 a formulat contestație în anulare

împotriva deciziei nr. 3920 din 29 noiembrie 2007 pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție în dosarul de recurs nr. 84/42/2007, solicitând admiterea

contestației și pe cale de consecință admiterea recursului astfel cum a fost

formulat, casarea deciziei nr. 34 din 1 martie 2007 a Curții de Apel Ploiești

cu trimiterea cauzei spre rejudecare, sau în subsidiar, modificarea hotărârilor

recurate și pe fond respingerea acțiunii introductive formulate de reclamant.

Contestatorul și-a întemeiat contestația în anulare pe dispozițiile art.

318 teza I și II C. proc. civ. susținând în dezvoltarea motivelor de anulare

următoarele:

materiale sub un dublu aspect:

1.1. instanța de recurs a considerat greșit că citarea contestatorului,

pârât în cauză, s-a realizat în mod legal, atât la fond cât și în apel, în

condițiile în care, conform înscrisului existent la dosar, respectiv copia

cărții de identitate, domiciliul său era în Municipiul Buzău;

1.2. sub un al doilea aspect, susține că din eroare instanța de recurs a

considerat că procura prezentată în cauza este falsă, fiind anulată, câtă vreme

nu există o hotărâre irevocabilă în acest sens;

invocate, respectiv nulitate rezultând din neîndeplinirea procedurii de citare

și motivul de interpretare și aplicare greșită a dispozițiilor art. 117 din

Legea societăților comercială; instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra

motivelor de ordine publică puse în discuție cu referire la tardivitatea

introducerii acțiunii în anulare A.G.A. ce a făcut obiectul judecății.

la data de 7 octombrie 2008 întâmpinare, solicitând respingerea contestației în

anulare cu motivarea că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de dispozițiile

art. 318 C. proc. civ. pe care contestatorul și-a întemeiat cererea.

În cauză s-a dispus atașarea dosarului nr. 84/142/2007 al Înaltei Curți

de Casație și Justiție precum și a dosarelor de fond și apel aparținând

Tribunalului Buzău și Curții de Apel Ploiești, prin care a fost soluționată

acțiunea în anulare a hotărârii Generale Extraordinare a asociaților SC G.S.G.I.T.

SRL din data de 27 ianuarie 2005.

Examinând decizia nr. 3910 din 25 noiembrie 2007 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție în raport de motivele contestației în anulare astfel cum au

fost dezvoltate Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite cerințele legale

care reglementează această cale extraordinară de atac, cerințe prevăzute expres

și limitativ de dispozițiile art. 317 și art. 318 C. proc. civ. care constituie

sediul materiei.

Condițiile generale de

admisibilitate ale acestei căi extraordinare de atac sunt statuate în art. 317

teza 1 C. proc. civ. potrivit cu care hotărârile irevocabile pot fi atacate cu

contestație în anulare pentru motivele prevăzute de art. 317 pct. 1 și 2 C.

proc. civ. numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului

sau recursului.

Dispozițiile art. 317 pct. 1 C. proc. civ. au în vedere nerespectarea

procedurii de citare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina.

În cauză, contestatorul susține sub

un prin aspect, în motivarea contestației formulate, nerespectarea

dispozițiilor legale cu privire la citarea sa în fața instanței de fond și

apel, motiv pe care l-a invocat și în fața instanței de recurs prin cererea de

recurs și care a fost examinat de instanța de control judiciar prin decizia nr.

3910 din 29 noiembrie 2007 și prin urmare, contestația în anulare pe acest

motiv nu este admisibilă în raport de dispozițiile art. 317 teza 1 C. proc.

civ.

Deși contestatorul califică ca fiind

o greșeală materială dezlegarea dată de instanța de recurs acestui motiv, în

realitate prin contestația în anulare promovată repune în discuție motivul de

nelegalitate invocat și în fața instanței de recurs ceea ce este inacceptabil

sub aspectul condițiilor de admisibilitate ale acestei căi extraordinare de

atac, rațiunea reglementării contestației în anulare nefiind aceea de a permite

părții un recurs la hotărârea dată în recurs, cu alte cuvinte de reformare a

hotărârii date în recurs soluție spre care tinde contestatorul prin construcția

juridică pe care o face.

Cu privire la motivul întemeiat pe

aprecierea eronată a procurii prezentate ca fiind falsă, dispozițiile art. 318

alin. (1) teza I C. proc. civ. care reglementează contestația în anulare

specială, au în vedere greșeli materiale evidente comise de instanța de recurs

în legătură cu aspectele formale ale judecății, erori pentru verificarea cărora

nu este necesară o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor, cu alte

cuvinte greșeli evidente produse prin confundarea unor elemente sau date

materiale, or argumentul contestatorului vizează chestiuni ce țin de judecata

instanței de recurs, cu privire la lipsa de efecte a procurii exhibate în

cauză, care exced noțiunii de greșeală materială avută în vedere de legiuitor.

Și motivul întemeiat pe dispozițiile

art. 318 teza II C. proc. civ. vizând omisiunea cercetării tuturor motivelor de

recurs, apare ca nefondat.

Examinând criticile formulate prin

cerere de recurs, instanța în temeiul art. 306 alin. (3) C. proc. civ. le-a

încadrat în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 5 și 9 C. proc.

civ. și le-a analizat punctual sub aceste temeiuri de drept, dezlegarea dată

fiind în sensul respingerii recursului declarat de recurent ca nefondat și

menținerii pe cale de consecință a hotărârilor pronunțate în fond și apel.

Instanța de recurs nu este datoare

să răspundă tuturor argumentelor subsumate motivelor de casare sau modificare analizate

ci numai aspectelor considerate relevante pentru soluționarea cauzei.

Confirmând hotărârea dată în apel pe

aspectul existenței unor motive de nulitate absolută ce afectează valabilitatea

hotărârii adunării generale atacate, instanța de recurs s-a pronunțat, chiar

dacă implicit și asupra caracterului imprescriptibil al acțiunii în anulare A.G.A.

ce a format obiectul litigiului.

În sfârșit mai trebuie precizat că

în recurs, recurentul este ținut să depună motivele în termenul prevăzut de

art. 303 C. proc. civ., termen care are aceeași durată cu termenul de recurs,

fiind un termen legal, imperativ a cărui nerespectare atrage sancțiunea

decăderii.

Drept urmare, recurentul nu poate

dezvolta cu ocazia susținerii recursului sau prin notele scrise alte motive

decât cele pe care le-a depus în termen.

În prezenta contestație în anulare,

contestatorul în susținerea motivului prevăzut de art. 318 teza II C. proc.

civ. reia, aproape

in terminis

argumentele și dezvoltările din

concluziile scrise depuse în recurs, care însă exced motivelor scrise depuse în

termen, examinate de instanță așa încât și sub acest aspect motivul invocat de

nepronunțare apare ca neîntemeiat.

Pentru rațiunile mai sus înfățișate, Înalta Curte, va respinge prezenta

contestație în anulare ca nefondată.

Respinge, contestația în anulare formulată de contestatorul P.I.S.

împotriva deciziei nr. 3910 din 29 noiembrie 2007 pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 23 ianuarie 2009.

Sursă