ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4585/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 20 septembrie 2004, reclamanta S.I.F. M. cu sediul în București, a solicitat ca în contradictoriu cu SC A.G. SA Ploiești să se dispună anularea hotărârii A.G.E.A. din data de 13 august 2004. Tribunalul Prahova, secția comercială, prin sentința nr. 1769 din 26 noiembrie 2004 a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantei. Prin decizia nr. 72 din 25 februarie 2005 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței tribunalului. S-a reținut în considerentele deciziei că motivele invocate de reclamantă nu constituie conform dispozițiilor art. 126 și art. 127 din Legea nr. 31/1990 republicată, un caz de anulare a hotărârii A.G.E.A.

din 13 august 2004. Împotriva acestei decizii S.I.F. M. a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a susținut că este nelegală și netemeinică. A arătat recurenta că decizia instanței de apel a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 126 din Legea nr. 31/1990. Astfel, SC T. SA acționar majoritar la SC A.G. SA și debitor al acesteia a aprobat încheierea unui contract de împrumut între această societate și SC P. SA la care SC T. SA era tot acționar majoritar. Așa că, la data când SC A.G. SA a intrat în reorganizare judiciară SC T. SA nu mai era debitorul societății ci al SC P. SA București, unde acționar majoritar era tot SC T. SA. S-a susținut că în ambele calități de acționar majoritar la cele două societăți, SC T. SA și-a urmărit propriul său interes.

Recursul este întemeiat în sensul celor ce urmează. La 13 august 2004 s-a adoptat hotărârea A.G.E.A. din cadrul SC A.G. SA, prin care s-a hotărât deschiderea procedurii de reorganizare judiciară conform Legii nr. 64/1995, numirea SC E. SRL cu sediul în Ploiești ca administrator judiciar și împuternicirea administratorului unic să semneze declarația de intenție privind reorganizarea și orice acte necesare desfășurării procedurii de reorganizare. Reclamanta S.I.F. M. a formulat acțiune prin care a solicitat anularea acestei hotărâri întrucât a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 126 alin. (1) din Legea nr. 31/1990. Potrivit acestui text de lege administratorii nu pot vota în baza acțiunilor pe care le posedă, nici personal, nici prin mandatar, descărcarea gestiunii lor sau o problemă în care persoana sau administrația lor ar fi în discuție.

Ambele instanțe au reținut că motivele invocate de reclamantă în temeiul art. 126 din Legea nr. 31/1990 nu constituie un caz de anulare a hotărârii A.G.E.A. din 13 august 2004. Au coroborat aceste dispoziții cu cele ale art. 127 din același act normativ, care reglementează pentru situația încălcării dispozițiilor art. 126 sancțiunea răspunderii acționarului pentru daunele aduse societății, dacă fără votul său nu s-ar fi format majoritatea necesară. În conformitate cu prevederile art. 131 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, privind societățile comerciale „hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiție, în termen de 15 zile de la data publicării în M. Of.

al României de oricare dintre acționarii care nu au luat parte în adunarea generală sau care au votat contra și au cerut să se insereze aceasta în procesul verbal al ședinței”. Acțiunea în anulare are ca scop desființarea hotărârilor ce aduc atingere interesului social, iar dispozițiile legale menționate privesc atât cauze de nulitate relativă, cât și cele de nulitate absolută. În raport de aceste prevederi legale, în mod greșit instanțele au reținut că motivele invocate de reclamantă în acțiune în temeiul art. 126 din Legea nr. 31/1990, nu constituie un caz de nulitate a hotărârii A.G.E.A. din 13 august 2004 și că reclamanta are la dispoziție acțiunea în daune conform dispozițiilor art. 127 din același act normativ.

Cum instanțele au reținut că reclamanta nu are dreptul să solicite anularea hotărârii, litigiul fiind soluționat pe excepție fără a se intra pe fondul pricinii, urmează ca potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (5) C. proc. civ., să se admită recursul, să se caseze decizia atacată și să se trimită cauza aceleiași instanțe spre rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta S.I.F. M. București, împotriva deciziei nr. 72 din 25 februarie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ. Casează decizia atacată și trimite cauza aceleiași instanțe, pentru rejudecare. I revocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 7 octombrie 2005.