ÎCCJ, decizie (scj.ro #82678)

Revendicarea imobilului rechiziționat și trecut ulterior în proprietatea statului în baza Decretului nr.111/1951. Condiții în care s-ar putea reține că există autoritate de lucru judecat Excepția autorității lucrului judecat, conform art.1201 C.civ., nu este fondată dacă ultima acțiune, deși are același obiect, privește aceleași părți, fiind făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate, este întemeiată în drept pe dispozițiile art.6 din Legea nr.213/1998, care este altă cauză decât aceea invocată în prima acțiune și anume prevederile Legii nr.112/1995. Secția civilă, decizia nr.3417 din 17 septembrie 2003 Prin cererea înregistrată la 11.09.2000 reclamantul D.C.G. a chemat în judecată Consiliul local al orașului Sinaia solicitând instanției să-l oblige a-i lăsa în deplină proprietate și liniștită posesie un imobil situat în Sinaia, compus din teren în suprafață de 903 mp.

și construcții, motivând că imobilul proprietatea bunicii sale a fost rechiziționat prin ordinul nr.180/1948, apoi a trecut la stat prin sentința civilă nr.224/1954 în temeiul Decretului nr.111/1951, sentință ce nu a fost comunicată, statul are doar un titlu aparent, iar prevederile art.6 și 7 din Legea nr.213/1998 îi permit reclamantului, în calitate de unic moștenitor al proprietarei, să pretindă restituirea imobilului. Acțiunea a fost respinsă prin sentința civilă nr.378 din 15.12.2000 a Tribunalului Prahova, care a reținut și a admis excepția autorității lucrului judecat.

În motivarea hotărârii se arată că între părți a mai existat un litigiu, având același obiect și cauză cu cel de față, soluționat prin sentința civilă nr.3154 din 9.09.1998 a Judecătoriei Câmpina, în sensul respingerii acțiunii reclamantului, soluție menținută în apel prin decizia civilă nr.885 din 5.04.1999 a Tribunalului Prahova și în recurs de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, prin decizia nr.2474 din 12.08.1999. Hotărârea primei instanțe, pronunțată în prezentul litigiu, a fost atacată cu apel de reclamant, care a susținut că nu este operantă excepția autorității lucrului judecat. Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, a respins apelul prin decizia nr.51 din 9.05.2001, în considerentele căreia a reținut că există autoritate de lucru judecat chiar dacă obiectul acțiunilor este formulat diferit, însă din cuprinsul lor rezultă că scopul final urmărit de reclamant este același în ambele pricini, anume revendicarea imobilului.

Împotriva deciziei a introdus recurs reclamantul, susținând în esență că elementele excepției autorității lucrului judecat nu sunt realizate. Recursul reclamantului este fondat. Potrivit art.1201 C.civ. este lucru judecat „atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate”. În cauză există identitate de părți, chiar dacă în primul litigiu au fost introduși ulterior sesizării instanței și alți pârâți, alături de Consiliul local Sinaia, care însă figurează ca pârât în ambele pricini. Există de asemenea identitate de obiect, deoarece în amândouă acțiunile se cere obligarea pârâtului de a lăsa reclamantului recurent în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul situat în Sinaia.

Diferit este însă cel de-al treilea element al puterii lucrului judecat, anume cauza, acțiunile având temeiuri de drept diferite; dacă în primul litigiu recurentul reclamant a contestat titlul statului invocând prevederile Legii nr.112/1995 și ale art.480 C.civ., în prezentul litigiu recurentul reclamant și-a întemeiat pretenția pe dispozițiile art.6 din Legea nr.213/1998, care permit instanțelor judecătorești să stabilească valabilitatea titlului statului și apoi, pe cale de consecință, să îl compare cu cel al proprietarului inițial.

Excepția autorității lucrului judecat operează numai în cazul în care există cumulativ tripla identitate cerută de art.1201 C.civ., lipsa unui element comun, în speță temeiul juridic, face ca excepția să nu poată fi cu succes invocată și drept urmare recursul s-a admis, s-a casat decizia atacată precum și sentința primei instanțe, și s-a trimis cauza spre competentă soluționare de Judecătoria Sinaia, ambele instanțe rezolvând pricina pe excepția autorității lucrului judecat, fără a cerceta fondul cauzei. În rejudecare se va examina și excepția invocată de intimatul pârât în instanța de recurs privind lipsa calității lui procesuale pasive.