ÎCCJ, decizie (scj.ro #82373)

Cerere de restituire a imobilului preluat de stat. Invocarea si a altor dispoziții decât ale Legii nr. 10/2001. Cuprins pe materii . Drept civil. Drept procesual civil. Drept de proprietate. Imobil preluat de stat. Cerere de restituire a imobilului preluat de stat. Invocarea si a altor dispoziții decât ale Legii nr. 10/2001 Index alfabetic . Drept civil. Drept procesual civil. - Proprietate; - Imobil expropriat; - Măsuri reparatorii. Legea n. 10/2001; C.pr.civ. art. 84, art. 112 pct. 4, art. 129 alin.(5) În temeiul dispozițiilor art. 84, ale art. 112 pct. 4 și ale art. 129 alin. (5) C.pr.civ., instanța are obligația să stabilească corect cadrul procesual, normele legale și instituțiile juridice aplicabile, în raport cu situațiile de fapt invocate prin acțiune.

Faptul că, persoana îndreptățită, invocă, în mod eronat, și alte dispoziții decât cele ale Legii nr. 10/2001, precizând totodată că unitatea deținătoare nu i-a răspuns la notificare, nu justifică respingerea acțiunii ca neîntemeiată pe această din urmă lege. Î.C.C.J., Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 7549 din 4 octombrie 2005 La 12 mai 2003, M.D. a solicitat, în contradictoriu cu Primăria Municipiului Ploiești să i se „recunoască” dreptul de proprietate pentru un imobil (teren și construcție) din Ploiești, trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 42/1967, ce a aparținut autorilor săi, M.P. și M.A. Tribunalul Prahova, secția civilă, prin sentința nr.1031 din 9 octombrie 2003, a respins acțiunea, reținând, în esență, că imobilul a fost trecut în proprietatea statului cu titlu valabil, fiind expropriat pentru cauză de utilitate publică.

Ca atare, se mai arată, reclamantul are posibilitatea de a uza de procedurile prevăzute de Legea nr.10/2001, cu atât mai mult cu cât nu a primit nici un fel de despăgubiri pentru terenul în litigiu, în legătură cu care nu s-a întocmit nici măcar un proces verbal de evaluare. Soluția a fost confirmată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă care, prin decizia nr.183 din 29 ianuarie 2004, a respins ca nefondat apelul reclamantului. Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciar a reținut în esență că reclamantul a investit instanța fondului cu soluționarea unei acțiuni în constatarea dreptului său de proprietate asupra imobilului în litigiu, ulterior precizându-și cererea în sensul că a formulat o acțiune în revendicare.

Cum această acțiune a fost introdusă la 12 mai 2003, după intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001, ea nu putea fi primită, reclamantul având deschisă doar calea prevăzută de legea specială, după parcurgerea procedurii administrative. Împotriva acestei decizii, a declarat recurs reclamantul M.D., susținând, în esență, că a fost nevoit să promoveze acțiunea în condițiile în care, după depunerea notificării prin executorul judecătoresc și după toate diligențele și revenirile făcute, pârâta a refuzat să-i răspundă la solicitările formulate pe calea legii speciale, actul normativ fiind invocat, de altfel, ca temei al demersului său judiciar. Recursul este fondat.

Prin notificarea formulată la 23 mai 2001 reclamantul, a solicitat Primăriei Municipiului Ploiești acordarea măsurilor reparatorii pentru un imobilul din Ploiești, constând în despăgubiri bănești, pentru construcție - demolată ulterior exproprierii prin Decretul nr.42/1967 - și restituirea în natură a terenului în suprafață de 392 mp. Notificarea, împreună cu actele ce făceau dovada calității sale de moștenitor a autorilor M.P. și M.A., cât și a preluării abuzive a imobilului, trecut în proprietatea statului fără nici un fel de despăgubire, printr-un decret de expropriere ce nu a fost publicat în Buletinul oficial, au fost expediate persoanei juridice deținătoare, prin executorul judecătoresc conform dispozițiilor art.21 alin.3 din Legea 10/2001.

Întrucât unitatea deținătoare nu s-a conformat dispozițiilor art.23 alin.1 din Legea nr.10/2001, aceleași solicitări au fost reiterate și prin acțiunea formulată, în motivarea căreia reclamantul își arată, pe larg, nemulțumirea față de împrejurarea nesoluționării notificării, invocând ca temeiuri de drept dispozițiile Legii nr.10/2001 și ale art.111 din codul de procedură civilă. Ulterior, la termenul din 6 august 2003, instanța îi pune în vedere reclamantului să-și precizeze obiectul cererii în sensul că este acțiune în constatare sau contestație la „dispoziția” primarului, cauza fiind amânată pentru acest motiv. La termenul din 4 septembrie 2003, sunt consemnate precizările reclamantului, care, neasistat de avocat, arată că s-a adresat în mod repetat Primăriei, ultima cerere fiind formulată la 26 august 2003 și nu a primit nici un răspuns.

Prin urmare, se constată că față de motivarea cererii, temeiul juridic invocat de reclamant și precizările ulterioare ale acestuia, nici tribunalul și nici curtea de apel nu au fixat cadrul procesual în limitele în care judecata ar fi trebuit să aibă loc. Faptul că reclamantul și-a intitulat cererea „acțiune în constatare” și a invocat ca temei de drept al acesteia, alături de Legea nr.10/2001 și dispozițiile art.111 din codul de procedură civilă, nu erau de natură, în contextul arătat, a schimba caracterul acțiunii, cadrul procesual trebuind plasat, neechivoc, în domeniul de aplicare al Legii nr.10/2001. Ca atare, cazul dedus litigiului pune în discuție, situația în care lipsește răspunsul persoanei juridice notificate, lipsă datorată conduitei imputabile a acesteia, conduită ce nu poate afecta interesele persoanelor îndreptățite și nici să le lipsească în fapt de posibilitatea de a-și apăra drepturile recunoscute de lege.

Deși legiuitorul nu a reglementat expres situația în care persoana deținătoare nu respectă dispozițiile art.23 alin.1 din Legea nr. 10/2001, totuși cei îndreptățiți se pot adresa instanței judecătorești competente pentru ca persoana juridică deținătoare să fie obligată a le respecta drepturile conferite prin acest act normativ, în măsura în care acestea sunt dovedite. În considerarea acestor argumente, soluția de respingere a cererii reclamantului, motivat de introducerea acțiunii „în constatare” după apariția Legii 10/2001 și respectiv neparcurgerea procedurii administrative, este esențial nelegală, instanțele fiind datoare, în virtutea dispozițiilor art.84, 112 pct.4 și 129 (5) din codul de procedură civilă să stabilească corect cadrul procesual și respectiv normele legale și instituțiile juridice aplicabile.

Față de cele reținute, recursul este fondat, a fost admis, s-au casat ambele hotărâri și s-a trimis cauza la instanța de fond, pentru rejudecare, în sensul celor ce preced.