ÎCCJ, decizie (scj.ro #82373)

Cerere de restituire  a imobilului

preluat de stat. Invocarea si a altor dispoziții decât ale Legii nr. 10/2001.

Cuprins

pe materii

. Drept civil. Drept procesual civil. Drept de

proprietate. Imobil preluat de stat. Cerere de restituire  a imobilului

preluat de stat. Invocarea si a altor dispoziții decât ale Legii nr. 10/2001

Index

alfabetic

. Drept civil. Drept procesual civil.

-

Proprietate;

-

Imobil expropriat;

-

Măsuri reparatorii.

Legea n. 10/2001;

C.pr.civ. art. 84, art. 112 pct. 4,

art. 129 alin.(5)

În temeiul dispozițiilor art. 84, ale

art. 112 pct. 4 și

ale art. 129 alin. (5) C.pr.civ., instanța are obligația să stabilească corect

cadrul procesual, normele legale și instituțiile juridice aplicabile, în raport

cu situațiile de fapt invocate  prin acțiune.

Faptul că, persoana îndreptățită, invocă, în mod eronat, și

alte  dispoziții decât cele ale Legii nr. 10/2001, precizând

totodată  că unitatea deținătoare nu i-a răspuns la notificare, nu

justifică respingerea acțiunii ca neîntemeiată pe această din urmă lege.

Î.C.C.J.,

Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 7549 din 4 octombrie

2005

La 12 mai 2003, M.D. a solicitat, în contradictoriu cu Primăria

Municipiului Ploiești să i se „recunoască” dreptul de proprietate pentru un

imobil (teren și construcție) din Ploiești, trecut în proprietatea statului în

baza Decretului nr. 42/1967, ce a aparținut autorilor săi, M.P. și M.A.

Tribunalul Prahova, secția civilă, prin sentința nr.1031 din 9

octombrie 2003, a respins acțiunea, reținând, în esență, că imobilul a fost

trecut în proprietatea statului cu titlu valabil, fiind expropriat pentru cauză

de utilitate publică.

Ca atare, se mai arată, reclamantul are posibilitatea de a uza

de procedurile prevăzute de Legea nr.10/2001, cu atât mai mult cu cât nu a

primit nici un fel de despăgubiri pentru terenul în litigiu, în legătură cu

care nu s-a întocmit nici măcar un proces verbal de evaluare. Soluția a fost

confirmată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă care, prin decizia nr.183

din 29 ianuarie 2004, a respins ca nefondat apelul reclamantului.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciar a

reținut în esență că reclamantul a investit instanța fondului cu soluționarea

unei acțiuni în constatarea dreptului său de proprietate asupra imobilului în

litigiu, ulterior precizându-și cererea în sensul că a formulat o acțiune în

revendicare.

Cum această acțiune a fost introdusă la 12 mai 2003, după

intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001, ea nu putea fi primită, reclamantul

având deschisă doar calea prevăzută de legea specială, după parcurgerea

procedurii administrative.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs reclamantul M.D.,

susținând, în esență, că a fost nevoit să promoveze acțiunea în condițiile în

care, după depunerea notificării prin executorul judecătoresc și după toate

diligențele și revenirile făcute, pârâta a refuzat să-i răspundă la

solicitările formulate pe calea legii speciale, actul normativ fiind invocat,

de altfel, ca temei al demersului său judiciar.

Recursul este fondat.

Prin notificarea formulată la 23 mai 2001 reclamantul,  a

solicitat Primăriei Municipiului Ploiești acordarea măsurilor reparatorii

pentru un imobilul din Ploiești, constând în despăgubiri bănești, pentru

construcție - demolată ulterior exproprierii prin Decretul nr.42/1967 - și

restituirea în natură a terenului în suprafață de 392 mp.

Notificarea, împreună cu actele ce făceau dovada calității sale

de moștenitor a autorilor M.P. și M.A., cât și a preluării abuzive a

imobilului, trecut în proprietatea statului fără nici un fel de despăgubire,

printr-un decret de expropriere ce nu a fost publicat în Buletinul oficial, au

fost expediate persoanei juridice deținătoare, prin executorul judecătoresc

conform dispozițiilor art.21 alin.3 din Legea 10/2001.

Întrucât unitatea deținătoare nu s-a conformat dispozițiilor

art.23 alin.1 din Legea nr.10/2001, aceleași solicitări au fost reiterate și

prin acțiunea formulată, în motivarea căreia reclamantul își arată, pe larg,

nemulțumirea față de împrejurarea nesoluționării notificării, invocând ca

temeiuri de drept dispozițiile Legii nr.10/2001 și ale art.111 din codul de

procedură civilă.

Ulterior, la termenul din 6 august 2003, instanța îi pune în

vedere reclamantului să-și precizeze obiectul cererii în sensul că este acțiune

în constatare sau contestație la „dispoziția” primarului, cauza fiind amânată

pentru acest motiv.

La termenul din 4 septembrie 2003, sunt consemnate precizările

reclamantului, care, neasistat de avocat, arată că s-a adresat în mod repetat

Primăriei, ultima cerere fiind formulată la 26 august 2003 și nu a primit nici

un răspuns.

Prin urmare, se constată că față de motivarea cererii, temeiul

juridic invocat de reclamant și precizările ulterioare ale acestuia, nici

tribunalul și nici curtea de apel nu au fixat cadrul procesual în limitele în

care judecata ar fi trebuit să aibă loc.

Faptul că reclamantul și-a intitulat cererea „acțiune în

constatare” și a invocat ca temei de drept al acesteia, alături de Legea

nr.10/2001 și dispozițiile art.111 din codul de procedură civilă, nu erau de

natură, în contextul arătat, a schimba caracterul acțiunii, cadrul procesual

trebuind plasat, neechivoc, în domeniul de aplicare al Legii nr.10/2001.

Ca atare, cazul dedus litigiului pune în discuție, situația în

care lipsește răspunsul persoanei juridice notificate, lipsă datorată conduitei

imputabile a acesteia, conduită ce nu poate afecta interesele persoanelor

îndreptățite și nici să le lipsească în fapt de posibilitatea de a-și apăra

drepturile recunoscute de lege.

Deși legiuitorul nu a reglementat expres situația în care

persoana deținătoare nu respectă dispozițiile art.23 alin.1 din Legea nr.

10/2001, totuși cei îndreptățiți se pot adresa instanței judecătorești

competente pentru ca persoana juridică deținătoare să fie obligată a le

respecta drepturile conferite prin acest act normativ, în măsura în care

acestea sunt dovedite.

În considerarea acestor argumente, soluția de respingere a

cererii reclamantului, motivat de introducerea acțiunii „în constatare” după

apariția Legii 10/2001 și respectiv neparcurgerea procedurii administrative,

este esențial nelegală, instanțele fiind datoare, în virtutea dispozițiilor

art.84, 112 pct.4 și 129 (5) din codul de procedură civilă să stabilească

corect cadrul procesual și respectiv normele legale și instituțiile juridice

aplicabile.

Față de cele reținute, recursul este fondat, a fost admis, s-au

casat ambele hotărâri și s-a trimis cauza la instanța de fond, pentru

rejudecare, în sensul celor ce preced.