ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3131/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 280/105/2007, contestatoarea C.I. în contradictoriu cu intimata Primăria municipiului Ploiești a solicitat anularea dispoziției nr. 19909 din 14 decembrie 2006, emisă de Primarul municipiului Ploiești și acordarea de măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001 pentru imobilul situat în Ploiești. Prin sentința civilă nr. 1130 din 19 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Prahova a fost respinsă contestația formulată de contestatoarea C.I. Instanța de fond a reținut în esență împrejurarea că nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate al autorului contestatoarei față de imobilul situa Ploiești, așa cum prevăd dispozițiile art. 23 din Legea nr. 10/2001.

Prin decizia nr. 135 din 5 mai 2008, Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca nefondat apelul declara contestatoarea C.I. împotriva sentinței civile nr. 1330 din 19 octombrie 2007 a Tribunalului Prahova în contradictoriu cu intimata Primăria municipiului Ploiești. Recursul declarat împotriva susmenționatei hotărâri a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 7793 din 8 decembrie 2008 de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. Prin contestația înregistrată la data de 4 decembrie 2009, reclamanta a cerut anularea deciziei mai sus arătată, invocând incidența dispozițiilor art. 304 pct. 4, 6, 7 și 9 C. proc.

civ. În motivarea contestației reclamanta a susținut că hotărârea instanței de recurs este rezultatul unor greșeli materiale care au condus la o soluționare greșită a fondului cauzei. Anume, reclamanta invocă faptul că a cerut din partea Primăriei Ploiești evidențierea unui imobil care a aparținut bunicului său C.F. și situat la adresa din Ploiești, imobil de pe urma căruia solicită acordarea de măsuri reparatorii cf. Legii nr. 10/2001 și nicidecum nu a solicitat pârâtei situația acelei părți a imobilului de la adresa menționată care a aparținut altcuiva, numitei M.C. Analizând contestația în anulare dedusă judecății, Înalta Curte constată că nu poate fi primită pentru următoarele considerente: Potrivit art. 317 alin. (1) C. proc.

civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii sau când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență. Alin. (2) al art. 317 prevede că, contestația poate fi primită pentru motivele arătate la alin. (1), în cazul când acestea au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că avea nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond. Art. 318 C. proc. civ. dispune că, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.

În speță, C.I. a exercitat calea de atac extraordinară a contestației în anulare fără a invoca vreunul din motivele expres prevăzute de art. 317-318 C. proc. civ. Din analizarea susținerilor contestatoarei, rezultă fără echivoc faptul că, aceasta a formulat critici pe fondul cauzei, cu privire la probatoriul administrat în cauză și la modul de interpretare a acestuia de către instanțe, declarându-se nemulțumită de soluțiile pronunțate. Or, aceste critici nu se încadrează în prevederile art. 317 și art. 318 C. proc. civ., care prevăd, în mod expres și limitativ, în ce situații și condiții pot fi atacate pe calea contestației în anulare hotărârile judecătorești. Așa fiind, pentru considerentele de drept arătate, Înalta Curte urmează a respinge contestația dedusă judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de C.I. împotriva deciziei nr. 7793 din 8 decembrie 2008 a Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 mai 2010.