ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3957/2006

Asupra recursului civil de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1058 din 7

mai 2004, pronunțată de Tribunalul Cluj s-a admis plângerea reclamantei L.M.R.

prin mandatar N.G. împotriva pârâtului Primarul Municipiului Cluj și, în

consecință, s-a anulat dispoziția de respingere a notificării nr. 3333 din 24

septembrie 2003, emisă de pârât.

A fost obligat pârâtul să emită pe

numele reclamantei o ofertă de măsuri reparatorii prin echivalent în sumă de

1.693.164.134 lei, reprezentând contravaloarea actualizată a cotei de ½

parte din imobilele, casă de locuit, teren în suprafață de 500 mp și anexe

gospodărești situate în Cluj-Napoca evidențiate în C.F. nr. Top 3133, și să

plătească cheltuielile de judecată în sumă de 4.500.000 lei.

Pentru pronunțarea acestei hotărâri,

instanța de fond a reținut că reclamanta a fost proprietara cotei de ½

parte din imobilul înscris în C.F. Cluj, nr. top 3313 și după părăsirea

definitivă a țării, cota sa de proprietate a fost preluată de Statul Român.

Prin dispoziția nr. 3333 din 24

septembrie 2003, emisă de Primarul Municipiului Cluj-Napoca s-a respins

notificarea nr. 422 din 19 iunie 2001, formulată de reclamanta L.M.R. pentru

restituirea imobilului situat în Cluj-Napoca, cu motivarea că nu a făcut dovada

dreptului de proprietate și a calității de moștenitoare, cu acte în formă

legalizată, în termenul prevăzut de lege.

Prin notificare, reclamanta a

solicitat restituirea valorică a imobilului, cotă ce a fost preluată fără plată

în baza Decizia nr. 211 din 8 iulie 1989. La soluționarea notificării s-a mai

avut în vedere că nu există identitate de nume între persoana menționată în

decizia de preluare și numele proprietarilor tabulari de la data preluării.

Astfel, s-a avut în vedere că în decizie s-a menționat că preluarea cotei de

½ parte din imobilul înscris în C.F. Cluj se face de la L.M.M., iar în

C.F. la data preluării erau înscrise M.M.R. și N.K.

Deoarece reclamanta a dobândit

numele de L.l în urma căsătoriei, s-a reținut că operează prezumția potrivit

căreia preluarea cotei de ½ parte din imobilul evidențiat anterior s-a

făcut de la acesta.

Conform contractului de

vânzare-cumpărare nr. 32462 din 16 ianuarie 1997, imobilul evidențiat în C.F.

Cluj a fost vândut chiriașilor L.T. și G.

Imobilul fiind înstrăinat în baza

Legii 112/1995, în baza unui contract de vânzare-cumpărare a cărei valabilitate

nu a fost contestat, este exceptat de la restituirea în natură în baza

prevederilor Legii 10/2001, art. 18 lit. d).

De altfel, reclamanta nici nu a

solicitat restituirea în natură.

Prin raportul de expertiză întocmit

în cauză, s-a stabilit valoarea cotei de ½ parte din imobil la suma de

1.693.164.134 lei pentru care s-au acordat măsuri reparatorii prin echivalent.

Curtea de Apel Cluj, prin decizia

civilă nr. 25A din 19 ianuarie 2005 a respins ca nefondat apelul declarat de

Primarul Municipiului Cluj împotriva sentinței civile nr. 1058 din 7 mai 2004 a

Tribunalului Cluj.

Instanța de apel a reținut că există

identitate de persoană între reclamantă și persoana de la care a fost preluat

imobilul,

Astfel, imobilul a fost dobândit de

către intimata L.M.R. ( născută M.) și sora ei N.K. (născută M.), în cote de

½ parte fiecare de la antecesorii lor, intimata făcând dovada calității

de moștenitoare a proprietarilor tabulari și a celei de persoană îndreptățită să

solicite măsuri reparatorii.

Valoarea stabilită de expert ca

despăgubire s-a calculat în conformitate cu dispozițiile legii, respectiv pct.

10 din Normele Metodologice de Aplicare a Legii 10/2001, iar cuantumul

despăgubirii calculate de pârâtul din cauză nu are nici un temei legal,

deoarece nu s-au menționat normele avute în vedere la calculul despăgubirilor.

Întrucât restituirea în natură nu

este posibilă, s-a reținut că reclamanta este îndreptățită în temeiul art. 34

și art. 36 din Legea 10/2001 (anterior modificării), la măsuri reparatorii prin

echivalent, în raport cu valoarea corespunzătoare a imobilului, potrivit art.

19 alin. (2), teza I din aceeași lege.

Categoriile măsurilor reparatorii

prin echivalent sunt prevăzute în art. 9 alin. (1) din Legea 10/2001 și

interpretând

per a contrario

acest text, rezultă că pentru imobilele

care la data preluării aveau destinație de locuință, măsurile reparatorii prin

echivalent pot consta și în despăgubiri bănești.

