ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 437/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 291 din 8 martie 2005 a Tribunalului București, secția I penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 975 din 22 februarie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, a fost condamnat inculpatul C.D., la pedeapsa rezultantă de 18 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) – e) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. g) și i) C. pen., art. 243 alin. (1) C. pen. (2 fapte), art. 280 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 31 alin. (1) din Legea nr. 126/1995, art. 1 alin. (1) lit. d) din O.U.G.

nr. 4141/2001 cu referire la art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen., art. 37 alin. (2) și (3) raportat la art. 2 din Legea nr. 535/2004, art. 20 C. pen., raportat la art. 1 din O.U.G. nr. 141/2001 cu referire la art. 174 și 175 lit. a), e) și i) și art. 176 lit. b) C. pen. (2 fapte), art. 1 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 141/2001 cu referire la art. 217 alin. (4) C. pen. S-a dedus arestarea preventivă a inculpatului de la 24 martie 2003 la zi. Pentru a pronunța această soluție, instanțele au reținut că inculpatul a sustras muniție și materiale explozive pe care Ie-a folosit pentru comiterea infracțiunii de acte de terorism și a unor tentative la infracțiuni de omor calificat și deosebit de grav.

Împotriva acestei hotărâri condamnatul a formulat cerere de revizuire susținând că judecătorul J.C. din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție a încălcat dispozițiile art. 47 C. proc. pen., ca fiind incompatibilă să soluționeze recursul condamnatului la 22 februarie 2007, întrucât anterior pronunțase decizia nr. 4333 din 5 iulie 2006 prin care a casat decizia nr. 218 din 17 martie 2006 a Curții de Apel București și a trimis cauza spre rejudecare. Parchetul de pe lângă Tribunalul București a efectuat cercetări în cauză și a sesizat instanța cu concluzii de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire nefiind întrunite cerințele art. 394 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. Tribunalul București, secția a ll-a penală, prin sentința penală nr. 994 din 2 septembrie 2008, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire, cu motivarea că necompatibilitatea invocată de condamnat nu constituie temei de revizuire.

Curtea de Apel București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 284/ A din 5 decembrie 2008, a respins apelul declarat de condamnatul revizuient considerând corectă hotărârea primei instanțe. În contra acestei decizii a declarat recurs condamnatul C.D. care a susținut că decizia atacată este nelegală și netemeinică și că cererea de revizuire era întemeiată și trebuia admisă. Recursul declarat nu este întemeiat. În conformitate cu dispozițiile art. 393 C. proc. pen., hotărârile judecătorești pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală cât și cu privire la latura civilă iar potrivit art. 394 alin. (1) lit. d) revizuirea poate fi cerută când un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere.

Acest caz constituie motiv de revizuire dacă a dus la darea unei hotărâri nelegală și netemeinică. Pe de altă parte, prin art. 47 C. proc. pen., s-a stabilit ca judecătorul care a luat parte la soluționarea unei cauze nu mai poate participa la judecarea aceleiași cauze într-o cale de atac sau la judecarea cauzei după desființarea hotărârii de trimitere în apel sau după casarea cu trimitere în recurs. De asemenea, nu mai poate participa la judecarea cauzei judecătorul care și-a exprimat anterior părerea. Din examinarea actelor dosarului se constată că cererea de revizuire formulată de condamnat nu întrunește cerințele art. 394 alin. (1) lit. d) fiind necesar ca acest temei de revizuire să fie dovedit prin hotărâre judecătorească sau prin ordonanța procurorului.

Referitor la incompatibilitatea invocată în cuprinsul cererii de revizuire este de menționat că judecătorul J.C. a făcut parte din completul ce a pronunțat decizia instanței supreme nr. 4333 din 5 iulie 2006, a dispus rejudecarea apelurilor inculpatului și procurorului și respectivul magistrat neexprimându-și părerea asupra fondului cauzei, respectiv asupra existenței infracțiunilor și a vinovăției inculpatului, a făcut legal parte din completul care a pronunțat decizia nr. 975 din 22 februarie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. În situația în care ar fi considerat că există caz de incompatibilitate, acesta putea fi invocat de recurentul condamnat prin formularea unei cereri de recuzare, conform art. 51 C. proc.

pen., lucru pe care însă nu l-a făcut. În consecință, cazul de incompatibilitate, nu constituie temei de revizuire în sensul art. 394 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. Față de considerentele ce preced, constatând că soluția de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire a fost corect menținută de instanța de apel și că motivele de casare invocate nu sunt întemeiate, Curtea, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge recursul declarat de condamnatul C.D., cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat. Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul C.D. împotriva deciziei penale nr. 284/ A din 5 decembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și familie. Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 februarie 2009.