ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 437/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 291 din 8 martie 2005 a Tribunalului

București, secția I penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 975 din

22 februarie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, a fost

condamnat inculpatul C.D., la pedeapsa rezultantă de 18 ani închisoare și 10

ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) – e) C. pen., pentru

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit.

g) și i) C. pen., art. 243 alin. (1) C. pen. (2 fapte), art. 280 alin. (1) C.

pen., cu referire la art. 31 alin. (1) din Legea nr. 126/1995, art. 1 alin. (1)

lit. d) din O.U.G. nr. 4141/2001 cu referire la art. 279 alin. (3) lit. a) C.

pen., art. 37 alin. (2) și (3) raportat la art. 2 din Legea nr. 535/2004, art. 20

C. pen., raportat la art. 1 din O.U.G. nr. 141/2001 cu referire la art. 174 și

175 lit. a), e) și i) și art. 176 lit. b) C. pen. (2 fapte), art. 1 alin. (1) lit.

c) din O.U.G. nr. 141/2001 cu referire la art. 217 alin. (4) C. pen.

S-a dedus arestarea preventivă a inculpatului de la 24 martie 2003 la

zi.

Pentru a pronunța această soluție, instanțele au reținut că inculpatul

a sustras muniție și materiale explozive pe care Ie-a folosit pentru comiterea

infracțiunii de acte de terorism și a unor tentative la infracțiuni de omor

calificat și deosebit de grav.

Împotriva acestei hotărâri condamnatul a formulat cerere de revizuire

susținând că judecătorul J.C. din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție a

încălcat dispozițiile art. 47 C. proc. pen., ca fiind incompatibilă să

soluționeze recursul condamnatului la 22 februarie 2007, întrucât anterior

pronunțase decizia nr. 4333 din 5 iulie 2006 prin care a casat decizia nr. 218

din 17 martie 2006 a Curții de Apel București și a trimis cauza spre

rejudecare.

Parchetul de pe lângă Tribunalul

București a efectuat cercetări în cauză și a sesizat instanța cu concluzii de

respingere ca inadmisibilă a

cererii de revizuire nefiind

întrunite cerințele art. 394 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

Tribunalul București, secția a ll-a penală, prin sentința penală nr. 994

din 2 septembrie 2008, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire, cu

motivarea că necompatibilitatea invocată de condamnat nu constituie temei de

revizuire.

Curtea de Apel București, secția a ll-a

penală și pentru cauze cu

minori și de familie, prin

decizia penală nr. 284/ A din 5 decembrie 2008, a respins apelul declarat de

condamnatul revizuient considerând corectă hotărârea primei instanțe.

În contra acestei decizii a declarat recurs condamnatul

C.D. care a susținut că decizia atacată este

nelegală și

netemeinică și că cererea de revizuire era întemeiată și

trebuia admisă.

Recursul declarat nu este întemeiat.

În conformitate cu dispozițiile art. 393 C. proc. pen., hotărârile

judecătorești pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală cât și

cu privire la latura civilă iar potrivit art. 394 alin. (1) lit. d) revizuirea

poate fi cerută când un membru al completului de judecată, procurorul ori

persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în

legătură cu cauza a cărei revizuire se cere.

Acest caz constituie motiv de revizuire

dacă a dus la darea unei

hotărâri nelegală și netemeinică.

Pe de altă parte, prin art. 47 C. proc. pen., s-a stabilit ca

judecătorul care a luat parte la soluționarea unei cauze nu mai poate participa

la judecarea aceleiași cauze într-o cale de atac sau la judecarea cauzei după

desființarea hotărârii de trimitere în apel sau după casarea cu trimitere în

recurs. De asemenea, nu mai poate participa la judecarea cauzei judecătorul

care și-a exprimat anterior părerea.

Din examinarea actelor dosarului se constată că cererea de

revizuire formulată de condamnat nu întrunește

cerințele art. 394 alin. (1)

lit. d) fiind necesar ca acest temei de

revizuire să fie dovedit prin hotărâre judecătorească sau prin ordonanța

procurorului.

Referitor la incompatibilitatea invocată în cuprinsul cererii de

revizuire este de menționat că judecătorul J.C. a făcut parte din completul ce

a pronunțat decizia instanței supreme nr. 4333 din 5

iulie 2006, a dispus rejudecarea apelurilor inculpatului și

procurorului și respectivul magistrat neexprimându-și părerea asupra fondului

cauzei,

respectiv asupra existenței infracțiunilor și a vinovăției

inculpatului, a făcut legal parte din completul care a pronunțat decizia nr. 975

din 22 februarie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În situația în care ar fi considerat că există caz de

incompatibilitate, acesta putea fi invocat de

recurentul condamnat prin

formularea unei cereri de recuzare, conform art.

51 C. proc. pen., lucru pe care însă nu l-a făcut.

În consecință, cazul de incompatibilitate, nu constituie temei de

revizuire în sensul art. 394 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

Față de considerentele ce preced, constatând că soluția de respingere,

ca inadmisibilă, a cererii de revizuire a fost corect menținută de instanța de

apel și că motivele de casare invocate nu

sunt

întemeiate, Curtea, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin.

(2)

C. proc. pen., urmează a respinge recursul declarat de condamnatul C.D.,

cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.

Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat

din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul C.D. împotriva

deciziei penale nr. 284/ A din 5 decembrie 2008 a Curții de Apel București, secția

a ll-a penală și pentru cauze cu minori și familie.

Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 400 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând

onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9

februarie 2009.