ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 15/2010

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 4

mai 2009, T.J., a învestit Curtea de Apel Pitești, secția civilă și pentru

cauze cu minori și de familie, cu o contestație în anulare formulată în

contradictoriu cu intimata B.A., împotriva deciziei civile nr. 140 din 29 ianuarie

2008 a Judecătoriei Râmnicu Sărat și a deciziei nr. 776 din 15 septembrie 2008

pronunțată de Curtea de Apel Ploiești.

Contestatoarea a

arătat că hotărârea pronunțată de Judecătoria Râmnicu Sărat îi încalcă dreptul

de proprietate, ocrotit de Codul Civil, Codul Penal și de Constituția României.

Cu privire la decizia

nr. 776 din 15 septembrie 2008 a Curții de Apel Ploiești, contestatoarea a

arătat că în mod nejustificat i s-a anulat recursul, invocându-se neîncadrarea

în cazurile reglementate de art. 304 C. proc. civ.

In drept, contestația

a fost întemeiată pe dispozițiile art. 318 și art. 319 C. proc. civ.

La termenul de

judecată din data de 15 iunie 2009, la solicitarea instanței făcută în temeiul

principiului rolului activ reglementat de art. 129 alin. (4) C. proc. civ.,

contestatoarea și-a precizat cererea, în sensul ca aceasta vizează două

hotărâri judecătorești și anume sentința civilă nr. 140 din 29 ianuarie 2008 a

Judecătoriei Râmnicu Sărat și decizia nr. 776 din 15 septembrie 2008 a Curții de

Apel Ploiești.

In raport de

precizarea făcută de contestatoare, la același termen de judecată, din oficiu,

în temeiul art. 137 și art. 158 C. proc. civ. rap. la art. 319 alin. (1) C.

proc. civ., instanța a invocat și a pus în discuția părților excepția de necompetență

materială a instanței în ceea ce privește soluționarea contestației în anulare

împotriva sentinței civile nr. 140 din 4 februarie 2008 pronunțată de

Judecătoria Râmnicu Sărat.

Totodată, reținând că

anterior, contestatoarea a mai formulat o contestație în anulare împotriva

deciziei civile nr. 776 din 15 septembrie 2008 a Curții de Apel Ploiești,

întemeiată pe motive identice, Curtea, în temeiul art. 137 C. proc. civ. rap.

la art. 321 C. proc. civ. a invocat și a pus în discuția părților inadmisibilitatea

contestației în anulare împotriva acestei decizii.

Prin decizia

nr. 555 din 15 iunie 2009 Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru

cauze cu minori și familie, a admis excepția de necompetență materială a

instanței pentru soluționarea contestației în anulare împotriva sentinței

civile nr. 140 din 29 ianuarie 2008 a Judecătoriei Rămnicu Sărat, invocată din

oficiu; a declinat competența de soluționare a contestației în anulare

formulată de contestatoarea T.J., împotriva sentinței civile nr. 140 din 29

ianuarie 2008 a Judecătoriei Râmnicu Sărat, în favoarea Judecătoriei Râmnicu

Sărat și a respins ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de

contestatoarea T.J., împotriva deciziei civile nr. 776 din 15 septembrie 2008

pronunțată de Curtea le Apel Ploiești, hotărâre dată cu recurs în termen de 5

zile de la pronunțare, pentru declinarea de competență. Pentru a se pronunța în

acest sens instanța a avut în vedere următoarele:

-

referitor la excepție de necompetență

materială, s-a reținut că, în speță, competența de soluționare a capătului de

cerere având ca obiect contestația în anulare împotriva sentinței civile nr.

140 din 29 ianuarie 2008 aparține Judecătoriei Râmnicu Sărat, conform art. 319

alin. (1) C. proc. civ., care statuează principiul conform căruia contestația

se introduce la instanța a cărei hotărâre se atacă.

- cu privire

la excepția inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect contestația

în anulare împotriva deciziei nr. 776 din 15 septembrie 2008 pronunțată de

Curtea de Apel Ploiești, instanța a constat că în cauză își găsesc incidența

dispozițiile art. 321 C. proc. civ., potrivit cărora, „nu se poate face o nouă

contestație pentru motive ce au existat la data celei dintâi". La data de

9 iunie 2009, contestatoarea T.J., a investit Înalta

Curte

de Casație și Justiție cu recurs, împotriva deciziei nr.555 din 15 iunie 2009,

pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori

și familie.

Î

n motivarea recursului, contestatoarea este

nemulțumită de faptul că instanța a încălcat dispozițiile art. 24 C. proc.

civ., cu toate că avea posibilitatea de a apela la art. 25 C. proc. civ., la

momentul când i-a fost înaintată cauza pentru judecare.

