ÎCCJ, decizie (scj.ro #86865)

Contestație împotriva deciziei emisă de primar formulată de succesorii cu titlu particular ai foștilor proprietari

.

Inadmisibilitatea acțiunii.

Cuprins pe materii.

Drept civil. Drept de proprietate. Contestație împotriva deciziei emisă de primar formulată de succesorii cu titlu particular ai foștilor proprietari. Inadmisibilitatea acțiunii.

Index alfabetic

. Drept civil.

-         succesor cu titlu particular

Legea nr. 10/2001: art.3, art. 4

Dispozițiile art. 3 și art. 4 din Legea nr. 10/2001 pot fi  interpretate în sensul că, au calitatea de persoane îndreptățite în sensul acestei legi cu caracter reparatoriu, numai moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite.

Sub acest aspect, noțiunea de succesibil prevăzută de lege nu trebuie extinsă la succesorii cu titlu particular, respectiv la dobândirea bunurilor prin acte între vii, cum este cazul în speță, aceasta referindu-se strict la transmiterea, prin moștenire a bunurilor imobile ce fac obiectul Legii nr.10/2001

.

Î.C.C.J, Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr.  8118 din 9 octombrie 2009.

Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, Biroul Notarial E. s-a adresat instanței formulând plângere împotriva dispoziției nr.12872 din 10 martie 2008 emisă de Primarul municipiului Ploiești, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în contradictoriu cu acesta, să se constate nulitatea absolută a dispoziției; să se constate calitatea de persoană îndreptățită și să i se recunoască calitatea de proprietar asupra imobilului situat în municipiul Ploiești, județul Prahova.

Motivându-și în fapt contestația s-a susținut de către contestator că în baza unor contracte de vânzare cumpărare autentificate, succesive, a devenit proprietarul imobilului respectiv, făcând parte din patrimoniul societății, achiziționat în ultimă instanță de la familia D., însă ulterior, făcând demersuri pentru a obține autorizația de desființare a construcției și de construire a unei noi clădiri, s-a izbit de refuzul primăriei locale motivat de faptul că terenul în suprafață de 750 m.p. figurează în proprietatea publică a municipiului, fiind expropriat în baza Decretului nr.235/1988.

În aceste condiții au formulat cerere de retrocedare în baza art.21 din Legea nr.10/2001, însă notificarea le-a fost respinsă cu motivarea că nu are calitatea de persoană îndreptățită, aspect eronat în condițiile în care are calitatea de succesor în drepturi al persoanei ce figurează în anexa decretului de expropriere.

Prin sentința civilă nr.1770 din 13 iunie 2008  Tribunalul Prahova a admis contestația formulată de contestatorul Biroul Notarial „E.” cu sediul în municipiul Ploiești, județul Prahova; a constatat nulitatea absolută a dispoziției emisă de Primarul municipiului Ploiești; a constatat calitatea de persoană îndreptățită a Biroului Notarial „E.” de a beneficia de prevederile Legii nr.10/2001; a constatat calitatea de proprietar a Biroului Notarial „E.” asupra imobilului situat în municipiul Ploiești, județul Prahova, imobil compus din teren în suprafață de 892 m.p. și construcție edificată pe acesta.

S-a dispus obligarea intimatului către contestator la plata sumei de 1966 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că este întemeiată contestația formulată de Biroul Notarial „E.” cu sediul în municipiul Ploiești, județul Prahova, în mod greșit Primarul municipiului Ploiești reținând prin emiterea  dispoziției nr.12872 din 10 martie 2008, că nu are calitatea de persoană îndreptățită pentru a putea beneficia de prevederile Legii nr.10/2001, întrucât din interpretarea dispozițiilor art. 3 și art. 4 din Legea nr.10/2001, persoanele îndreptățite în sensul acestei legi cu caracter reparatoriu sunt nu numai moștenitorii legali și testamentari ai foștilor proprietari ci și succesorii cu titlu particular, împrejurare dovedită prin utilizarea termenului de succesibil (art. 4 din Legea nr.10/2001), dar și pe faptul că succesorii cu titlu particular au dobândit toate drepturile și obligațiile legate de bunul pe care l-au achiziționat.

