ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7793/2008

Asupra recursului civil de față;

Deliberând asupra actelor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr.

280/105/2007, contestatoarea C.I. în contradictoriu cu intimata

Primăria

municipiului Ploiești a solicitat anularea dispoziției nr. 19909 din 14

decembrie 2006, emisă de Primarul municipiului Ploiești și acordarea de măsuri

reparatorii în baza Legii nr. 10/2001 pentru imobilul situat în

Ploiești.

În motivarea cererii, contestatoarea a

arătat că în calitate de moștenitoare a

fostului proprietar al imobilului în litigiu a formulat notificare

pentru acordarea de măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001, însoțită

de acte doveditoare,

notificare ce i-a fost respinsă.

Prin sentința civilă nr. 1130 din 19 octombrie 2007, pronunțată de

Tribunalul

Prahova a fost respinsă

contestația formulată de contestatoarea C.I.

Instanța de fond a reținut în esență

împrejurarea că nu s-a făcut dovada

dreptului de

proprietate al autorului contestatoarei față de imobilul situat în

Ploiești, așa cum

prevăd dispozițiile art.

23 din Legea nr. 10/2001.

Prin decizia nr. 135 din 5 mai 2008, Curtea de Apel Ploiești, secția

civilă

și pentru cauze cu minori și de

familie, a respins ca nefondat apelul declarat de

contestatoarea C.I. împotriva sentinței civile

nr. 1330 din 19 octombrie 2007 a

Tribunalului Prahova în contradictoriu

cu intimata Primăria municipiului Ploiești.

S-a

reținut că, potrivit art. 23 din Legea nr. 10/2001, republicată, modificată

și completată, actele doveditoare ale

dreptului de proprietate se depun ca anexe

la notificare.

Deoarece

textul menționat nu conține prevederi speciale referitoare la

dovedirea dreptului de proprietate al

persoanei îndreptățite asupra imobilului

solicitat, instanța a apreciat că sunt aplicabile regulile de drept

comun, respectiv

cele întâlnite în domeniul revendicării

imobiliare.

Textul de lege, făcând referire la

actele doveditoare ale dreptului de

proprietate,

le definește ca înscrisuri constatatoare ale unui act juridic civil,

jurisdicțional sau administrativ cu efect constitutiv, translativ sau

declarativ de

proprietate și care

generează o prezumție relativă de proprietate în favoarea

persoanei care îl invocă. Astfel, constituie

titluri de proprietate: actele juridice

translative, precum

vânzarea-cumpărarea, schimbul, donația, etc; actele juridice declarative ca împărțeala

judiciară sau tranzacția; hotărârile judecătorești de partaj, de constatare a

uzucapiunii imobiliare (acte

jurisdicționale

declarative), ordonanțele de adjudecare, hotărârile judecătorești prin care

este suplinit consimțământul debitorului obligației de a încheia un

contract.

În speță,

înscrisul intitulat „Fișa de sinistrat" din anul 1944 nu reprezintă în

sensul legii act doveditor al dreptului de

proprietate, deoarece el atestă o simplă

situație de fapt,

neconstituind titlu de proprietate.

Instanța a

reținut că este irelevantă completarea probatoriului, în condițiile

în care s-a administrat o multitudine de

probe în fața primei instanțe, iar în lipsa

titlului de proprietate, depozițiile de martori nu

au relevanță juridică.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal contestatoarea

C.I., criticând-o pentru încălcarea și aplicarea greșită a

dispozițiilor

art. 23 din Legea nr. 10/2001,

în drept invocând motivele prevăzute de art. 304

pct. 8 și 9 C. proc.

civ.

Recursul este nefondat pentru următoarele

considerente:

Contestatoarea C.I. a solicitat prin

notificarea înregistrată la

Primăria

municipiului Ploiești acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul

situat

în Ploiești.

Prin

dispoziția nr. 19909 din 14 decembrie 2006, emisă de Primarul municipiului

Ploiești, cererea a fost respinsă cu motivarea că nu sunt îndeplinite

două

condiții, respectiv nu s-a dovedit

preluarea abuzivă a imobilului în proprietatea

statului și nu a fost dovedită calitatea de moștenitoare a

contestatoarei față de

fostul proprietar al imobilului în discuție.

Din actele

dosarului reiese că nu s-au depus de către contestatoare acte din care să

rezulte dreptul de proprietate al autorului său privind imobilul a cărui

restituire o solicită.

S-a depus

„Fișa de sinistrat" din 12 iunie 1944, care nu poate constitui act

doveditor al dreptului de proprietate în sensul cerut de art. 23 din

Legea nr. 10/2001. Prin acel înscris se constată numai o situație de fapt, fără

ca el să producă alte efecte juridice.

Potrivit actelor anexate cauzei, s-a

constatat că în perioada anilor 1924-

1945

imobilul în litigiu a fost impus pe numele moștenitorilor numitei C.M.

,

așa cum a fost consemnat în „Matricola nr. 2". In lipsa unor probe

contrare s-a considerat că respectivii

moștenitori ar fi proprietarii imobilului și

nu autorul contestatoarei,

numitul C.F.

Conform

adresei nr. 305123 din 27 august 2001, emisă de Direcția de Urbanism

Ploiești, la actuala adresă poștală str. D. nu

figurează înscris nr. 133 și nici numele pretinsului proprietar C.F.

În aceste condiții, corect a reținut

instanța de apel că în cauză contestatoarea nu este persoană îndreptățită

pentru a beneficia de măsuri

reparatorii în

sensul art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în condițiile în care nu a

dovedit

dreptul de proprietate al autorului său asupra imobilului, preluarea

abuzivă, considerente pentru care recursul este

nefondat față de motivul invocat

prev. de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Cu

privire la motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., se

reține

că nu s-a formulat

nicio critică de către contestatoare sub acest aspect.

Pentru

considerentele expuse, urmează ca recursul contestatoarei C.I.

să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

ca nefondat recursul declarat de reclamanta C.I. împotriva deciziei nr. 135 din

5 mai 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8

decembrie 2008.