ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1573/2003

La data de 4

aprilie 2003 s-au luat în examinare recursurile declarate de pârâtele R.A.

Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat și de D.G.F.P. Prahova în nume

propriu și în numele Ministerului Finanțelor Publice împotriva deciziei civile

nr.113 din 6 noiembrie 2001 a Curții de Apel Ploiești – Secția civilă.

Dezbaterile au

fost consemnate în încheierea cu data de 4 aprilie 2003, care face parte

integrantă din prezenta decizie, iar pronunțarea s-a amânat la 15 aprilie 2003.

C U R T E A

Asupra

recursurilor de față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 25

aprilie 2000, Academia Română a chemat în judecată, prin acțiune modificată

ulterior, Primăria orașului Sinaia și R.A. Administrația Patrimoniului Protocolului

de Stat București, pentru revendicarea imobilului compus din 1200 m.p. teren și

vila „Garofița” (fosta ”Djuvara”), situat în locul numit „Cumpătu” în orașul

Sinaia, str.Aluniș nr.21 (fostă str.Principesa Margareta nr.26, str.Vasile

Roată nr.26).

R.A.

Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat București a arătat ca titular

al dreptului, în temeiul art.64-66 C.proc.civ., pe Ministerul Finanțelor

Publice, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova.

Tribunalul

Prahova, secția civilă, prin sentința nr.193 din 4 iulie 2000, a admis acțiunea

și a obligat pe pârâții R.A. Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat

București și Ministerul Finanțelor Publice, să-i restituie reclamantei în

deplină proprietate și posesie, imobilul revendicat. A respins acțiunea față de

pârâta Primăria orașului Sinaia.

Curtea de Apel

Ploiești, secția civilă, prin decizia nr.113 din 6 noiembrie 2001, a respins,

ca nefondate, apelurile pârâților R.A. Administrația Patrimoniului Protocolului

de Stat și Ministerului Finanțelor Publice, reprezentat de D.G.F.P. Prahova, cu

motivarea că reclamanta a dovedit pretenția de proprietate asupra imobilului

revendicat.

Împotriva

acestei decizii au declarat recurs pârâții R.A. Administrația Patrimoniului

Protocolului de Stat și Ministerul Finanțelor, prin D.G.F.P. Prahova, bazat pe

motivele de casare prevăzute de art.304 pct.7 și 9 C.proc.civ., în dezvoltarea

cărora, au arătat, în esență, că instanța de apel, păstrând soluția admiterii

acțiunii, a violat dispozițiile legale referitoare la valabilitatea donației

invocată de reclamantă în sprijinul pretențiilor sale, precum și cele privind

identitatea dintre imobilul care a format obiectul acestui act juridic și cel

revendicat. Au cerut respingerea acțiunii.

Recursurile

sunt întemeiate în sensul celor ce urmează.

Din economia

reglementărilor cuprinse în art.480 și 644 C.civ., rezultă că acțiunea în

revendicare imobiliară are ca temei juridic pretenția de proprietate asupra

imobilului revendicat, care trebuie dovedită.

În aplicarea

acestor reguli de drept, art.4 alin.2 din Legea nr.752 din 27 decembrie 2001,

de imediată aplicare de la 27 decembrie 2001 (art.25 alin.1), prevede că se

restituie în patrimoniul Academiei Române, bunurile mobile și imobile de care aceasta

a fost deposedată în mod abuziv, cu sau fără titlu.

Proba

proprietății și deposedării abuzive unită cu identitatea fizică dintre imobilul

pretins dobândit și cel revendicat, sunt, ca atare, determinante pentru

admiterea unor asemenea acțiuni în revendicare.

Or, în speță,

reclamanta a invocat existența unui contract de donație, ca mod derivat de

dobândire a proprietății.

Pârâții au opus

nulitatea donației pentru absența acceptării în formă autentică (art.814

C.civ.), iar reclamanta valabilitatea acceptării, în condițiile art.1171

C.civ., așa cum ar rezulta din înscrisurile aflate la filele 8-12 (dosar fond)

și 19-22 (dosar apel). Aceste aspecte, esențiale în rezolvarea pricinii, deși

invocate n-au fost examinate și apreciate în apel. Nu mai puțin, reclamanta

revendică o construcție și 1200 mp teren, aflate în orașul Sinaia, str.Aluniș

nr.21, în timp ce pârâții, făcând trimiteri la înscrisurile aflate la f. 7, 11,

25, 123, 128 (dosar fond) susțin că au în patrimoniu un alt imobil, compus

dintr-o construcție și 1811,83 mp, situat pe str.Aluniș, la nr.26, referitor la

care n-ar exista o deposedare abuzivă. Identic, și aceste aspecte au rămas fără

examinare și fără răspunsul instanței de apel, bazat pe o expertiză judiciară.

Cum toate

aceste împrejurări de fapt ale pricinii n-au fost stabilite, se impune, în

temeiul art.313 și 314 C.proc.civ., admiterea recursurilor și casarea hotărârii

recurate, cu trimiterea cauzei la aceeași instanță, pentru rejudecarea

apelului.

Instanța de

trimitere urmează a ține seama de dispozițiile art.315 C.proc.civ., inclusiv de

corecta aplicare în cauză a prevederilor art.64-66 C.proc.civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursurile declarate de pârâtele R.A. Administrația Patrimoniului Protocolului

de Stat și de Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova, în nume propriu

și în numele Ministerului Finanțelor Publice împotriva deciziei nr.113 din

6.11.2001 a Curții de Apel Ploiești – Secția civilă.

Casează această

decizie și trimite cauza, pentru rejudecarea apelurilor, la Curtea de Apel

Ploiești.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 15 aprilie 2003.