ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4287/2007
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4287/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
La 8 martie 2005,
reclamanții B.A. și N.M. au chemat în judecată pârâta Prefectura județului
Bihor, solicitând obligarea acesteia să soluționeze notificările formulate în
baza Legii nr. 10/2001, ce formează obiectul dosarelor nr. 335 și 336 din 24
iulie 2001 cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii,
întemeiată în drept pe Legea nr. 10/2001, reclamanții arată că au depus două
notificări, solicitând despăgubiri bănești pentru terenurile în suprafață de
5,6 ha situat în Chiștag, sub barajul de acumulare Lugaș-Aleșd și respectiv
13,16 ha teren, preluate abuziv de stat și că s-a refuzat a se răspunde acestor
notificări.
Reclamanții și-au precizat
cadrul procesual pasiv solicitând a se judeca în contradictoriu și cu Primăria
comunei Aștileu și A.V.A.S., și obligarea acestora de a răspunde celor două
notificări.
Prin sentința civilă nr.283/C din 19 aprilie 2005, Tribunalul Bihor a
admis acțiunea reclamanților în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S.
A obligat pârâta să soluționeze notificările înregistrate la Biroul
Executorului Judecătoresc cu nr. 355 și 356 din 24 iulie 2001.
A respins acțiunea față de pârâții Primăria comunei Aștileu și
Prefectura județului Bihor.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în esență că
reclamanții și-au dovedit calitatea de persoane îndreptățite, ca moștenitori ai
autorilor B.C. și B.M., I.S. și M.P. asupra terenului înscris în C.F. 1396,
171, 147, 101, 97 și 192 Chiștag, acest teren fiind preluat de stat, fără a li
se acorda despăgubiri.
Notificările în baza cărora reclamanții au solicitat despăgubiri au fost
înregistrate la Prefectura județului Bihor în dosarele nr. 616 și 617, astfel
cum rezultă din adresa nr. 6014 din 22 septembrie 2005 comunicată instanței.
Notificările în cauză au fost ulterior transmise către A.V.A.S., aceasta
neemițând dispoziție sau după caz, decizie privind acordarea măsurilor
reparatorii, așa încât Tribunalul a apreciat incidente prevederile art. 24
alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții și pârâta
A.V.A.S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Reclamanta a promovat critici referitoare la împrejurarea că pârâții cu
care a înțeles să se judece, respectiv Primăria comunei Aștileu și Prefectura
județului Bihor, au calitate procesuală pasivă în cauză.
Apelul declarat de pârâta A.V.A.S. vizează critici privind necompetența
materială a Tribunalului de a soluționa cauza în primă instanță, arătând că
obiectul acțiunii este o obligație de a face, de drept comun, ci nu o
contestație întemeiată pe dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001,
republicată.
Sunt dezvoltate critici referitoare la neîndeplinirea procedurii
administrative prealabile obligatorie față de aceasta și că nu s-au depus la
dosar înscrisurile cu care să-și probeze cererile, arătându-se că imobilul în
litigiu nu este evidențiat în patrimoniul unei societăți comerciale privatizată
de A.V.A.S.
Prin decizia nr. 129 A din 5 septembrie 2006, Curtea de Apel Oradea,
secția civilă mixtă, a admis apelul reclamanților.
A schimbat în parte sentința Tribunalului Bihor, în sensul că a admis
acțiunea și în contradictoriu cu pârâtele Primăria comunei Aștileu și
Prefectura Județului Bihor.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței.
A fost respins ca nefondat apelul pârâtei A.V.A.S. împotriva aceleiași
sentințe.
Pentru a decide ca atare, instanța de apel a reținut că Legea nr.
10/2001, în forma inițială și după republicare a stabilit competența atât
pentru A.V.A.S., Ministerul Finanțelor Publice, Primării și Prefecturi, ca
autorități publice centrale și locale.
Cu această motivare s-a admis apelul reclamanților, invocându-se că și
modificările aduse prin Legea nr. 247/2005 stabilesc atribuții conform art. 16
în subordinea Secretariatului Comisiei Centrale și Biroului Central constituit
prin ordin al ministrului Finanțelor Publice.
În ceea ce privește apelul declarat de A.V.A.S. este de observat că
răspunsul la notificarea persoanei îndreptățite printr-o decizie sau dispoziție
motivată este reglementat de dispozițiile Legii nr. 10/2001, așa încât raportul
juridic dedus judecății nu se descrie pe tărâmul dreptului comun, sub incidența
normelor prevăzute de art. 1 pct. 1 C. proc. civ., care să atragă o altă
competență materială, așa încât motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3
C. proc. civ. este nefondat și urmează a fi respins.
Legea nr. 10/2001 stabilește că litigiile generate de aplicarea acestui
act normativ sunt de competența secției civile a tribunalului, competența
specială reglementată de art. 24 alin. (3) din lege.
Nu se poate reține ca fondat, nici motivul de recurs referitor la
neîndeplinirea procedurii prealabile, de vreme ce persoanele îndreptățite au
adresat notificări Prefecturii județului Bihor, acestea fiind ulterior
transmise A.V.A.S.