Împotriva hotărârii tribunalului,  a declarat apel Primăria municipiului Ploiești criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, solicitând admiterea apelului, schimbarea în totalitate a hotărârii Tribunalului Prahova în sensul respingerii contestației formulată împotriva dispoziției nr.12872 din 10 martie 2008.

Prin motivele de apel depuse pe data de 1 octombrie 2008, s-a criticat hotărârea primei instanțe, susținându-se că în mod greșit Tribunalul Prahova a reținut că are calitatea de persoană îndreptățită în sensul Legii nr.10/2001, contestatorul Biroul Notarial „E.” Ploiești.

Astfel, s-a susținut că dispozițiile art.4 alin. (2) din Legea nr.10/2001, sunt fără echivoc, în sensul că pot beneficia de prevederile acesteia numai moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite, fiind eronată motivarea primei instanțe în sensul că, termenul de succesibil utilizat de legiuitor are în vedere și dobânditorii cu titlu particular ai bunului, termenul de succesibil utilizat în dispozițiile art. 3 alin. (4) din lege, neputând fi extins la dobândirea bunurilor prin acte între vii, cum este cazul în speță, acesta referindu-se numai la transmiterea prin moștenire a bunurilor imobile ce fac obiectul Legii nr.10/2001.

S-a invocat și faptul că demersurile efectuate în baza Legii nr. 10/2001 de către contestator, apar ca fiind lipsite de interes, în condițiile în care Decretul de expropriere nu și-a produs efectele iar foștii proprietari au continuat să exercite toate atributele dreptului de proprietate (posesia, folosința și dispoziția), iar pe de altă parte, prin constatarea calității de proprietar a Biroului Notarial „E.” asupra imobilului aflat în litigiu, s-a ajuns ca această persoană juridică să dețină două titluri de proprietate asupra acestuia, contactul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 94 din 27 decembrie 1995, nefiind anulat.

Prin decizia civilă nr. 252 din 5 noiembrie 2008 Curtea de Apel Ploiești, Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins ca nefondat apelul formulat de Primăria municipiului Ploiești, cu obligația plății sumei de 1904 lei cheltuieli de judecată către intimatul reclamant Biroul Notarial „E.”.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că sunt neîntemeiate motivele de apel formulate de Primăria municipiului Ploiești, demersul efectuat în baza Legii nr. 10/2001 de către contestator, nefiind lipsit de interes, în condițiile în care Decretul de expropriere nr.235/1988 nu și-a produs efecte, în evidențele apelantei imobilul figurând ca fiind în proprietatea publică a municipiului Ploiești, iar prin notificarea formulată intimata-contestatoare are drept scop final, recunoașterea dreptului său de proprietate asupra imobilului, pentru a putea efectua acte de dispoziție materială și juridică cu privire la acesta.

S-a arătat de asemenea că existența a două titluri de proprietate în favoarea intimatei-contestatoare nu contravine dispozițiilor legale în condițiile în care hotărârea judecătorească constată dreptul de proprietate asupra imobilului format din teren și construcție, iar introducerea unei acțiuni civile în constatare, presupune ca în patrimoniul contestatoarei să preexiste dreptul de proprietate a cărui constatare se solicită a fi făcută.

Pe fondul cauzei, s-a reținut că hotărârea Tribunalului Prahova este legală și temeinică, în mod corect reținându-se calitatea de persoană îndreptățită a Biroului Notarial „E.” Ploiești de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, în condițiile în care este succesorul cu titlu particular al foștilor proprietari, subrogându-se în toate drepturile și obligațiile acestora legate de bunul pe care l-au achiziționat, calitate dobândită prin interpretarea dispozițiilor art. 3 și art. 4 din Legea nr.10/2001.

Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs pârâta Primăria municipiului Ploiești, criticând-o ca fiind nelegală, solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii apelului declarat împotriva hotărârii Tribunalului Prahova, iar pe fond, schimbarea în totalitate a acesteia, în sensul respingerii contestației formulate de Biroul Notarial „E.” Ploiești împotriva dispoziției nr.12872 din 10 martie 2008 emisă de Primarul municipiului Ploiești.

Prin motivele de recurs depuse pe aceeași dată și întemeiate pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, s-a susținut că, în mod greșit, Curtea de Apel Ploiești a menținut hotărârea Tribunalului Prahova prin care s-a constatat că Biroul Notarial „E.” Ploiești are calitatea de persoană îndreptățită în sensul dispozițiilor Legii nr.10/2001.

