ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4958/2011

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a

constatat următoarele:

I.

Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea precizată, formulată de

reclamanții I.I. și I.F. s-a solicitat anularea certificatului de atestare a

dreptului de proprietate eliberat de Ministerul Agriculturii și Alimentației,

în favoarea SC A. SA Tileagd, privind terenurile nr. top. 1 de 4.455 m.p., 2 de

989 m.p., 3 de 5.795 m.p., 5 de 5.446 m.p., 6 de 4.982 m.p., 7 de 1 ha și 0.933

m.p., 8 de 6.007 m.p., 9 de 4.650 m.p., 10 de 706 m.p., înscrise în C.F. nr. X,

aduse din C.F. nr. Y, Z Tileagd.

De asemenea s-a solicitat să se constate

nulitatea intabulărilor efectuate în C.F. nr. X Tileagd, în favoare SC A. SA și

a încheierii de intabulare nr. 7226 din 16 mai 1997, privind nr. top 6, 7, 8, 9

în C.F. nr. Y Tileagd, a nr. 2, 3, precum și a intabulărilor nr. top 5, 7, 10 în

C.F. nr. Z Tileagd, în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate

asupra terenurilor atacate, radierea intabulărilor efectuate în C.F. nr. X Tileagd,

în favoarea SC A. SA și restabilirea situațiilor anterioare de C.F., în colile vechi

prin retranscrierea nr. top 6, 7, 8, 9 în C.F. nr. Y Tileagd, a nr. top. 2, 3, precum

și a nr. top. 5, 7, 10 în C.F. nr. Z Tileagd, precum și la plata tuturor cheltuielilor

de judecată.

Prin sentința nr. 18/CA din 19

ianuarie 2011 a Curții de Apel Oradea a fost admisă excepția inadmisibilității invocată

de pârâți și a fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea în anulare formulată de reclamanții

I.I. și I.F. în contradictoriu cu pârâții SC A. SA Bihor și Ministerul

Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

Instanța a admis excepția lipsei calității

procesuale pasive

a pârâtului

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale pentru capetele 2 și 3 ale acțiunii,

pe care le-a respins ca fiind formulate împotriva unei persoane fără calitate procesuală

pasivă și ca inadmisibilă față de pârâta SC A. SA, cu obligarea reclamantei la plata

către pârâta SC A. SA a sumei de 2.000 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța

a reținut că excepția inadmisibilității acțiunii, față de neîndeplinirea procedurii

prealabile, este întemeiată

pentru

considerentele ce urmează:

Prin acțiunea precizată, reclamanții au

solicitat să se constate că certificatul de atestare a dreptului de proprietate

eliberat în favoarea SC A. SA este nelegal și să se dispună anularea lui, însă reclamanții

nu au tăcut dovada faptului că au formulat o plângere prealabilă către pârâtul Ministerul

Agriculturii și Dezvoltării Rurale București, nefiind depuse la dosar înscrisuri

în acest sens.

Pentru aceste motive, instanța a admis

excepția și a respins ca inadmisibilă acțiunea privind anularea actului administrativ

în litigiu.

În ceea ce privește excepția lipsei calității

procesuale pasive a Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale București, față

de capetele 2 și 3 de acțiune, instanța a constatat că și aceasta este întemeiată,

deoarece calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana

pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus

judecății, reclamantul fiind cel obligat să facă dovada acestei calități, prin indicarea

obiectului cererii și a motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază pretenția

sa.

Instanța a constatat că soluționarea capetelor

2 și 3 din cererea introductivă depinde de soluționarea capătului principal și întrucât

acesta a fost respins ca inadmisibil, instanța nu poate analiza pe fond nici capetele

2 și 3 de cerere.

I.I. și I.F.

Recurenții au criticat hotărârea instanței

de fond ca netemeinică și nelegală, arătând că hotărârea a fost dată cu aplicarea

greșită a legii și cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, indicând ca

temei juridic dispozițiile art. 304 pct. 4 și 9 C. proc. civ.