S-a reținut că intimata, față de

textele indicate, este persoană îndreptățită la despăgubiri ca măsuri

reparatorii corect stabilite prin expertiză.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca care invocând motivul de

recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susține că decizia recurată

este dată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii.

În motivarea recursului se arată că intimata

reclamantă nu a depus în termenul prevăzut de art. 22 actele necesare

soluționării cererii sale, astfel că s-a dat eficiență acestui text, de care

instanța de apel trebuia să țină cont la soluționarea căii de atac.

Se mai arată că, în privința

măsurilor reparatorii stabilite în baza expertizei tehnice efectuate în cauză

nu au fost avute în vedere obiecțiunile recurentului și nu s-a efectuat o altă

expertiză, astfel că prin valoarea măsurilor reparatorii acordate au fost

lezate interesele statului.

Pe baza unor calcule făcute de

recurent în raport de datele menționate în raportul de expertiză întocmit în

cauză, cât și de datele din procesul verbal de preluare nr. 8344 din 18 iulie

1989, se apreciază că valoarea cotei de ½ din imobilul casă este de

19.794.066, valoare în concordanță cu starea fizică, și valoarea terenului este

apreciată cu un procent de circa 30% mai mic decât valoarea reținută de

instanța de apel.

Analizând recursul, în limita

motivului de nelegalitate invocat, care face posibilă încadrarea în art. 304

pct. 9 C. proc. civ., se constată că este nefondat.

Trecerea imobilului situat în

Cluj-Napoca și evidențiat în C.F. nr. top 3133, alcătuit din casă de locuit,

anexe gospodărești și teren în suprafață de 500 mp, în proprietatea statului ,

s-a realizat în baza Decretului nr. 223/1974, preluarea efectivă realizându-se

prin decizia nr. 211 din 8 iulie 1989 a Comitetului Executiv al Consiliului

Popular al județului Cluj, și prin sentința civilă nr. 1058 din 7 mai 2004

Tribunalul Cluj a admis contestația reclamantei L.M.R., a anulat dispoziția nr.

3333 din 24 septembrie 2003, emisă de recurent, obligându-l să facă ofertă de

măsuri reparatorii prin echivalent în sumă de 1.693.164.134 lei reprezentând

contravaloarea actualizată a cotei de ½ parte, ce reprezintă dreptul

cuvenit intimatei.

Potrivit art. 21 alin. (1) din Legea

nr. 10/2001, persoana îndreptățită trebuie să notifice în termen persoana

juridică deținătoare a imobilului când solicită restituirea în natură a

acestuia sau măsuri reparatorii în echivalent.

Notificarea trebuie însoțită de

actele doveditoare ale dreptului de proprietate, iar în cazul moștenitorilor, a

celor care atestă această calitate, și orice alte înscrisuri necesare evaluării

pretențiilor de restituire.

Intimata-reclamantă, așa cum a

reținut și instanța de apel, a făcut dovada dobândirii imobilului împreună cu

sora sa N.K., în cote de ½ parte de la antecesorii lor, cât și dovada

calității de moștenitoare a acestora, ceea ce o califică drept persoană

îndreptățită să solicite acordarea despăgubirilor corespunzătoare pentru partea

din imobilul preluat abuziv de către stat.

Regimul juridic al imobilelor

preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 este reglementat

prin Legea nr. 10/2001, iar domeniul de aplicare al legii este stabilit de art.

2, care enumeră situațiile ce reprezintă preluări cu caracter abuziv, fără să

facă distincția între modurile de preluare cu sau fără titlu.

În speță, nu se contestă

împrejurarea că imobilul nu s-ar încadra în această categorie, ci numai faptul

că intimata nu a făcut dovada dreptului de proprietate și a calității de

moștenitoare a proprietarilor tabulari, împrejurare contrazisă de actele

existente în dosarul cauzei, astfel că este neîntemeiată critica formulată în

recurs vizând acest aspect.

În ceea ce privește critica

raportată la supraevaluarea despăgubirilor, se reține că în contradicție cu

precizările recurentului, instanța de apel a încuviințat efectuarea unei

expertize prin care s-a confirmat corectitudinea evaluării stabilită prin

expertiza efectuată la fond.

Este adevărat că recurentul

stabilește prin cererea de recurs niște valori ale construcției și terenului,

fără să aibă un temei legal, singura evidență fiind aceea de a ajunge la valori

mai mici decât cele stabilite printr-o lucrare ce s-a bazat pe normele legale

în materie și care a avut în vedere toate criteriile de evaluare.

Prin urmare, hotărârea atacată a

fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor Legii 10/2001, privind calitatea

de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii a intimatei-reclamante ,cât și

cu privire la modul de stabilire a valorii acestora.

Pentru considerentete expuse,

recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca împotriva deciziei nr. 25

din 19 ianuarie 2005, a Curții de Apel Cluj, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi,

17 aprilie 2006.