ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2561/2006
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2561/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința nr. 47 din 25 martie
2005 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și contencios administrativ,
a fost admisă cererea reclamantei SC M.C.I.E. SRL în contradictoriu cu SC S.C. SRL
București și pe calea ordonanței președințiale a fost suspendată executarea
sentinței comerciale nr. 1788 din 15 decembrie 2004 a Tribunalului Prahova, secția
comercială și de contencios administrativ, până la soluționarea apelului
declarat împotriva acestei sentințe, apel aflat pe rolul Curții de Apel
Ploiești.
S-a apreciat că în cauză sunt
întrunite cerințele art. 581 C. proc. civ., că apelul are termen apropiat (4
aprilie 2005) iar creditoarea intimată nu este lezată prin suspendarea
executării deoarece s-a depus o cauțiune de 50.000.000 lei de către petentă iar
părțile au calități inverse în dosarul nr. 340/2004 al Tribunalului Prahova,
unde creanța s-a executat parțial semnificativ.
Ulterior, petenta a solicitat
îndreptarea erorilor materiale strecurate în această sentință în sensul că s-a
omis a se dispune restituirea cauțiunii, cerere rezolvată de aceeași instanță
prin Încheierea din camera de consiliu din 13 octombrie 2005 în sensul
respingerii ei ca nefondate.
Această încheiere a fost atacată cu
recurs, recurs ce a format obiectul dosarului nr. 16214/1/2005 al Înaltei Curți
de Casație și Justiție, secția comercială (nr. vechi 3961/2005, atașat
recursului de față), și care a fost soluționat prin decizia nr. 1288 din 30
martie 2006 în sensul respingerii recursului ca nefondat.
Nemulțumită de suspendarea
executării dispusă prin sentința 47/2005, SC S.C. SRL a declarat recurs
solicitând modificarea ei pentru netemeinicie și nelegalitate.
În dezvoltarea motivelor de recurs,
după ce se prezintă istoricul cauzei, recurenta critică soluția pentru
aplicarea greșită a dispozițiilor art. 403 C. proc. civ., text de lege ce nu-și
găsește aplicabilitatea decât în cazul când se face dovada existenței unei
contestații la executare, cerință neîndeplinită în speța de față.
Soluția recurată este și netemeinică
deoarece ea a și pus în executare sentința nr. 7246 din 5 octombrie 2001 a
Tribunalului București, sentință dată înainte de strămutarea pricinii, iar în
dosarul nr. 340/2004 al Tribunalului Prahova cererea petentei SC M.C.I.E. SRL
privind întoarcerea executării a fost respinsă.
Simpla formulare a apelului nu
conducea la suspendarea executării întrucât, potrivit dispozițiilor art. 720
8
C. proc. civ., hotărârile date în materie comercială sunt executorii.
Prin întâmpinare intimata petentă a
solicitat respingerea recursului ca rămas fără obiect întrucât apelul declarat
împotriva sentinței nr. 1788/2004 a fost soluționat prin decizia nr. 125 din 26
aprilie 2005 dată în dosarul nr. 1675/2005 al Curții de Apel Prahova, secția
comercială și de contencios administrativ, în sensul admiterii apelului, așa
încât cererea recurentei este lipsită și de interes.
Alăturat întâmpinării s-a depus
certificat cu soluția dată în apel.
Recursul de față a suferit mai multe
amânări pentru că dosarul în care a fost dată sentința recurată a fost
restituit Curții de Apel Ploiești, la cererea acesteia, pentru soluționarea
cererii de îndreptare eroare materială, iar ulterior atașat recursului declarat
împotriva încheierii.
Recursul este nefondat pentru
considerentele ce se vor arăta:
Chiar dacă recurenta nu indică în
recursul său motivul de nelegalitate pe care-și întemeiază recursul, în
considerarea dezvoltării criticilor și a dispozițiilor art. 306 alin. (3) C.
proc. civ., curtea apreciază că cele invocate se încadrează în dispozițiile art.
304 pct. 9 C. proc. civ., recursul urmând a fi analizat prin prisma interesului
recurentei la momentul declarării recursului și nu cel al soluționării lui,
când apare și ca lipsit de obiect.
Critica recurentei privind greșita
aplicare a dispozițiilor art. 403 C. proc. civ., este nefondată deoarece, din
actele depuse în dosarul de fond rezultă că petenta a făcut dovada că intimata
ceruse executarea silită prin poprire, iar pe rol se aflau și dosarele 7487/2005
al Judecătoriei sector 3 București și 4899/2005 al Judecătoriei sector 3
București, ce aveau ca obiect contestarea executării, dovezi noi administrate
în faza de recurs de către intimată.
De altfel intimata a făcut dovada că
sentința a cărei suspendare a fost dispusă a și fost schimbată în tot prin
admiterea apelului, iar pe fond, acțiunea reclamantei, recurenta de față, a
fost respinsă.
În consecință, curtea apreciază că
recursul formulat de reclamantă, intimată în apel, este nefondat, urmând a fi
respins, el fiind rămas, de altfel, și fără obiect, la momentul soluționării
recursului, deoarece sentința 47/2005 încetându-și efectele provizorii la 26
aprilie 2005, când s-a soluționat apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta
SC S.C. SRL București împotriva sentinței nr. 47 din 24 martie 2005 a Curții de
Apel Ploiești, secția comercială, contencios administrativ ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 21 septembrie 2006.