Recurenții au arătat că actul atacat a

fost emis în temeiul Legii nr. 15/1990 și H.G. nr. 834/1991, a criteriilor comune

2665/1C/311/1992 și completărilor nr. 425316/N/1992 privind stabilirea și evaluarea

terenurilor aflate în patrimoniul societăților comerciale de stat emise de Ministerul

Finanțelor și Ministerul Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului, iar instanța

de fond nu a verificat cauzele de nelegalitate ale actului atacat prin raportare

la dispozițiile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ și

nici faptul că nu au existat anumite avize la acea dată sau nu au fost date cu condiția

rezolvării situației juridice a terenului.

Recurenții au criticat și faptul că instanța

de fond nu a soluționat excepția de tardivitate invocată în cauză.

În ceea ce privește admiterea excepției

privitoare la lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Agriculturii și Dezvoltării

Rurale, recurenții au arătat că actul administrativ atacat a fost emis de acest

pârât și în mod nelegal a fost admisă excepția invocată.

Pe fondul cauzei, au prezentat pe larg

situația de fapt a cauzei arătându-se că reclamanții sunt moștenitorii vechiului

proprietar, în favoarea căruia s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate

pentru nr. top. vechi 703 și 681, conform sentinței nr. 783/2000 a Judecătoriei

Aleșd, definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 636/A/2001 a Tribunalului Bihor

și prin decizia nr. 1803/R/2001 a Curții de Apel Oradea.

S-a arătat faptul că pentru aceste terenuri

dobândite în temeiul Legii nr. 18/1991 se deține titlul de proprietate nr. 3448

doar din anul 2007 și doar din

acest

moment s-a născut și interesul procesual al reclamanților, fiind vătămați prin faptul

neexecutării hotărârilor judecătorești obținute de recurenții-reclamanți.

II.

Decizia instanței de recurs

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată

cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport

cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză

va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează:

Legea contenciosului administrativ a prevăzut

în art. 7 și art. 11 două termene ce trebuie avute în vedere de participanții la

procesul civil, atât de părțile implicate, cât și de instanța de judecată, și anume

termenul pentru formularea plângerii prealabile, procedură prevăzută de lege ca

o condiție pentru exercitarea dreptului la acțiune și termenul de introducere a

acțiunii la instanța de contencios administrativ competentă

Astfel, conform prevederilor art. 7

alin. (1) din Legea nr. 554/2004 înainte de a se adresa instanței de contencios

administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său

ori într-un interes legitim printr-un act administrativ trebuie să solicite autorității

publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea,

în tot sau în parte, a acestuia.

Procedând la verificarea actelor și lucrărilor

dosarului, Înalta Curte a constatat faptul că recurenții-reclamanți s-au adresat

instanței de contencios administrativ, considerându-se vătămați într-un drept recunoscut

de lege, fără a urma procedura prealabilă prevăzută de dispozițiile art. 7 din Legea

nr. 554/2004 privind procedura de soluționare a cererilor în contenciosul administrativ.

Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat

că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale, în sensul

că a considerat a fi necesară procedura prealabilă, în condițiile art. 7 din Legea

nr. 554/2004, întrucât aceste dispoziții prevăd expres această procedură, iar excepția

de la această procedură este prevăzută în alin. (5) din textul invocat, respectiv

în cazul acțiunilor introduse de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public,

Agenția Națională a Funcționarilor Publici sau al celor care privesc cererile celor

vătămați prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe, precum și în cazul prevăzut

la art. 2 alin. (2) și la art. 4, situație în care nu se află reclamanții.

Raportându-se la dispozițiile legale în

vigoare la data introducerii acțiunii, Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004,

Înalta Curte a constatat faptul că reclamanții nu s-au adresat cu o plângere prealabilă

autorității emitente a actului contestat, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1)

lit. c) din Legea nr. 554/2004, procedură prevăzută de dispozițiile art. 7 din actul

normativ arătat, motiv pentru care cererea reclamanților în mod corect a fost respinsă

ca inadmisibilă.

Nici celelalte critici formulate de recurenți

nu pot fi reținute de instanța de control judiciar, văzând dezlegarea dată de instanța

de fond pe excepția de inadmisibilitate formulată în cauză.

În aceste condiții, nefiind motive de casare

sau modificare a sentinței atacate Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul

art. 312 C. proc. civ., a respins recursul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de I.I. și I.F.

împotriva sentinței nr. 18/CA din 19 ianuarie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26

octombrie 2011.