ÎCCJ, decizie (scj.ro #82252)

Imobil preluat de stat prin naționalizare. Cerere pentru măsuri reparatorii. Proba calității de moștenitor a proprietarului deposedat de stat. Cuprins pe materii . Drept civil. Dreetpul de proprietate. Imobil preluat în mod abuziv de stat. Cerere pentru măsuri reparatorii. Proba calității de moștenitor a proprietarului deposedat de stat. Certificat notarial. Index alfabetic . Drept civil. - Probacalității de moștenitor. - Certificat de moștenitor. Legea nr . 36/1995 : art . 84 și art . 88 Legea nr . 10/2001.

În cererile pentru măsuri reparatorii, fondate pe Legea nr . 10/2001, certificatele eliberate de notarii publici, conform art . 88 din Legea nr . 36/1995, referitoare la „calitatea de moștenitor”, nu pot fi ignorate, prin simpla lor negare, de către părțile litigante, ori înlăturate de instanța de judecată, pe cale incidentală, dearece potrivit legii fac dovada deplină, printre altele, și asupra calității de moștenitor până la anularea lui prin hotărâre judecătorească. Î.C.C.J., Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr . 2516 din 30 martie 2005. Tribunalul Mureș , secția civilă, prin sentința nr.131 din 11 martie 2002, a respins acțiunea reclamantei V.A., soluție confirmată de Curtea de Apel Târgu Mureș , secția civilă, care, prin decizia nr.90/A din 19 noiembrie 2002 a respins ca nefondat apelul reclamantei.

Pentru a hotărî astfel, instanțele au reținut și motivat că la data trecerii imobilelor în proprietatea statului - a căror restituire se solicită, în temeiul Legii nr . 10/2001 - proprietari tabulari erau S.I. și S.M., reclamanta neavând însă calitatea de moștenitoare legală a acestora. În certificatul de calitate de moștenitor prezentat de reclamantă, succesoare a defunctei S.M. este fiica acesteia E.M., iar reclamanta figurează în calitate de soție a verișorului V.J. Instanțele au reținut că deși i s-a pus în vedere reclamantei să depună înscrisuri, inclusiv acte de stare civilă, pentru a face dovada calității de moștenitoare a foștilor proprietari tabulari, nu a fost în măsură să facă această probă, astfel că nu poate fi inclusă în categoria persoanelor îndreptățite la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr.10/2001.

Împotriva deciziei dată în apel, a declarat recurs reclamanta, care a susținut următoarele motive de casare: numita E.M., decedată la 25 noiembrie 1986, a fost fiica proprietarilor tabulari S.I. și S.M.; aceasta decedând fără descendență, singurul ei moștenitor (atât legal, în calitate de văr primar, cât și testamentar în baza testamentului olograf din 21 august 1985), a fost soțul reclamantei V.J., decedat în anul 1999, a cărui moștenitoare legală este reclamanta în calitate de soție supraviețuitoare; greșit instanțele au respins acțiunea cât timp această situație de fapt și de drept rezultă din actele de stare civilă, din certificatul de calitate de moștenitor și din testamentul olograf, toate depuse la dosar; întrucât prin art.3 și 4 din Legea nr.10/2001 legiuitorul a înțeles să dea curs principiilor de drept comun în materie de moștenire, în mod greșit, în speță, instanțele au restrâns regulile devoluțiunii succesorale.

Recursul este fondat. Reclamanta-recurentă a atașat la acțiunea introductivă de instanță , certificatul de calitate de moștenitor nr . 229 din 9 august 2001 eliberat de notarul public C.I, înscris din care rezultă că de pe urma defunctei S.M., decedată la 10 februarie 1969, și a fiicei acesteia E.M., decedată la rându-i, la data de 25 noiembrie 1986, a rămas ca moștenitoare reclamanta, în calitate de soție a verișorului defunctei. Recursul pune în discuție chestiunea referitoare la puterea doveditoare a certificatului de moștenitor, respectiv a certificatului de calitate de moștenitor, odată ce instanțele, la solicitarea pârâtelor, care au negat calitatea de succesoare a reclamantei, au respins acțiunea pentru lipsa calității procesuale active.

Potrivit prevederilor Legii nr.36/1995 privind notarii publici și a activității notariale, certificatul de moștenitor se eliberează de către notarul public în cadrul procedurii succesorale notariale necontencioase și cuprinde constatările referitoare la masa succesorală, calitatea moștenitorilor și cotele ce le revin din patrimoniul defunctului, respectiv bunurile atribuite dacă moștenitorii și-au împărțit averea prin bună învoială. Art.84 din legea citată dispune că „în cazul în care nu s-a făcut dovada existenței unor bunuri în patrimoniul defunctului ori determinarea acestora necesită operațiuni de durată și moștenitorii solicită să li se stabilească numai calitatea , se poate emite certificat de calitate de moștenitor”.

În ceea ce privește chestiunea ce trebuie tranșată prin prezentul recurs, referitoare la puterea doveditoare a certificatului de moștenitor, respectiv a celui de calitate de moștenitor, Legea nr.36/1995, prin art.88 teza a II-a, și-a fixat preferințele sale, fiind categorică și fără echivoc, în sensul că „până la anularea sa prin hotărâre judecătorească, certificatul de moștenitor face dovada deplină în privința calității de moștenitor și a cotei sau bunurilor care se cuvin fiecărui moștenitor în parte”. Din dispoziția legală citată rezultă că, odată emis de notarul public, certificatul de moștenitor nu poate fi ignorat, prin simpla lui negare, de către părțile litigante ori înlăturat de instanța de judecată pe cale incidentală, întrucât atare act, în puterea legii, face dovada deplină, printre altele, și asupra calității de moștenitor, până la anularea lui prin hotărâre judecătorească.

În privința anulării certificatului, trebuie să se deosebească după cum partea care o cere a participat la procedura notarială și a consimțit la eliberarea lui sau are calitatea de terță persoană care nu și-a dat acordul la eliberarea lui. În timp ce în primul caz, care nu privește speța de față, certificatul are valoarea unei convenții (art.969 Cod civil), în cel de al doilea caz, care privește prezentul litigiu și unde pârâtele nu au participat la emiterea certificatului, mențiunile lui sunt opozabile numai până la dovada contrară. Dar și într-un caz și în altul anularea certificatului se poate cere numai pe cale principală, printr-o acțiune separată, împrejurare ce trebuie constatată prin hotărâre judecătorească care să conteste calitatea de moștenitor al titularului ori întinderea drepturilor lui succesorale.

Întrucât, până în prezent, pârâtele nu au cerut anularea pe cale judecătorească a certificatului de calitate de moștenitor exhibat de reclamantă, iar instanțele, prin hotărârile pronunțate în cauză au negat, pe cale incidentă , fără existența unei hotărâri judecătorești, calitatea de succesor a reclamatei, minimalizând puterea doveditoare conferită de lege certificatului de calitate de moștenitor, s-a impus admiterea recursului, casarea hotărârilor și reluarea judecății la instanța de fond.