ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 556/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamantul a formulat „atac în

justiție” împotriva Dispoziției nr. 244 din 3 septembrie 2003 emisă de Primarul

orașului Sinaia, prin care a fost respinsă notificarea nr. 823/2001 cu privire

la restituirea în natură a imobilului situat în Sinaia, județul Prahova.

În motivarea acțiunii se arată că în

mod greșit s-a refuzat restituirea imobilului solicitat, proprietatea autorului

reclamantului (bunic după mamă) B.E., dreptul de proprietate și calitatea de

moștenitor fiind dovedite cu actele prezentate.

RA A.P.P.S. a formulat cerere de

intervenție în interes propriu. Se arată că imobilul în litigiu, în baza H.G.

nr. 533/2002 se află în administrarea sa și proprietatea privată a statului.

Totodată se formulează și o cerere de arătare a titularului dreptului și anume

Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice. Pe fond se solicită anularea

Dispoziției nr. 244 din 3 septembrie 2003 emisă de Primarul orașului Sinaia.

Reclamantul solicită că RA A.P.P.S.

să fie introdusă forțat în cauză conform art. 57 C. proc. civ. deoarece ar

putea pretinde același drept de proprietate cu privire la imobilul în litigiu.

Instanța (Tribunalul Prahova) prin

încheierea din 30 ianuarie 2004 depune introducerea în cauză în calitate de

proprietar al imobilului Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor

Publice prin D.G.F.P.

Tribunalul Prahova, prin sentința

civilă nr. 243 din 22 martie 2004 a respins ca nefondată contestația formulată

de reclamant privind constatarea nulității dispoziției nr. 244 din 3 septembrie

2003 și cererea de intervenție în interes propriu formulată de RA A.P.P.S.

Instanța a reținut că reclamantul

căruia i s-a admis prin hotărâre judecătorească definitivă acțiunea în

revendicare a aceluiași imobil nu se mai poate prevala de dispozițiile Legii

nr. 10/2001.

Curtea de Apel Ploiești, secția

civilă, prin decizia nr. 2279 din 26 august 2004 a admis apelul declarat de

reclamantul-contestator; a schimbat în tot sentința apelată în sensul că a

admis în parte contestația și a dispus anularea Dispoziției nr. 244 din 3

septembrie 2003 emisă de Primăria orașului Sinaia. A fost respinsă cererea

privind obligarea Primăriei orașului Sinaia la restituirea imobilului situat în

Sinaia, ca neîntemeiată. A fost respinsă cererea privind obligarea intimaților

RA A.P.P.S. București prin Sucursala Sinaia și Statul Român, Ministerul

Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Prahova, ca inadmisibilă.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția civilă și de proprietate intelectuală, prin decizia nr. 276 din 11

ianuarie 2006 a admis recursul declarat de contestatorul B.C.E.M. împotriva

deciziei recurate, pe care a casat-o și a trimis cauza aceleiași instanțe,

pentru rejudecarea apelului.

Curtea, în recurs, a reținut că

există contraziceri între considerentele deciziei și dispozitivul acesteia,

astfel că nu se poate cunoaște cu certitudine ce a decis instanța și care a

fost convingerea acesteia.

Rejudecând apelul, Curtea de Apel

Ploiești, secția civilă, prin decizia nr. 430 din 11 decembrie 2006 a admis

apelul contestatorului, a desființat sentința nr. 243 din 22 martie 2004 a

Tribunalului Prahova și a trimis cauza spre rejudecare la același tribunal

pentru a se pronunța pe fondul pricinii.

Tribunalul Prahova, secția civilă,

prin sentința nr. 391 din 6 martie 2007 a admis contestația formulată de

contestatorul B.E.M.; a admis cererea de intervenție în interes propriu

formulată de intervenienta RA A.P.P.S.; a anulat Dispoziția nr. 244 din 3

septembrie 2003 emisă de Primăria orașului Sinaia. Constată dreptul

contestatorului, în calitate de moștenitor al defunctului B.E. de a beneficia

de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 constând în restituirea

în natură a imobilului situat în orașul Sinaia; obligă intimata Primăria Sinaia

și intervenientele RA A.P.P.S. București și Statul Român reprezentat de

Ministerul Finanțelor Publice să restituie contestatorului imobilul teren și

construcții situat în orașul Sinaia, județul Prahova.