Un alt motiv

de recurs se referă la faptul că, la judecarea pe fond, instanța a omis că

modificarea deciziei pronunțată de Judecătoria Râmniciu Sărat a fost dată de

Tribunalul Buzău prin decizia nr. 162 din 12 mai 2008. Pe de altă parte,

referitor la inadmisibilitatea contestației în anulare a deciziei nr. 776 din

15 septembrie 2008, contestatoarea susține că cererea care cuprinde motive

identice, a fost făcută de reclamanta B.A. și nu de pârâta T.J.

De asemenea

se susține că, prin excepțiile invocate, instanța nu a ținut seama de aplicarea

dispozițiilor codului de procedură civilă, cu toate că art. 158 alin. (2) C.

proc. civ. permite instanței să treacă la judecarea pricinii.

În

continuare, recurenta, este nemulțumită de faptul că nu au fost analizate pretențiile

sale raportat la situația de fapt și probele administrate.

În drept au

fost invocate dispozițiile art. 475 alin. (1), art. 480, art. 481 C. civ. și

art. 304 alin. (1), (9) C. proc. civ.

Analizând

decizia recurată, în limita criticilor formulate, prin motivele de recurs,

Înalta Curte constată că recursul de față nu este fondat, urmând a fi respins

pentru următoarele considerente:

Cu privire la

motivul de recurs ce vizează faptul că instanța a încălcat dispozițiile art. 24

C. proc. civ., cu toate că avea posibilitatea de a apela la art. 25 C. proc.

civ., la momentul când i-a fost înaintată cauza pentru judecare, Înalta Curte

constată că nu este întemeiat deoarece, în cazul contestației în anulare, nu

există incompatibilitate pentru judecătorii care, fără să analizeze fondul

cauzei, verifică doar dacă sunt îndeplinite condițiile art. 317 și art. 318 C.

proc. civ.

Or, în cazul

de față, prin decizia recurată, judecătorii nu s-au pronunțat asupra fondului

cauzei, soluționând dosarul pe cele două excepții.

Motivul al

doilea de recurs, este de asemenea nefondat, față de împrejurarea că la

termenul de judecată din data de 15 iunie 2009, la solicitarea instanței,

contestatoarea și-a precizat cererea, în sensul ca aceasta vizează două

hotărâri judecătorești și anume sentința civilă nr. 140 din 29 ianuarie 2008 a

Judecătoriei Râmnicu Sărat și decizia nr. 776 din 15 septembrie 2008 a Curții

de Apel Ploiești.

Referitor la

capătul de cerere privind contestația în anulare formulată împotriva sentinței

civile nr. 140 din 29 ianuarie 2008 a Judecătoriei Râmnicu Sărat, instanța a

aplicat corect dispozițiile art. 319 alin. (1) C. proc. civ. care statuează

principiul conform căruia contestația se introduce la instanța a cărei hotărâre

se atacă, respectiv, în cazul de față, Judecătoria Râmnicu Sărat.

Motivul de

recurs ce vizează inadmisibilitatea contestației în anulare a deciziei nr. 776

din 15 septembrie 2008 a Curții de Apel Ploiești, nu poate fi primit, motivat

de faptul că art. 321 C. proc. civ. prevede că "nu se poate face o nouă

contestație pentru motive ce au existat la data celei dintâi", fără a

distinge însă dacă a fost formulată de aceeași parte.

Prin decizia

nr. 776 din 15 septembrie 2008, Curtea de Apel Ploiești a constatat nulitatea

recursurilor declarate de reclamanta B.A. și de pârâta T.J., împotriva deciziei

nr. 162 din 12 mai 2998 a Tribunalului Buzău.

Prima

contestație în anulare formulată împotriva deciziei de mai sus, a vizat tocmai

faptul că soluția instanței de recurs este rezultatul unei erori materiale,

săvârșită de instanță prin confundarea unor date materiale ale dosarului, (ceea

ce ar fi implicat, reanalizarea situației de fapt, în temeiul probatoriului

deja administrat, iar controlul de netemeinicie a hotărârii excede limitelor

impuse de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.) așa cum se susține și de către T.J.

în contestația în anulare formulată împotriva aceleiași decizii.

Chiar dacă

contestatoarea a fost în eroare atunci când a afirmat că a formulat o nouă

contestație în anulare, astfel cum rezultă din practicaua deciziei recurate,

(fila 23 dosar 102011/287/2007, Curtea de Apel Ploiești) și în realitate prima

contestație în anulare a fost formulată de reclamanta B.A., dispozițiile art. 321

C. proc. civ., își găsesc pe deplin aplicabilitatea.

Față de cele

ce preced, în baza art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., Înalta Curte va

respinge ca nefondat recursul formulat, soluția instanței de apel fiind

pronunțată cu corecta încadrare a situației de fapt și aplicarea riguroasă a

dispozițiilor legale incidente în cauză.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

IN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge

recursul declarat de contestatoarea T.J. împotriva deciziei nr. 555 din 15

iunie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori

și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 11 ianuarie 2010.