ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2926/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 7771/2003 la Tribunalul Prahova, reclamanta SC B.I.L. SRL, a chemat-o în judecată pe pârâta SC D. SA, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea hotărârii A.G.E.A. societății pârâte din 22 aprilie 2003. Prin sentința nr. 3673 din 18 noiembrie 2003, Tribunalul Prahova, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea reclamantei și a anulat în parte hotărârea A.G.E.A. din 22 aprilie 2003 a SC D. SA, cu privire la delegarea competențelor adunării generale pentru administratorul societății. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că nici una din atribuțiile delegate prin hotărâre acestuia nu se încadrează în dispozițiile art. 144 din Legea nr. 31/1990, hotărârea încălcând și prevederile art. 143 din aceeași lege, precum și art. 115 din O.U.G.

nr. 28/2002, care reglementează posibilitatea administratorului de a încheia acte juridice de dobândire, înstrăinare, închiriere ori constituire în garanție a unor bunuri din patrimoniul societății, dar numai cu încuviințarea prealabilă a A.G.A. și, în nici un caz, printr-o informare ulterioară încheierii lor. Prin decizia nr. 89 din 2 februarie 2004, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței mai sus menționate, reținând în considerente că hotărârea pronunțată de tribunal este temeinică și legală, întrucât, în speță, s-a considerat nelegal că administratorul trebuie doar să informeze organul colectiv de conducere al societății.

Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și susținând în esență că greșit s-a dispus anularea în parte a hotărârii A.G.A. din 22 aprilie 2003, deoarece aceasta a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale aplicabile. Recurenta pârâtă arată astfel că delegarea aprobată nu a fost generală, pe o perioadă nedeterminată, ci determinată, cu posibilitatea aprecierii asupra oportunității încheierii actelor, precum și consecințelor pe care le implică pentru societate, împrejurare în care hotărârea adoptată a respectat dispozițiile art. 115 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, întrucât, în exercitarea atribuțiilor delegate, administratorul unic a primit aprobarea din partea A.G.E.A., nu doar a informat, aprobare care a fost dată prin votul acționarilor prezenți în proporție de 52,79 % din capitalul social total, respectându-se astfel prevederile art. 143 din lege.

Mai arată și că administratorii pot încheia actul, urmând ca acesta să fie supus ratificării A.G.A., întreprinse pentru care a primit aprobarea. În concluzie, având în vedere motivele expuse, solicită admiterea recursului și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces. Recursul nu este fondat. Din examinarea actelor dosarului se constată următoarele: Prin hotărârea A.G.E.A.

din 22 aprilie 2003 a SC D. SA a fost delegată competența adunării generale către administratorul societății pentru stabilirea operativă și în funcție de necesități a fondului de investiții pentru anul 2003, efectuarea investițiilor prevăzute în programul pentru anii următori, participarea cu capital social la alte societăți comerciale, contractarea de credite interne sau externe, pentru completarea finanțării și constituirea garanțiilor necesare, precum și dobândirea, înstrăinarea, încheierea, schimbarea sau constituirea în garanție a unor active ale societății și utilizarea în leasing imobiliar a unor active disponibile, reprezentând peste 20 % din totalul activelor disponibilizate în cursul anului 2003, adunarea generală urmând a fi informată cu privire la acțiunile întreprinse de administrator în acest sens.

Raportând însă atribuțiile delegate administratorului la dispozițiile aplicabile din Legea nr. 31/1990 – republicată, se constată că nici una dintre acestea nu se regăsesc între cele menționate de prevederile art. 113 lit. b), c), e), f) și i), așa încât să fie susceptibile de a fi delegate, încălcându-se astfel și prevederile art. 114 din aceeași lege. În egală măsură, se constată și încălcarea prevederilor art. 143 din Legea nr. 31/1990, cât și cele ale art. 115 din O.U.G. nr. 28/2002, deoarece conform hotărârii adoptate de SC D. SA, administratorul unic urma să încheie acte juridice de dobândire, înstrăinare, închiriere ori constituire în garanție a unor bunuri din patrimoniul societății fără încuviințarea prealabilă a A.G.E.A.

ce trebuia să fie informată, doar ulterior, în legătură cu acțiunile întreprinse de administratorul unic, contrar dispozițiilor legale în vigoare, incidente în speță. Nici susținerea referitoare la numărul de voturi cu care a fost adoptată hotărârea nu poate fi primită în sensul de a conferi legalitate acesteia, întrucât legalitatea unei hotărâri nu poate fi dată decât de respectarea dispozițiilor legale, ori, în cauză, dimpotrivă, acestea au fost încălcate, împrejurare în care se reține că soluția de anulare în parte a hotărârii A.G.E.A. din 22 aprilie 2003, privind delegarea competențelor adunării generale pentru administratorul societății este corectă și va fi menținută, reținându-se în același timp că recurenta pârâtă nu a exprimat nici un motiv de nelegalitate a acesteia, în condițiile art. 304 C. proc.

civ., de natură să conducă la desființarea ei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC D. SA Ploiești, împotriva deciziei nr. 89 din 2 februarie 2004 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 18 mai 2005.