ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2926/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr. 7771/2003

la Tribunalul Prahova, reclamanta SC B.I.L. SRL, a chemat-o în judecată pe

pârâta SC D. SA, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să

dispună anularea hotărârii A.G.E.A. societății pârâte din 22 aprilie 2003.

Prin sentința nr. 3673 din 18

noiembrie 2003, Tribunalul Prahova, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis acțiunea reclamantei și a anulat în parte hotărârea A.G.E.A.

din 22 aprilie 2003 a SC D. SA, cu privire la delegarea competențelor adunării

generale pentru administratorul societății.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut că nici una din atribuțiile delegate prin hotărâre

acestuia nu se încadrează în dispozițiile art. 144 din Legea nr. 31/1990,

hotărârea încălcând și prevederile art. 143 din aceeași lege, precum și art. 115

din O.U.G. nr. 28/2002, care reglementează posibilitatea administratorului de a

încheia acte juridice de dobândire, înstrăinare, închiriere ori constituire în

garanție a unor bunuri din patrimoniul societății, dar numai cu încuviințarea

prealabilă a A.G.A. și, în nici un caz, printr-o informare ulterioară

încheierii lor.

Prin decizia nr. 89 din 2 februarie

2004, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ,

a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței mai sus

menționate, reținând în considerente că hotărârea pronunțată de tribunal este

temeinică și legală, întrucât, în speță, s-a considerat nelegal că

administratorul trebuie doar să informeze organul colectiv de conducere al

societății.

Împotriva deciziei curții de apel a

declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și

susținând în esență că greșit s-a dispus anularea în parte a hotărârii A.G.A.

din 22 aprilie 2003, deoarece aceasta a fost luată cu respectarea dispozițiilor

legale aplicabile.

Recurenta pârâtă arată astfel că

delegarea aprobată nu a fost generală, pe o perioadă nedeterminată, ci

determinată, cu posibilitatea aprecierii asupra oportunității încheierii actelor,

precum și consecințelor pe care le implică pentru societate, împrejurare în

care hotărârea adoptată a respectat dispozițiile art. 115 alin. (1) din Legea nr.

31/1990, întrucât, în exercitarea atribuțiilor delegate, administratorul unic a

primit aprobarea din partea A.G.E.A., nu doar a informat, aprobare care a fost

dată prin votul acționarilor prezenți în proporție de 52,79 % din capitalul

social total, respectându-se astfel prevederile art. 143 din lege.

Mai arată și că administratorii pot

încheia actul, urmând ca acesta să fie supus ratificării A.G.A., întreprinse pentru

care a primit aprobarea.

În concluzie, având în vedere

motivele expuse, solicită admiterea recursului și obligarea pârâtei la plata

cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.

Recursul nu este fondat.

Din examinarea actelor dosarului se

constată următoarele:

Prin hotărârea A.G.E.A. din 22

aprilie 2003 a SC D. SA a fost delegată competența adunării generale către

administratorul societății pentru stabilirea operativă și în funcție de

necesități a fondului de investiții pentru anul 2003, efectuarea investițiilor

prevăzute în programul pentru anii următori, participarea cu capital social la

alte societăți comerciale, contractarea de credite interne sau externe, pentru

completarea finanțării și constituirea garanțiilor necesare, precum și

dobândirea, înstrăinarea, încheierea, schimbarea sau constituirea în garanție a

unor active ale societății și utilizarea în leasing imobiliar a unor active

disponibile, reprezentând peste 20 % din totalul activelor disponibilizate în

cursul anului 2003, adunarea generală urmând a fi informată cu privire la

acțiunile întreprinse de administrator în acest sens.

Raportând însă atribuțiile delegate

administratorului la dispozițiile aplicabile din Legea nr. 31/1990 –

republicată, se constată că nici una dintre acestea nu se regăsesc între cele

menționate de prevederile art. 113 lit. b), c), e), f) și i), așa încât să fie

susceptibile de a fi delegate, încălcându-se astfel și prevederile art. 114 din

aceeași lege.

În egală măsură, se constată și

încălcarea prevederilor art. 143 din Legea nr. 31/1990, cât și cele ale art. 115

din O.U.G. nr. 28/2002, deoarece conform hotărârii adoptate de SC D. SA,

administratorul unic urma să încheie acte juridice de dobândire, înstrăinare,

închiriere ori constituire în garanție a unor bunuri din patrimoniul societății

fără încuviințarea prealabilă a A.G.E.A. ce trebuia să fie informată, doar

ulterior, în legătură cu acțiunile întreprinse de administratorul unic, contrar

dispozițiilor legale în vigoare, incidente în speță.

Nici susținerea referitoare la

numărul de voturi cu care a fost adoptată hotărârea nu poate fi primită în

sensul de a conferi legalitate acesteia, întrucât legalitatea unei hotărâri nu

poate fi dată decât de respectarea dispozițiilor legale, ori, în cauză,

dimpotrivă, acestea au fost încălcate, împrejurare în care se reține că soluția

de anulare în parte a hotărârii A.G.E.A. din 22 aprilie 2003, privind delegarea

competențelor adunării generale pentru administratorul societății este corectă

și va fi menținută, reținându-se în același timp că recurenta pârâtă nu a

exprimat nici un motiv de nelegalitate a acesteia, în condițiile art. 304 C.

proc. civ., de natură să conducă la desființarea ei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâta SC D. SA Ploiești, împotriva deciziei nr. 89 din 2 februarie

2004 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 18 mai 2005.