Astfel, s-a susținut că cele două instanțe, au aplicat în mod greșit dispozițiile art. 3 și art. 4 din Legea nr.10/2001, întrucât legiuitorul a prevăzut că au calitatea de persoane îndreptățite pentru a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute  de acest act normativ, persoanele fizice și juridice nominalizate în dispozițiile art. 3 alin. (1), precum și  moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite, conform art. 4 alin. (1).

S-a arătat că, în mod eronat, cele două instanțe au interpretat dispozițiile art. 3 și  art. 4 din Legea nr. 10/2001, concluzionând că termenul de succesibil utilizat de legiuitor în dispozițiile art. 4 din Legea nr.10/2001, include și succesorii cu titlu particular ai bunului, în realitate, termenul de succesibil utilizat de legiuitor fiind de strictă interpretare, neputând fi extins la dobândirea bunurilor prin acte între vii, referindu-se în mod strict la transmiterea prin moștenire a bunurilor mobile ce fac obiectul Legii nr.10/2001, noțiunea de succesibil reprezentând în fapt, vocația generală a unei persoane fizice de a culege moștenirea lăsată de o altă persoană fizică decedată, fie în virtutea legii, fie în baza unui testament.

S-a mai susținut că demersurile efectuate în baza Legii nr. 10/2001 de Biroul Notarial „E.” apar ca lipsite de interes, în condițiile în care decretul de expropriere nu și-a produs efectele, iar foștii proprietari au continuat să exercite toate atributele dreptului de proprietar (posesia, folosința și dispoziția), iar pe de altă parte și prin admiterea contestației formulate de către contestator s-a  ajuns ca acesta să dețină două titluri de proprietate asupra imobilului, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 94 din 27 decembrie 1995, nefiind anulat.

Recursul declarat de pârâta Primăria municipiului Ploiești este întemeiat și se va admite avându-se în vedre următoarele considerente:

Dispozițiile art.3 alin. (1) lit. a din Legea nr.10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, stipulează faptul că: sunt îndreptățite, în înțelesul prezentei legi, la măsuri reparatorii, constând în restituirea în natură sau, după caz, prin echivalent – persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora.

De asemenea, dispozițiile art. 4 alin. (1), prevăd faptul că: de prevederile prezentei legi beneficiază și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite.

Aceste dispoziții legale au fost interpretate în mod greșit de cele două instanțe, atât de către Tribunalul Prahova, cât și de Curtea de Apel Ploiești, concluzionându-se în mod eronat, că Biroul Notarial „E.” are calitatea de persoană îndreptățită în sensul Legii nr.10/2001, atâta vreme cât este succesorul cu titlu particular ai foștilor proprietari, prin utilizarea termenului de succesibil în art. 4 din actul normativ, înțelegându-se nu numai moștenitorii legali sau testamentari ci și succesorii cu titlu particular.

Astfel, prin calitatea de succesibil se înțelege vocația generală a unei persoane de a moșteni pe cineva, de a fi chemată de lege la moștenire, calitatea sa noțiunea de succesibil derivând din termenul de succesiune, ereditate sau moștenire, desemnând transmisiunea patrimoniului unei persoane fizice decedate la una sau mai multe persoane în viață. În acest înțeles, se spune că o persoană succedă alteia sau o moștenește.

Într-un al doilea înțeles, derivat din primul, succesiunea, ereditatea sau moștenirea, desemnează patrimoniul transmis „mortis causa”, cu alte cuvinte, succesiunea înseamnă atât transmisiunea mortis causa, cât și obiectul acesteia, iar moștenirea poate fi legală sau testamentară.

În același timp, persoanele care dobândesc în tot sau în parte patrimoniul decujusului, sunt denumite moștenitori, succesori sau erezi, dacă moștenirea este „ab intestat”, sau legatari în cazul moștenirii testamentare.

Aceste considerente de ordin teoretic, raportate la datele speței, converg cu claritate asupra ideii că, dispozițiile Legii nr. 10/2001 (art. 3 și art. 4), au fost interpretate în mod greșit de cele două instanțe, legiuitorul prevăzând în mod expres faptul că, au calitatea de persoane îndreptățite în sensul acestei legi cu caracter reparatoriu, numai moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite.

