ÎCCJ, decizie (scj.ro #82678)

Revendicarea

imobilului rechiziționat și trecut ulterior în proprietatea statului în baza

Decretului nr.111/1951. Condiții în care s-ar putea reține că există autoritate

de lucru judecat

Excepția autorității  lucrului

judecat, conform art.1201 C.civ., nu este fondată dacă ultima acțiune, deși are

același obiect, privește aceleași părți, fiind făcută de ele și în contra lor

în aceeași calitate, este întemeiată în drept pe dispozițiile art.6 din Legea

nr.213/1998, care este altă cauză decât aceea invocată în prima acțiune și anume

prevederile Legii nr.112/1995.

Secția

civilă, decizia nr.3417 din 17 septembrie 2003

Prin cererea înregistrată la 11.09.2000 reclamantul D.C.G. a chemat în judecată

Consiliul local al orașului Sinaia solicitând instanției să-l oblige a-i

lăsa  în deplină proprietate și liniștită posesie un imobil situat în

Sinaia, compus din teren în suprafață de 903 mp. și construcții,  motivând

că imobilul proprietatea bunicii sale a fost  rechiziționat prin ordinul

nr.180/1948, apoi a trecut la stat prin sentința civilă nr.224/1954 în temeiul

Decretului nr.111/1951, sentință ce nu a fost comunicată, statul are doar un

titlu aparent, iar prevederile art.6 și 7 din Legea nr.213/1998 îi permit

reclamantului, în calitate de unic moștenitor al proprietarei, să pretindă

restituirea imobilului.

Acțiunea a fost respinsă prin sentința civilă nr.378 din 15.12.2000 a

Tribunalului Prahova, care a reținut și a admis excepția autorității lucrului

judecat.

În motivarea hotărârii se arată că între părți a mai existat un litigiu, având

același obiect și cauză cu cel de față, soluționat prin sentința  civilă

nr.3154 din 9.09.1998 a Judecătoriei Câmpina, în sensul respingerii acțiunii

reclamantului, soluție menținută în apel prin decizia civilă nr.885 din

5.04.1999 a Tribunalului Prahova și în recurs de Curtea de Apel Ploiești,

secția civilă, prin decizia nr.2474 din 12.08.1999.

Hotărârea primei instanțe, pronunțată în prezentul litigiu, a fost atacată cu

apel de reclamant, care a susținut că nu este operantă excepția autorității

lucrului judecat.

Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, a respins apelul  prin decizia

nr.51 din 9.05.2001, în considerentele căreia a reținut că există autoritate de

lucru judecat chiar dacă obiectul acțiunilor este formulat diferit, însă din

cuprinsul lor rezultă că scopul final urmărit de reclamant este același în

ambele pricini, anume revendicarea imobilului.

Împotriva deciziei a introdus recurs reclamantul, susținând în esență că

elementele excepției autorității lucrului judecat nu sunt realizate.

Recursul reclamantului este fondat.

Potrivit art.1201 C.civ. este lucru judecat „atunci când a doua cerere în

judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între

aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate”.

În cauză există identitate de părți, chiar dacă în primul litigiu au fost

introduși ulterior sesizării instanței și alți pârâți, alături de Consiliul

local Sinaia, care însă figurează ca pârât în ambele pricini.

Există de asemenea identitate de obiect, deoarece în amândouă acțiunile se cere

obligarea pârâtului de a lăsa reclamantului recurent în deplină proprietate și

liniștită posesie imobilul situat în Sinaia.

Diferit este însă cel de-al treilea element al puterii lucrului judecat, anume

cauza, acțiunile având temeiuri de drept diferite; dacă în primul litigiu

recurentul reclamant a contestat titlul statului invocând prevederile Legii

nr.112/1995 și ale art.480 C.civ., în  prezentul litigiu recurentul

reclamant și-a întemeiat pretenția pe dispozițiile art.6 din Legea nr.213/1998,

care permit instanțelor judecătorești să stabilească valabilitatea titlului

statului și apoi, pe cale de consecință, să îl compare cu cel al proprietarului

inițial.

Excepția autorității lucrului judecat operează numai în cazul în care există

cumulativ tripla identitate cerută de art.1201 C.civ., lipsa unui element

comun, în speță temeiul juridic, face ca excepția să nu poată fi cu succes

invocată și drept urmare recursul s-a admis, s-a casat decizia atacată precum

și sentința primei instanțe, și s-a trimis cauza spre competentă soluționare de

Judecătoria Sinaia, ambele instanțe rezolvând pricina pe excepția autorității

lucrului judecat, fără a cerceta fondul cauzei.

În rejudecare se va examina și excepția invocată de intimatul pârât în instanța

de recurs privind lipsa calității lui procesuale pasive.