ÎCCJ, decizie (scj.ro #82251)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #82251) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Imobil preluat de stat. Măsuri reparatorii. Proba

calității de moștenitor al proprietarului deposedat.

Cuprins pe materii

. Drept civil. Dreptul de proprietate. Imobil preluat de

stat. Măsuri reparatorii. Proba calității de moștenitor al

proprietarului deposedat.

Index alfabetic

.

Drept civil.

-

Imobil preluat de stat

-

Măsuri reparatorii (Legea

nr

.

10/2001)

-

Proba calității de moștenitor al

proprietarului

Legea

nr

.

10/2001 republicată:

art

. 23

(fost

art

. 22)

Normele metodologice aprobate prin H.G.

nr

. 498/2003:

pct

. 22.1

lit.b

Legea

nr

.

36/1995:

art

. 8

În aplicarea

art

.

23 (fost

art

. 22) al Legii

nr

.

10/2001 – republicată, și în baza

pct

. 22.1

lit

. b din Normele metodologice aprobate prin H.G.

nr

. 498/2003, certificatul de moștenitor sau de

calitate de moștenitor al proprietarului deposedat de stat are preeminența

puterii doveditoare, dacă nu a fost anulat conform

art

.

88 din Legea

nr

. 36/1995, față de orice alte probe cum ar fi

testamentul, acte notariale, acte de stare civilă care atestă rudenia

sau filiația cu titularul inițial al dreptului de proprietate

Î.C.C.J., Secția civilă și de proprietate

intelectuală, decizia

nr

. 2467 din 29 martie

2005

Reclamanta M.L.V. a chemat în

judecată pârâta Primăria

Sinaia

, solicitând

să se dispună anularea dispoziției

nr

.

242 din 3 septembrie 2003 emisă de primar, prin care s-a respins cererea

ei de restituire în natură sau în echivalent bănesc a unui imobil

situat în

Sinaia

În drept, s-au invocat prevederile Legii

nr

.

10/2001și s-a arătat că imobilul a aparținut

părinților, care l-au dat ca dotă fiicei lor M.S. – sora

reclamantei -, apoi imobilul a fost preluat abuziv de stat; că, după

decesul surorii imobilul a revenit reclamantei, în calitate de

moștenitoare.

Prin sentința civilă

nr

. 1186 din 28

noiembrie 2003, Tribunalul Prahova a respins contestația, reținând,

în esență că, reclamanta nu are calitatea de persoană

îndreptățită a cere imobilul, întrucât nu este

moștenitoarea proprietarei inițiale, deoarece, în urma decesului

acesteia a rămas ca succesor M.I.I., soțul  supraviețuitor,

căruia îi revine întreaga masă succesorală, conform

certificatului de calitate de moștenitor

nr

. 29

din 30 iunie 2003.

Curtea de Apel Ploiești, prin decizia civilă nr.389 din 17.02.2004, a

respins ca

nefondat

apelul reclamantei.

Reclamanta a declarat recurs, susținând, printre alte critici, că,

în raport cu

pct

. 22.1

lit.b

și

pct

. 22.1

lit.h

din

Normele metodologice de aplicare  unitară a Legii nr.10/2001 se poate

dovedi calitatea de persoană îndreptățită și cu acte

de stare civilă care atestă rudenia cu proprietarul

inițial,  completate cu declarația notarială dată de

persoana îndreptățită pe proprie răspundere, iar

formularea  notificării, în condițiile și în termenul

legal, are semnificația juridică a acceptării succesiunii

titularului inițial al dreptului de proprietate.

Recurenta solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate,

schimbarea sentinței și admiterea contestației, anularea

dispoziției nr.242/2003 și restituirea în natură a imobilului

sau acordarea echivalentului bănesc al acestuia la prețul

pieții

.

Recursul reclamantei este neîntemeiat.

Actele juridice care atestă calitatea de

moștenitor, pot fi, potrivit

pct

. 22.1

lit.b

din Normele metodologice de aplicare unitară a

Legii

nr

. 10/2001, aprobate prin HG

nr

. 498/2003: certificatul de moștenitor, testamentul,

actele de stare civilă care atestă  rudenia sau filiația cu

titularul inițial al dreptului de proprietate.

Potrivit Legii

nr

. 36/1995, dovada calității

de moștenitor se face cu certificatul de moștenitor sau cu

certificatul de calitate de moștenitor.

Coroborând reglementările legii menționate cu cea înscrisă la

pct

. 22.1

lit.b

din norme,

rezultă preeminența puterii doveditoare a  certificatului de

moștenitor sau de calitate de moștenitor față de celelalte

mijloace de probe: testament, acte de stare civilă, sau acea

declarație notarială evocată de reclamantă, dar care nu se

regăsește în materie succesorală în Legea

nr

.

10/2001.

În prezența  unui certificat de moștenitor, sau de calitate de

moștenitor nu pot fi acceptate celelalte mijloace de  probă

pentru a ajunge la o constatare contrară mențiunilor  certificatului,

în sensul  anulării sau modificării lui. În situația

dată, actele de stare civilă nu sunt probe care să ateste

vocația utilă, concretă a recurentei la moștenirea surorii

sale, ci doar dovezi ale unei vocații succesorale generale,

potențiale la moștenirea ei.

În sprijinul celor enunțate este dispoziția cuprinsă în

art

. 88 alin. 1 din Legea

nr

.

36/1995. Textul de lege prevede că până la anularea sa prin

hotărâre judecătorească, certificatul de moștenitor,

implicit certificatul de calitate de moștenitor, face dovada deplină

în  privința calității de moștenitor.

Textul de lege evocat adaugă precizarea că cei care se consideră

vătămați în drepturile lor prin emiterea certificatului de

moștenitor pot cere instanței judecătorești anularea

acestuia și stabilirea drepturilor lor, conform legii.

Recurenta, aflând despre existența unui certificat de moștenitor din

partea introductivă a sentinței tribunalului, putea obține

informații de la primărie și să facă uz de

prevederile

art

. 88 din Legea

nr

.

36/1995, solicitând instanței, pe cale separată, anularea

parțială a certificatului  și recunoașterea

calității ei de moștenitoare, timp în care judecarea prezentei

cauze se putea suspenda.

În ce privește valoarea juridică a  formulării

notificării sub aspectul acceptării succesiunii titularului

inițial al dreptului de proprietate,

art

. 4 din

Legea

nr

. 10/2001 o recunoaște în aliniatul 3,

legiuitorul înțelegând să scutească persoana

îndreptățită de respectarea termenului și a

formalităților de acceptare a moștenirii. Nu a înțeles

însă să o scutească de respectarea celorlalte dispoziții

legale privind recunoașterea calității de  moștenitor,

înscriind la

pct

. 4.4 din  Normele de aplicare

prevederea „în

totate

cazurile stabilirea

calității de moștenitor  ( legal sau  testamentar )

se  face  potrivit  legii  civile române”, iar

art

. 88 din Legea

nr

. 36/1995

consacră regula dovezii depline a certificatului de  moștenitor

în privința calității de moștenitor, dovadă care poate

fi înlăturată numai prin  anularea (totală sau

parțială) a certificatului de  moștenitor sau de calitate

de moștenitor printr-o hotărâre judecătorească, până

la

pronunțareea

căreia, în prezenta

cauză, numai soțul surorii recurentei are calitatea de

moștenitor privind succesiunea proprietarei inițiale.

Pentru aceste considerente și fiind

nefondate

și alte critici, recursul a fost respins ca

nefondat

.