Această din urmă instituție de specialitate a administrației publice
centrale preia drepturile și obligațiile statului în domeniul privatizării,
astfel că are calitatea de reprezentant al statului în prezenta cauză, imobilul
pentru care se solicită măsuri reparatorii fiind afectat de supraedificatele ce
au fost înstrăinate, în cadrul procesului de privatizare, către SC H. SA Aleșd
și SC F. SA Aleșd.
Împotriva deciziei dată în apel a declarat recurs pârâta A.V.A.S.,
reiterând criticile referitoare la necompetența materială a tribunalului în
soluționarea cauzei în primă instanță, neîndeplinirea procedurii prealabile
administrative, prevăzută de legea specială, în sensul că aceasta nu a fost
notificată cu cererile reclamanților de a le fi acordate despăgubiri.
S-a arătat că reclamanții nu au făcut dovada că imobilul ce face
obiectul acestor notificări a fost privatizat de către A.V.A.S., invocându-se
excepția lipsei calității procesuale pasive.
Recursul este nefondat și urmează a fi respins pentru considerentele ce
succed:
Reclamanții au investit Tribunalul Bihor cu o acțiune, întemeiată în
drept pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 solicitând pârâților să soluționeze
notificările nr. 355 și 356 din data de 24 iulie 2001 prin care aceștia au
solicitat acordarea de despăgubiri, ca măsuri reparatorii.
Procedura soluționării notificărilor și emiterii unei dispoziții sau,
după caz, decizii prin care unitatea deținătoare să răspundă cererilor de
restituire în natură sau prin echivalent a bunurilor imobile preluate abuziv de
stat este reglementată de prevederile art. 21-27 din Legea nr. 10/2001, astfel
cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, de imediată aplicare.
Unitatea deținătoare a imobilului preluat în mod abuziv de stat are
obligația de a răspunde notificării ce i s-a transmis de persoana îndreptățită
în termenul de 60 de zile, prevăzut de art. 23 alin. (1) al Legii nr. 10/2001.
În cazul refuzului acesteia de a da curs notificării, tribunalul,
respectiv secția civilă este competent, conform art. 24 alin. (7) și (8) din
Legea nr. 10/2001, în forma veche, (acțiunea fiind introdusă la 8 martie 2005)
a-l obliga pe deținătorul imobilului să răspundă la notificarea ce i-a fost
trimisă.
Răspunsul unității deținătoare trebuie realizat prin decizie sau
dispoziție motivată, conform art. 23 și art. 24 din Legea nr. 10/2001.
Modalitatea în care destinatarul trebuia să răspundă notificării,
termenul în care trebuie îndeplinită această obligație ce-i incumbă unității
deținătoare, în puterea legii sunt imperative, neavând caracter de recomandare.
Competența de soluționare a contestației persoanei îndreptățite revine
tribunalului, ca instanță civilă, conform dispozițiilor exprese ale art. 24
alin. (7) și (8) din Legea nr. 10/2001.
Ca atare, instanța a stabilit în mod corect că notificările ce au fost
înregistrate la Prefectura Județului Bihor în dosarele nr. 616 și 617 și
ulterior trimise către A.V.A.S. trebuiesc soluționate cu respectarea art. 23 și
art. 24 din Legea nr. 10/2001, republicată.
Absența răspunsului persoanei juridice deținătoare are valoarea unui
refuz de restituire a imobilului, iar această conduită culpabilă a persoanei
deținătoare trebuie cenzurată de către tribunal, în condițiile procedurii
speciale ale Legii nr. 10/2001.
Ca atare, actul normativ de reparație reglementează această procedură
derogatorie de la regulile de drept comun și de la competența judecătoriei.
În consecință, instanța de apel a analizat corect raportul juridic dedus
judecății stabilind că acesta se descrie în contradictoriu și cu pârâtele
Prefectura județului Bihor ci Primăria comunei Aștileu.
Nu se poate reține lipsa calității procesuale pasive a pârâtei A.V.A.S.,
aceasta fiind o instituție specializată a administrației publice centrale, de
reprezentare a statului în domeniul privatizării.
Cum, legal a reținut instanța de apel, motivându-și hotărârea conform
art. 261 alin. (1) cu respectarea cerințelor prevăzute de pct. 5 al textului
procedural amintit, înainte de noile modificări aduse Legii nr. 10/2001, în
vigoare la data introducerii acțiunii notificările prin care se solicitau
acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent se depuneau la Prefectura de la
domiciliul reclamantului.
Nici motivele de nelegalitate ce vizează neîndeplinirea procedurii
administrative și necompletarea dosarelor cu înscrisurile prevăzute de art. 22
din Legea nr. 10/2001, republicată nu subzistă unei analize pertinente, urmând
a fi respinse ca nefondate, întrucât notificările au fost trimise
A.V.A.S.-ului, declanșându-se procedura prealabilă, iar înscrisurile, respectiv
extrasele de carte funciară, certificatele de moștenitor nr. 260/2002 și
56/2002 au fost depuse odată cu notificările.
În consecință, Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 312
alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de
pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 129 din 5 septembrie 2006 a Curții de
Apel Oradea, secția civilă mixtă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 mai 2007.