ÎCCJ, decizie (scj.ro #82251)

Imobil preluat de stat. Măsuri reparatorii. Proba calității de moștenitor al proprietarului deposedat. Cuprins pe materii . Drept civil. Dreptul de proprietate. Imobil preluat de stat. Măsuri reparatorii. Proba calității de moștenitor al proprietarului deposedat. Index alfabetic . Drept civil. - Imobil preluat de stat - Măsuri reparatorii (Legea nr . 10/2001) - Proba calității de moștenitor al proprietarului Legea nr . 10/2001 republicată: art . 23 (fost art . 22) Normele metodologice aprobate prin H.G. nr . 498/2003: pct . 22.1 lit.b Legea nr . 36/1995: art . 8 În aplicarea art . 23 (fost art . 22) al Legii nr . 10/2001 – republicată, și în baza pct . 22.1 lit . b din Normele metodologice aprobate prin H.G.

nr . 498/2003, certificatul de moștenitor sau de calitate de moștenitor al proprietarului deposedat de stat are preeminența puterii doveditoare, dacă nu a fost anulat conform art . 88 din Legea nr . 36/1995, față de orice alte probe cum ar fi testamentul, acte notariale, acte de stare civilă care atestă rudenia sau filiația cu titularul inițial al dreptului de proprietate Î.C.C.J., Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr . 2467 din 29 martie 2005 Reclamanta M.L.V. a chemat în judecată pârâta Primăria Sinaia , solicitând să se dispună anularea dispoziției nr . 242 din 3 septembrie 2003 emisă de primar, prin care s-a respins cererea ei de restituire în natură sau în echivalent bănesc a unui imobil situat în Sinaia În drept, s-au invocat prevederile Legii nr . 10/2001și s-a arătat că imobilul a aparținut părinților, care l-au dat ca dotă fiicei lor M.S.

– sora reclamantei -, apoi imobilul a fost preluat abuziv de stat; că, după decesul surorii imobilul a revenit reclamantei, în calitate de moștenitoare. Prin sentința civilă nr . 1186 din 28 noiembrie 2003, Tribunalul Prahova a respins contestația, reținând, în esență că, reclamanta nu are calitatea de persoană îndreptățită a cere imobilul, întrucât nu este moștenitoarea proprietarei inițiale, deoarece, în urma decesului acesteia a rămas ca succesor M.I.I., soțul supraviețuitor, căruia îi revine întreaga masă succesorală, conform certificatului de calitate de moștenitor nr . 29 din 30 iunie 2003. Curtea de Apel Ploiești, prin decizia civilă nr.389 din 17.02.2004, a respins ca nefondat apelul reclamantei.

Reclamanta a declarat recurs, susținând, printre alte critici, că, în raport cu pct . 22.1 lit.b și pct . 22.1 lit.h din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001 se poate dovedi calitatea de persoană îndreptățită și cu acte de stare civilă care atestă rudenia cu proprietarul inițial, completate cu declarația notarială dată de persoana îndreptățită pe proprie răspundere, iar formularea notificării, în condițiile și în termenul legal, are semnificația juridică a acceptării succesiunii titularului inițial al dreptului de proprietate. Recurenta solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, schimbarea sentinței și admiterea contestației, anularea dispoziției nr.242/2003 și restituirea în natură a imobilului sau acordarea echivalentului bănesc al acestuia la prețul pieții . Recursul reclamantei este neîntemeiat.

Actele juridice care atestă calitatea de moștenitor, pot fi, potrivit pct . 22.1 lit.b din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr . 10/2001, aprobate prin HG nr . 498/2003: certificatul de moștenitor, testamentul, actele de stare civilă care atestă rudenia sau filiația cu titularul inițial al dreptului de proprietate. Potrivit Legii nr . 36/1995, dovada calității de moștenitor se face cu certificatul de moștenitor sau cu certificatul de calitate de moștenitor. Coroborând reglementările legii menționate cu cea înscrisă la pct . 22.1 lit.b din norme, rezultă preeminența puterii doveditoare a certificatului de moștenitor sau de calitate de moștenitor față de celelalte mijloace de probe: testament, acte de stare civilă, sau acea declarație notarială evocată de reclamantă, dar care nu se regăsește în materie succesorală în Legea nr . 10/2001.

În prezența unui certificat de moștenitor, sau de calitate de moștenitor nu pot fi acceptate celelalte mijloace de probă pentru a ajunge la o constatare contrară mențiunilor certificatului, în sensul anulării sau modificării lui. În situația dată, actele de stare civilă nu sunt probe care să ateste vocația utilă, concretă a recurentei la moștenirea surorii sale, ci doar dovezi ale unei vocații succesorale generale, potențiale la moștenirea ei. În sprijinul celor enunțate este dispoziția cuprinsă în art . 88 alin. 1 din Legea nr . 36/1995. Textul de lege prevede că până la anularea sa prin hotărâre judecătorească, certificatul de moștenitor, implicit certificatul de calitate de moștenitor, face dovada deplină în privința calității de moștenitor.

Textul de lege evocat adaugă precizarea că cei care se consideră vătămați în drepturile lor prin emiterea certificatului de moștenitor pot cere instanței judecătorești anularea acestuia și stabilirea drepturilor lor, conform legii. Recurenta, aflând despre existența unui certificat de moștenitor din partea introductivă a sentinței tribunalului, putea obține informații de la primărie și să facă uz de prevederile art . 88 din Legea nr . 36/1995, solicitând instanței, pe cale separată, anularea parțială a certificatului și recunoașterea calității ei de moștenitoare, timp în care judecarea prezentei cauze se putea suspenda. În ce privește valoarea juridică a formulării notificării sub aspectul acceptării succesiunii titularului inițial al dreptului de proprietate, art . 4 din Legea nr . 10/2001 o recunoaște în aliniatul 3, legiuitorul înțelegând să scutească persoana îndreptățită de respectarea termenului și a formalităților de acceptare a moștenirii.

Nu a înțeles însă să o scutească de respectarea celorlalte dispoziții legale privind recunoașterea calității de moștenitor, înscriind la pct . 4.4 din Normele de aplicare prevederea „în totate cazurile stabilirea calității de moștenitor ( legal sau testamentar ) se face potrivit legii civile române”, iar art . 88 din Legea nr . 36/1995 consacră regula dovezii depline a certificatului de moștenitor în privința calității de moștenitor, dovadă care poate fi înlăturată numai prin anularea (totală sau parțială) a certificatului de moștenitor sau de calitate de moștenitor printr-o hotărâre judecătorească, până la pronunțareea căreia, în prezenta cauză, numai soțul surorii recurentei are calitatea de moștenitor privind succesiunea proprietarei inițiale.

Pentru aceste considerente și fiind nefondate și alte critici, recursul a fost respins ca nefondat .