Instanța de fond a reținut că în

cauză s-a dovedit atât dreptul de proprietate al autorului contestatorului asupra

imobilului în litigiu la data naționalizării, precum și calitatea de moștenitor

a contestatorului, așa încât a stabilit că sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de Legea nr. 10/2001 pentru acordarea de măsuri reparatorii constând

în restituirea în natură a imobilului.

Curtea de Apel Ploiești, secția

civilă și pentru cauze cu minori și de familie, privind decizia nr. 287 din 7

iunie 2007 a respins apelul declarat de R.A.A.P.P.S.

S-a apreciat ca fiind legală și

temeinică sentința apelată, aceasta bazându-se pe probele administrate și

prevederilor legale prevăzute de Legea nr. 10/2001.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs intervenienta forțată și în interes propriu RA A.P.P.S.,

invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ.

Se susține, în esență, că în acest

litigiu nu are calitate de pârâtă, nu ea a emis Dispoziția nr. 244/2003

contestată în prezentul litigiu. A fost investită cu o altă notificare depusă

la Primăria Sinaia pe care a soluționat-o prin decizia nr. 372 din 20 octombrie

2004, decizie ce face obiectul altui litigiu aflat în faza de recurs pe rolul

Curții de Apel București.

Recursul se privește ca fondat în

limitele și pentru considerentele ce urmează.

Prezentul litigiu își găsește

fundamentul în prevederile Legii nr. 10/2001.

Reclamantul-intimat a contestat

Dispoziția nr. 244 din 3 septembrie 2003 emisă de Primarul orașului Sinaia prin

care i-a fost respinsă cererea de restituire în natură a imobilului (Sinaia) ce

a făcut obiectul „Notificării” nr. 823/2001).

Conform art. 21 alin. (1) din legea

citată, persoana îndreptățită va notifica în termen de 6 luni persoana juridică

deținătoare.

Potrivit art. 24 alin. (3

1

),

dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în

natură, poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită, la secția

civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității

deținătoare sau al entității investite cu soluționarea notificării, în termen

de 30 de zile de la comunicare.

Față de cele arătate rezultă că în

litigiul dedus judecății conform prevederilor legale citate parte reclamantă nu

poate fi decât contestatorul B.C.E.M. în calitate de persoană ce se consideră

îndreptățită la restituirea în natură iar parte pârâtă entitatea care a soluționat

notificarea prin dispoziția nr. 244 din 3 septembrie 2003, contestată și a

cărei anulare a fost solicitată. Drepturile și obligațiile nu pot fi stabilite

decât între aceste părți litigante. Drept consecință persoana juridică care a

intervenit voluntar sau forțat nu poate fi obligată, dacă față de ea nu a fost

parcursă procedura prealabilă în condițiile Legii nr. 10/2001 și nu se atacă

(contestă) decizia ori dispoziția emisă ori refuzul de a răspunde la

notificare.

Mai mult, recurenta RA A.P.P.S. a

fost investită cu o altă notificare pentru același imobil. Această notificare a

fost soluționată de recurentă prin Decizia nr. 372 din 20 octombrie 2004.

Același reclamant solicită anularea deciziei și restituirea în natură a

imobilului (același ) și adresează cererea Tribunalului București

(circumscripția teritorială în care se află sediul entității care a soluționat

notificarea) conform prevederilor legale mai sus menționate. Această

solicitare, evident, nu poate fi examinată și în prezentul litigiu.

În consecință, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul fiind

fondat va fi admis, deoarece sunt întemeiate motivele de modificare sau de

casare ce se circumscriu celor prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

hotărârea recurată fiind dată cu aplicarea greșită a legii.

Se va modifica decizia recurată în

sensul admiterii apelului RA A.P.P.S. împotriva sentinței nr. 391 din 6 martie

2007 care va fi schimbată și înlăturată dispoziția privind obligarea recurentei

la restituirea în natură a imobilului ce face obiectul prezentului litigiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

intervenienta RA A.P.P.S. împotriva deciziei nr. 287 din 7 iulie 2007 a Curții

de Apel Ploiești.

Modifică decizia atacată în sensul

că admite apelul declarat de intervenienta RA A.P.P.S. împotriva sentinței

civile nr. 391 din 6 martie 2007 a Tribunalului Prahova. Schimbă sentința și

înlătură dispoziția privind obligarea intervenientei RA A.P.P.S. la restituirea

în natură a imobilului situat în orașul Sinaia, județul Prahova.

Menține celelalte dispoziții ale

sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 ianuarie

2008.