ÎCCJ, decizie (scj.ro #82252)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #82252) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Imobil preluat de stat prin naționalizare. Cerere
pentru măsuri reparatorii. Proba calității de moștenitor a
proprietarului deposedat de stat.
Cuprins pe materii
. Drept civil.
Dreetpul
de
proprietate. Imobil preluat în mod abuziv de stat. Cerere pentru măsuri
reparatorii. Proba calității de moștenitor a proprietarului
deposedat de stat. Certificat notarial.
Index alfabetic
.
Drept civil.
-
Probacalității
de moștenitor.
-
Certificat de moștenitor.
Legea
nr
. 36/1995 :
art
. 84 și
art
. 88
Legea
nr
. 10/2001.
În cererile pentru măsuri
reparatorii, fondate pe Legea
nr
. 10/2001,
certificatele eliberate de notarii publici, conform
art
.
88 din Legea
nr
. 36/1995, referitoare la „calitatea
de moștenitor”, nu pot fi ignorate, prin simpla lor negare, de către
părțile litigante, ori înlăturate de instanța de
judecată, pe cale incidentală,
dearece
potrivit legii fac dovada deplină, printre altele, și asupra
calității de moștenitor până la anularea lui prin
hotărâre judecătorească.
Î.C.C.J., Secția civilă și de proprietate
intelectuală, decizia
nr
. 2516 din 30 martie
2005.
Tribunalul
Mureș
,
secția civilă, prin sentința nr.131 din 11 martie 2002, a
respins acțiunea reclamantei V.A., soluție confirmată de Curtea
de Apel Târgu
Mureș
, secția civilă,
care, prin decizia nr.90/A din 19 noiembrie 2002 a respins ca
nefondat
apelul reclamantei.
Pentru a hotărî astfel, instanțele
au reținut și motivat că la data trecerii imobilelor în
proprietatea statului - a căror restituire se solicită, în
temeiul Legii
nr
. 10/2001 - proprietari tabulari erau
S.I. și S.M., reclamanta
neavând
însă
calitatea de moștenitoare legală a acestora. În certificatul de
calitate de moștenitor prezentat de reclamantă, succesoare a
defunctei S.M. este fiica acesteia E.M., iar reclamanta figurează în
calitate de soție a verișorului V.J. Instanțele au reținut
că deși i s-a pus în vedere reclamantei să depună
înscrisuri, inclusiv acte de stare civilă, pentru a face dovada
calității de moștenitoare a foștilor proprietari tabulari,
nu a fost în măsură să facă această probă, astfel
că nu poate fi inclusă în categoria persoanelor
îndreptățite la măsurile reparatorii prevăzute de Legea
nr.10/2001.
Împotriva deciziei dată în apel, a
declarat recurs reclamanta, care a susținut următoarele motive de
casare: numita E.M., decedată la 25 noiembrie 1986, a fost fiica
proprietarilor tabulari S.I. și S.M.; aceasta decedând fără
descendență, singurul ei moștenitor (atât legal, în calitate de
văr primar, cât și testamentar în baza testamentului olograf din 21
august 1985), a fost soțul reclamantei V.J., decedat în anul 1999, a
cărui moștenitoare legală este reclamanta în calitate de
soție supraviețuitoare; greșit instanțele au respins
acțiunea cât timp această situație de fapt și de drept
rezultă din actele de stare civilă, din certificatul de calitate de
moștenitor și din testamentul olograf, toate depuse la dosar;
întrucât prin art.3 și 4 din Legea nr.10/2001 legiuitorul a înțeles
să dea curs principiilor de drept comun în materie de moștenire, în
mod greșit, în speță, instanțele au restrâns regulile
devoluțiunii succesorale.
Recursul este fondat.
Reclamanta-recurentă a atașat la
acțiunea introductivă de instanță , certificatul de
calitate de moștenitor
nr
. 229 din 9 august 2001
eliberat de notarul public C.I, înscris din care rezultă că de pe
urma defunctei S.M., decedată la 10 februarie 1969, și a fiicei
acesteia E.M., decedată la rându-i, la data de 25 noiembrie 1986, a
rămas ca moștenitoare reclamanta, în calitate de soție a
verișorului defunctei.
Recursul pune în discuție chestiunea
referitoare la puterea doveditoare a certificatului de moștenitor,
respectiv a certificatului de calitate de moștenitor, odată ce
instanțele, la solicitarea pârâtelor, care au negat calitatea de
succesoare a reclamantei, au respins acțiunea pentru lipsa
calității procesuale active.
Potrivit prevederilor Legii nr.36/1995 privind
notarii publici și a activității notariale, certificatul de
moștenitor se eliberează de către notarul public în cadrul
procedurii succesorale notariale
necontencioase
și cuprinde constatările referitoare la masa succesorală,
calitatea moștenitorilor și cotele ce le revin din patrimoniul
defunctului, respectiv bunurile atribuite dacă moștenitorii
și-au împărțit averea prin bună învoială.
Art.84 din legea citată dispune că
„în cazul în care nu s-a făcut dovada existenței unor bunuri în
patrimoniul defunctului ori determinarea acestora necesită operațiuni
de durată și moștenitorii solicită să li se
stabilească
numai calitatea
, se poate emite certificat de calitate
de moștenitor”.
În ceea ce privește chestiunea ce trebuie
tranșată prin prezentul recurs, referitoare la puterea doveditoare a
certificatului de moștenitor, respectiv a celui de calitate de
moștenitor, Legea nr.36/1995, prin art.88 teza a II-a, și-a fixat
preferințele sale, fiind categorică și fără echivoc,
în sensul că „până la anularea sa prin hotărâre
judecătorească, certificatul de moștenitor face dovada
deplină în privința calității de moștenitor și a
cotei sau bunurilor care se cuvin fiecărui moștenitor în parte”.
Din dispoziția legală citată
rezultă că, odată emis de notarul public, certificatul de
moștenitor nu poate fi ignorat, prin simpla lui negare, de
către părțile litigante ori înlăturat de instanța de
judecată pe cale incidentală, întrucât atare act, în puterea legii,
face dovada deplină, printre altele, și asupra calității de
moștenitor, până la anularea lui prin hotărâre
judecătorească.
În privința anulării certificatului,
trebuie să se deosebească după cum partea care o cere a
participat la procedura notarială și a consimțit la eliberarea
lui sau are calitatea de terță persoană care nu și-a dat
acordul la eliberarea lui. În timp ce în primul caz, care nu privește
speța de față, certificatul are valoarea unei convenții
(art.969 Cod civil), în cel de al doilea caz, care privește prezentul
litigiu și unde pârâtele nu au participat la emiterea certificatului,
mențiunile lui sunt opozabile numai până la dovada contrară. Dar
și într-un caz și în altul anularea certificatului se poate cere
numai pe cale principală, printr-o acțiune separată, împrejurare
ce trebuie constatată prin hotărâre judecătorească care
să conteste calitatea de moștenitor al titularului ori întinderea
drepturilor lui succesorale.
Întrucât, până în prezent, pârâtele nu au
cerut anularea pe cale judecătorească a certificatului de calitate de
moștenitor exhibat de reclamantă, iar instanțele, prin
hotărârile pronunțate în cauză au negat, pe cale
incidentă
, fără existența unei
hotărâri judecătorești, calitatea de succesor a reclamatei,
minimalizând puterea doveditoare conferită de lege certificatului de
calitate de moștenitor, s-a impus admiterea recursului, casarea
hotărârilor și reluarea judecății la instanța de fond.