ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3131/2010

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Prahova sub nr. 280/105/2007, contestatoarea C.I. în contradictoriu

cu intimata Primăria municipiului Ploiești a solicitat anularea dispoziției nr.

19909 din 14 decembrie 2006, emisă de Primarul municipiului Ploiești și

acordarea de măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001 pentru imobilul

situat în Ploiești.

Prin sentința civilă nr. 1130 din 19

octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Prahova a fost respinsă contestația

formulată de contestatoarea C.I.

Instanța de fond a reținut în esență

împrejurarea că nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate al autorului

contestatoarei față de imobilul situa Ploiești, așa cum prevăd dispozițiile

art. 23 din Legea nr. 10/2001.

Prin decizia nr. 135 din 5 mai 2008,

Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,

a respins ca nefondat apelul declara contestatoarea C.I. împotriva sentinței

civile nr. 1330 din 19 octombrie 2007 a Tribunalului Prahova în contradictoriu

cu intimata Primăria municipiului Ploiești.

Recursul declarat împotriva

susmenționatei hotărâri a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 7793

din 8 decembrie 2008 de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

civilă și de proprietate intelectuală.

Prin contestația înregistrată la data de

4 decembrie 2009, reclamanta a cerut anularea deciziei mai sus arătată,

invocând incidența dispozițiilor art. 304 pct. 4, 6, 7 și 9 C. proc. civ.

În motivarea contestației reclamanta a

susținut că hotărârea instanței de recurs este rezultatul unor greșeli

materiale care au condus la o soluționare greșită a fondului cauzei.

Anume, reclamanta invocă faptul că a

cerut

din

partea Primăriei Ploiești evidențierea unui imobil care a

aparținut bunicului său C.F. și situat la adresa din Ploiești, imobil de pe urma

căruia solicită acordarea de măsuri reparatorii cf. Legii nr. 10/2001 și nicidecum

nu a solicitat pârâtei situația acelei părți a imobilului de la adresa

menționată care a aparținut altcuiva, numitei M.C.

Analizând contestația în anulare dedusă

judecății, Înalta Curte constată că nu poate fi primită pentru următoarele

considerente:

Potrivit art. 317 alin. (1) C. proc. civ.,

hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare când procedura

de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost

îndeplinită potrivit cu cerințele legii sau când hotărârea a fost dată de

judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la

competență.

Alin. (2) al art. 317 prevede că,

contestația poate fi primită pentru motivele arătate la alin. (1), în cazul când

acestea au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins

pentru că avea nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins

fără ca el să fi fost judecat în fond.

Art. 318 C. proc. civ. dispune că,

hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când

dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța,

respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să

cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.

În speță, C.I.

a exercitat calea de atac

extraordinară a contestației în anulare fără a invoca vreunul din motivele

expres prevăzute de art. 317-318 C. proc. civ.

Din analizarea susținerilor

contestatoarei, rezultă fără echivoc faptul că, aceasta a formulat critici pe

fondul cauzei, cu privire la probatoriul administrat în cauză și la modul de

interpretare a acestuia de către instanțe, declarându-se nemulțumită de

soluțiile pronunțate.

Or, aceste critici nu se încadrează în prevederile

art. 317 și art. 318

C. proc. civ., care prevăd, în mod expres și limitativ, în ce situații

și condiții pot fi atacate pe calea contestației în anulare hotărârile

judecătorești.

Așa fiind, pentru considerentele de

drept arătate, Înalta Curte urmează a respinge contestația dedusă judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată

de C.I. împotriva deciziei nr. 7793 din 8 decembrie 2008 a Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20

mai 2010.