Sub acest aspect, noțiunea de succesibil prevăzută de lege nu trebuie extinsă la succesorii cu titlu particular, respectiv la dobândirea bunurilor prin acte între vii, cum este cazul în speță, aceasta referindu-se strict la transmiterea, prin moștenire a bunurilor imobile ce fac obiectul Legii nr.10/2001.

Astfel, concluzia care se impune este aceea că, intimatul contestator, persoană juridică și-a dobândit imobilul printr-un act între vii (contractul de vânzare-cumpărare nr.94 din 27 decembrie 1995), neavând calitatea de persoană îndreptățită în sensul Legii nr.10/2001, cele două instanțe adăugând la lege, extinzând sfera persoanelor îndreptățite și la succesibilii cu titlu particular, în realitate legiuitorul referindu-se în mod strict numai la moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării de către stat.

În ceea ce privește celelalte două motive de recurs formulate de pârâta Primăria municipiului Ploiești, referitoare la lipsa de interes a contestatorului precum și la faptul că acesta deține două titluri de proprietate asupra imobilului aflat în litigiu, se constată că sunt nefondate, în mod corect Curtea de Apel Ploiești, soluționând aceste aspecte.

În primul rând, nu se poate susține faptul că demersurile contestatorului Biroul Notarial „E.” întreprinse în baza Legii nr.10/2001, ar fi lipsite de interes, în condițiile în care imobilul aflat în litigiu figurează în proprietatea publică a municipiului Ploiești, fiind nominalizat în anexele decretului de expropriere nr.235/1988.

Este adevărat că acest decret nu și-a produs efecte în sensul că nu a fost preluat efectiv de către stat prin organele administrației publice locale, însă actualul deținător poate exercita numai dreptul de posesie și folosință, nu și dreptul de dispoziție materială și juridică, solicitarea B.N.„E.” de a obține autorizație de demolare a construcției dobândite odată cu terenul, cât și a unei autorizații de edificare a unei noi clădiri, fiind respinsă tocmai pe acest considerent.

Prin utilizarea acestui demers procesual, chiar dacă în mod greșit, contestatorul a tins să obțină un nou drept de proprietate asupra imobilului aflat în litigiu, tocmai pentru a-și putea exercita în mod neîngrădit dreptul de dispoziție.

De asemenea, în ceea ce privește ultimul motiv de recurs, se constată de asemenea, că în mod corect instanța de apel a reținut că existența a două titluri de proprietate în favoarea intimatei-contestatoare nu contravine dispozițiilor legale în condițiile în care hotărârea judecătorească în constatare, constată dreptul de proprietate asupra imobilului, iar introducerea în asemenea acțiuni presupune ca în patrimoniul contestatoarei să preexiste un drept de proprietate, cum este cazul în speță, intimata fiind beneficiara unui contract de vânzare-cumpărare.

Pe de altă parte, acest motiv de recurs nu mai prezintă relevanță pentru pârâta-recurentă, în condițiile în care pe fondul cauzei s-a reținut că B.N.„E.” nu are calitate de persoană îndreptățită în sensul Legii nr.10/2001, astfel încât nu s-a mai ajuns la situația în care această persoană juridică să dețină două titluri de proprietate asupra imobilului situat în municipiul Ploiești.

Față de considerentele arătate, se constată că cele două instanțe au făcut o greșită aplicare a legii, decizia recurată fiind afectată de motivul de modificare prevăzut în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, astfel încât în baza art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă, recursul declarat de pârâta Primăria municipiului Ploiești se privește ca fiind fondat și se s-a admis, s-a modificat în totalitate decizia nr.252 din 5 noiembrie 2008 a Curții de Apel Ploiești, în sensul că s-a admis apelul formulat de pârâta Primăria municipiului Ploiești împotriva sentinței civile nr.1770 din 13 iunie 2008 a Tribunalului Prahova, care a fost schimbată în totalitate, respingându-se contestația formulată de B.N.„E.” Ploiești împotriva dispoziției nr.12872 din 10 martie 2008 emisă de Primarul municipiului Ploiești.