ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4585/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 20

septembrie 2004, reclamanta S.I.F. M. cu sediul în București, a solicitat ca în

contradictoriu cu SC A.G. SA Ploiești să se dispună anularea hotărârii A.G.E.A.

din data de 13 august 2004.

Tribunalul Prahova, secția

comercială, prin sentința nr. 1769 din 26 noiembrie 2004 a respins ca

neîntemeiată acțiunea reclamantei.

Prin decizia nr. 72 din 25 februarie

2005 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios

administrativ, s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva

sentinței tribunalului.

S-a reținut în considerentele

deciziei că motivele invocate de reclamantă nu constituie conform dispozițiilor

art. 126 și art. 127 din Legea nr. 31/1990 republicată, un caz de anulare a

hotărârii A.G.E.A. din 13 august 2004.

Împotriva acestei decizii S.I.F. M. a

declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a susținut că este

nelegală și netemeinică.

A arătat recurenta că decizia

instanței de apel a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 126 din Legea nr.

31/1990.

Astfel, SC T. SA acționar majoritar

la SC A.G. SA și debitor al acesteia a aprobat încheierea unui contract de

împrumut între această societate și SC P. SA la care SC T. SA era tot acționar

majoritar.

Așa că, la data când SC A.G. SA a

intrat în reorganizare judiciară SC T. SA nu mai era debitorul societății ci al

SC P. SA București, unde acționar majoritar era tot SC T. SA.

S-a susținut că în ambele calități

de acționar majoritar la cele două societăți, SC T. SA și-a urmărit propriul

său interes.

Recursul este întemeiat în sensul

celor ce urmează.

La 13 august 2004 s-a adoptat

hotărârea A.G.E.A. din cadrul SC A.G. SA, prin care s-a hotărât deschiderea

procedurii de reorganizare judiciară conform Legii nr. 64/1995, numirea SC E.

SRL cu sediul în Ploiești ca administrator judiciar și împuternicirea

administratorului unic să semneze declarația de intenție privind reorganizarea

și orice acte necesare desfășurării procedurii de reorganizare.

Reclamanta S.I.F. M. a formulat

acțiune prin care a solicitat anularea acestei hotărâri întrucât a fost dată cu

încălcarea dispozițiilor art. 126 alin. (1) din Legea nr. 31/1990.

Potrivit acestui text de lege

administratorii nu pot vota în baza acțiunilor pe care le posedă, nici

personal, nici prin mandatar, descărcarea gestiunii lor sau o problemă în care

persoana sau administrația lor ar fi în discuție.

Ambele instanțe au reținut că

motivele invocate de reclamantă în temeiul art. 126 din Legea nr. 31/1990 nu

constituie un caz de anulare a hotărârii A.G.E.A. din 13 august 2004.

Au coroborat aceste dispoziții cu

cele ale art. 127 din același act normativ, care reglementează pentru situația

încălcării dispozițiilor art. 126 sancțiunea răspunderii acționarului pentru

daunele aduse societății, dacă fără votul său nu s-ar fi format majoritatea

necesară.

În conformitate cu prevederile art. 131

alin. (2) din Legea nr. 31/1990, privind societățile comerciale „hotărârile

adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în

justiție, în termen de 15 zile de la data publicării în M. Of. al României de

oricare dintre acționarii care nu au luat parte în adunarea generală sau care

au votat contra și au cerut să se insereze aceasta în procesul verbal al

ședinței”.

Acțiunea în anulare are ca scop

desființarea hotărârilor ce aduc atingere interesului social, iar dispozițiile

legale menționate privesc atât cauze de nulitate relativă, cât și cele de

nulitate absolută.

În raport de aceste prevederi

legale, în mod greșit instanțele au reținut că motivele invocate de reclamantă

în acțiune în temeiul art. 126 din Legea nr. 31/1990, nu constituie un caz de

nulitate a hotărârii A.G.E.A. din 13 august 2004 și că reclamanta are la

dispoziție acțiunea în daune conform dispozițiilor art. 127 din același act

normativ.

Cum instanțele au reținut că

reclamanta nu are dreptul să solicite anularea hotărârii, litigiul fiind

soluționat pe excepție fără a se intra pe fondul pricinii, urmează ca potrivit

dispozițiilor art. 312 alin. (5) C. proc. civ., să se admită recursul, să se

caseze decizia atacată și să se trimită cauza aceleiași instanțe spre

rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta S.I.F. M. București, împotriva deciziei nr. 72 din 25 februarie

2005, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios

administrativ.

Casează decizia atacată și trimite

cauza aceleiași instanțe, pentru rejudecare.

I

revocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 7 octombrie 2005.