ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 168/2009

Ședința publică de la 23 ianuarie 2009 Asupra contestației în anulare de față : Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele : I. La data de 31 martie 2008, dl. P.I.S., prin cererea înregistrată pe rolul acestei Curți sub nr. 2947/1/2008 a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 3920 din 29 noiembrie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul de recurs nr. 84/42/2007, solicitând admiterea contestației și pe cale de consecință admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea deciziei nr. 34 din 1 martie 2007 a Curții de Apel Ploiești cu trimiterea cauzei spre rejudecare, sau în subsidiar, modificarea hotărârilor recurate și pe fond respingerea acțiunii introductive formulate de reclamant.

Contestatorul și-a întemeiat contestația în anulare pe dispozițiile art. 318 teza I și II C. proc. civ. susținând în dezvoltarea motivelor de anulare următoarele: 1. dezlegarea dată de instanța de recurs este rezultatul unei greșeli materiale sub un dublu aspect: 1.1. instanța de recurs a considerat greșit că citarea contestatorului, pârât în cauză, s-a realizat în mod legal, atât la fond cât și în apel, în condițiile în care, conform înscrisului existent la dosar, respectiv copia cărții de identitate, domiciliul său era în Municipiul Buzău; 1.2.

sub un al doilea aspect, susține că din eroare instanța de recurs a considerat că procura prezentată în cauza este falsă, fiind anulată, câtă vreme nu există o hotărâre irevocabilă în acest sens; 2. instanța de recurs a omis să cerceteze toate motivele de recurs invocate, respectiv nulitate rezultând din neîndeplinirea procedurii de citare și motivul de interpretare și aplicare greșită a dispozițiilor art. 117 din Legea societăților comercială; instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra motivelor de ordine publică puse în discuție cu referire la tardivitatea introducerii acțiunii în anulare A.G.A. ce a făcut obiectul judecății. II. Intimații: SC G.S.G.I.T. SRL, M.G. și Z.G. și G.Z. au depus în cauză la data de 7 octombrie 2008 întâmpinare, solicitând respingerea contestației în anulare cu motivarea că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de dispozițiile art. 318 C. proc.

civ. pe care contestatorul și-a întemeiat cererea. În cauză s-a dispus atașarea dosarului nr. 84/142/2007 al Înaltei Curți de Casație și Justiție precum și a dosarelor de fond și apel aparținând Tribunalului Buzău și Curții de Apel Ploiești, prin care a fost soluționată acțiunea în anulare a hotărârii Generale Extraordinare a asociaților SC G.S.G.I.T. SRL din data de 27 ianuarie 2005. Examinând decizia nr. 3910 din 25 noiembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție în raport de motivele contestației în anulare astfel cum au fost dezvoltate Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite cerințele legale care reglementează această cale extraordinară de atac, cerințe prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art. 317 și art. 318 C. proc.

civ. care constituie sediul materiei. Condițiile generale de admisibilitate ale acestei căi extraordinare de atac sunt statuate în art. 317 teza 1 C. proc. civ. potrivit cu care hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare pentru motivele prevăzute de art. 317 pct. 1 și 2 C. proc. civ. numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului. Dispozițiile art. 317 pct. 1 C. proc. civ. au în vedere nerespectarea procedurii de citare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina.

În cauză, contestatorul susține sub un prin aspect, în motivarea contestației formulate, nerespectarea dispozițiilor legale cu privire la citarea sa în fața instanței de fond și apel, motiv pe care l-a invocat și în fața instanței de recurs prin cererea de recurs și care a fost examinat de instanța de control judiciar prin decizia nr. 3910 din 29 noiembrie 2007 și prin urmare, contestația în anulare pe acest motiv nu este admisibilă în raport de dispozițiile art. 317 teza 1 C. proc. civ.

Deși contestatorul califică ca fiind o greșeală materială dezlegarea dată de instanța de recurs acestui motiv, în realitate prin contestația în anulare promovată repune în discuție motivul de nelegalitate invocat și în fața instanței de recurs ceea ce este inacceptabil sub aspectul condițiilor de admisibilitate ale acestei căi extraordinare de atac, rațiunea reglementării contestației în anulare nefiind aceea de a permite părții un recurs la hotărârea dată în recurs, cu alte cuvinte de reformare a hotărârii date în recurs soluție spre care tinde contestatorul prin construcția juridică pe care o face. Cu privire la motivul întemeiat pe aprecierea eronată a procurii prezentate ca fiind falsă, dispozițiile art. 318 alin. (1) teza I C. proc.

civ. care reglementează contestația în anulare specială, au în vedere greșeli materiale evidente comise de instanța de recurs în legătură cu aspectele formale ale judecății, erori pentru verificarea cărora nu este necesară o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor, cu alte cuvinte greșeli evidente produse prin confundarea unor elemente sau date materiale, or argumentul contestatorului vizează chestiuni ce țin de judecata instanței de recurs, cu privire la lipsa de efecte a procurii exhibate în cauză, care exced noțiunii de greșeală materială avută în vedere de legiuitor. Și motivul întemeiat pe dispozițiile art. 318 teza II C. proc. civ. vizând omisiunea cercetării tuturor motivelor de recurs, apare ca nefondat.

Examinând criticile formulate prin cerere de recurs, instanța în temeiul art. 306 alin. (3) C. proc. civ. le-a încadrat în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ. și le-a analizat punctual sub aceste temeiuri de drept, dezlegarea dată fiind în sensul respingerii recursului declarat de recurent ca nefondat și menținerii pe cale de consecință a hotărârilor pronunțate în fond și apel. Instanța de recurs nu este datoare să răspundă tuturor argumentelor subsumate motivelor de casare sau modificare analizate ci numai aspectelor considerate relevante pentru soluționarea cauzei. Confirmând hotărârea dată în apel pe aspectul existenței unor motive de nulitate absolută ce afectează valabilitatea hotărârii adunării generale atacate, instanța de recurs s-a pronunțat, chiar dacă implicit și asupra caracterului imprescriptibil al acțiunii în anulare A.G.A.

ce a format obiectul litigiului. În sfârșit mai trebuie precizat că în recurs, recurentul este ținut să depună motivele în termenul prevăzut de art. 303 C. proc. civ., termen care are aceeași durată cu termenul de recurs, fiind un termen legal, imperativ a cărui nerespectare atrage sancțiunea decăderii. Drept urmare, recurentul nu poate dezvolta cu ocazia susținerii recursului sau prin notele scrise alte motive decât cele pe care le-a depus în termen. În prezenta contestație în anulare, contestatorul în susținerea motivului prevăzut de art. 318 teza II C. proc. civ. reia, aproape in terminis argumentele și dezvoltările din concluziile scrise depuse în recurs, care însă exced motivelor scrise depuse în termen, examinate de instanță așa încât și sub acest aspect motivul invocat de nepronunțare apare ca neîntemeiat.

Pentru rațiunile mai sus înfățișate, Înalta Curte, va respinge prezenta contestație în anulare ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, contestația în anulare formulată de contestatorul P.I.S. împotriva deciziei nr. 3910 din 29 noiembrie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 ianuarie 2009.