ÎCCJ, decizie (scj.ro #82373)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #82373) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Cerere de restituire a imobilului
preluat de stat. Invocarea si a altor dispoziții decât ale Legii nr. 10/2001.
Cuprins
pe materii
. Drept civil. Drept procesual civil. Drept de
proprietate. Imobil preluat de stat. Cerere de restituire a imobilului
preluat de stat. Invocarea si a altor dispoziții decât ale Legii nr. 10/2001
Index
alfabetic
. Drept civil. Drept procesual civil.
-
Proprietate;
-
Imobil expropriat;
-
Măsuri reparatorii.
Legea n. 10/2001;
C.pr.civ. art. 84, art. 112 pct. 4,
art. 129 alin.(5)
În temeiul dispozițiilor art. 84, ale
art. 112 pct. 4 și
ale art. 129 alin. (5) C.pr.civ., instanța are obligația să stabilească corect
cadrul procesual, normele legale și instituțiile juridice aplicabile, în raport
cu situațiile de fapt invocate prin acțiune.
Faptul că, persoana îndreptățită, invocă, în mod eronat, și
alte dispoziții decât cele ale Legii nr. 10/2001, precizând
totodată că unitatea deținătoare nu i-a răspuns la notificare, nu
justifică respingerea acțiunii ca neîntemeiată pe această din urmă lege.
Î.C.C.J.,
Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 7549 din 4 octombrie
2005
La 12 mai 2003, M.D. a solicitat, în contradictoriu cu Primăria
Municipiului Ploiești să i se „recunoască” dreptul de proprietate pentru un
imobil (teren și construcție) din Ploiești, trecut în proprietatea statului în
baza Decretului nr. 42/1967, ce a aparținut autorilor săi, M.P. și M.A.
Tribunalul Prahova, secția civilă, prin sentința nr.1031 din 9
octombrie 2003, a respins acțiunea, reținând, în esență, că imobilul a fost
trecut în proprietatea statului cu titlu valabil, fiind expropriat pentru cauză
de utilitate publică.
Ca atare, se mai arată, reclamantul are posibilitatea de a uza
de procedurile prevăzute de Legea nr.10/2001, cu atât mai mult cu cât nu a
primit nici un fel de despăgubiri pentru terenul în litigiu, în legătură cu
care nu s-a întocmit nici măcar un proces verbal de evaluare. Soluția a fost
confirmată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă care, prin decizia nr.183
din 29 ianuarie 2004, a respins ca nefondat apelul reclamantului.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciar a
reținut în esență că reclamantul a investit instanța fondului cu soluționarea
unei acțiuni în constatarea dreptului său de proprietate asupra imobilului în
litigiu, ulterior precizându-și cererea în sensul că a formulat o acțiune în
revendicare.
Cum această acțiune a fost introdusă la 12 mai 2003, după
intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001, ea nu putea fi primită, reclamantul
având deschisă doar calea prevăzută de legea specială, după parcurgerea
procedurii administrative.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs reclamantul M.D.,
susținând, în esență, că a fost nevoit să promoveze acțiunea în condițiile în
care, după depunerea notificării prin executorul judecătoresc și după toate
diligențele și revenirile făcute, pârâta a refuzat să-i răspundă la
solicitările formulate pe calea legii speciale, actul normativ fiind invocat,
de altfel, ca temei al demersului său judiciar.
Recursul este fondat.
Prin notificarea formulată la 23 mai 2001 reclamantul, a
solicitat Primăriei Municipiului Ploiești acordarea măsurilor reparatorii
pentru un imobilul din Ploiești, constând în despăgubiri bănești, pentru
construcție - demolată ulterior exproprierii prin Decretul nr.42/1967 - și
restituirea în natură a terenului în suprafață de 392 mp.
Notificarea, împreună cu actele ce făceau dovada calității sale
de moștenitor a autorilor M.P. și M.A., cât și a preluării abuzive a
imobilului, trecut în proprietatea statului fără nici un fel de despăgubire,
printr-un decret de expropriere ce nu a fost publicat în Buletinul oficial, au
fost expediate persoanei juridice deținătoare, prin executorul judecătoresc
conform dispozițiilor art.21 alin.3 din Legea 10/2001.
Întrucât unitatea deținătoare nu s-a conformat dispozițiilor
art.23 alin.1 din Legea nr.10/2001, aceleași solicitări au fost reiterate și
prin acțiunea formulată, în motivarea căreia reclamantul își arată, pe larg,
nemulțumirea față de împrejurarea nesoluționării notificării, invocând ca
temeiuri de drept dispozițiile Legii nr.10/2001 și ale art.111 din codul de
procedură civilă.
Ulterior, la termenul din 6 august 2003, instanța îi pune în
vedere reclamantului să-și precizeze obiectul cererii în sensul că este acțiune
în constatare sau contestație la „dispoziția” primarului, cauza fiind amânată
pentru acest motiv.
La termenul din 4 septembrie 2003, sunt consemnate precizările
reclamantului, care, neasistat de avocat, arată că s-a adresat în mod repetat
Primăriei, ultima cerere fiind formulată la 26 august 2003 și nu a primit nici
un răspuns.
Prin urmare, se constată că față de motivarea cererii, temeiul
juridic invocat de reclamant și precizările ulterioare ale acestuia, nici
tribunalul și nici curtea de apel nu au fixat cadrul procesual în limitele în
care judecata ar fi trebuit să aibă loc.
Faptul că reclamantul și-a intitulat cererea „acțiune în
constatare” și a invocat ca temei de drept al acesteia, alături de Legea
nr.10/2001 și dispozițiile art.111 din codul de procedură civilă, nu erau de
natură, în contextul arătat, a schimba caracterul acțiunii, cadrul procesual
trebuind plasat, neechivoc, în domeniul de aplicare al Legii nr.10/2001.
Ca atare, cazul dedus litigiului pune în discuție, situația în
care lipsește răspunsul persoanei juridice notificate, lipsă datorată conduitei
imputabile a acesteia, conduită ce nu poate afecta interesele persoanelor
îndreptățite și nici să le lipsească în fapt de posibilitatea de a-și apăra
drepturile recunoscute de lege.
Deși legiuitorul nu a reglementat expres situația în care
persoana deținătoare nu respectă dispozițiile art.23 alin.1 din Legea nr.
10/2001, totuși cei îndreptățiți se pot adresa instanței judecătorești
competente pentru ca persoana juridică deținătoare să fie obligată a le
respecta drepturile conferite prin acest act normativ, în măsura în care
acestea sunt dovedite.
În considerarea acestor argumente, soluția de respingere a
cererii reclamantului, motivat de introducerea acțiunii „în constatare” după
apariția Legii 10/2001 și respectiv neparcurgerea procedurii administrative,
este esențial nelegală, instanțele fiind datoare, în virtutea dispozițiilor
art.84, 112 pct.4 și 129 (5) din codul de procedură civilă să stabilească
corect cadrul procesual și respectiv normele legale și instituțiile juridice
aplicabile.
Față de cele reținute, recursul este fondat, a fost admis, s-au
casat ambele hotărâri și s-a trimis cauza la instanța de fond, pentru
rejudecare, în sensul celor ce preced.