ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4235/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, reclamantul I.I.D. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Agriculturii

și Dezvoltării Rurale, SC A.B. SA și SC A.O. SA solicitând anularea certificatului

de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor din 04 noiembrie 1996,

obligarea pârâtei să depună la dosar planșele, precum și planul cadastral al orașului

Budești, sat Buciumeni, județul Călărași, și scoaterea din acest certificat a oricărei

suprafețe care afectează proprietatea sa.

A mai solicitat reclamantul

anularea certificatului de atestare asupra terenurilor din 27 iunie 1997, precum

și anularea în întregime a certificatului de atestare al dreptului de proprietate

asupra terenurilor din 19 martie 1999 emis de către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării

Rurale în favoarea SC A.O. SA și obligarea pârâtei să depună la dosar acest document

împreună cu documentația cadastrală.

Prin întâmpinare, pârâta

SC A.B. SA a invocat excepția de inadmisibilitate, pentru neîndeplinirea procedurii

administrative prealabile, excepția de tardivitate a acțiunii; excepția autorității

de lucru judecat, în raport de sentința civilă nr. 1104 din 17 noiembrie 1998 a

Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată

în Dosarul nr. 40/1998, irevocabilă, excepția lipsei calității procesuale active

a reclamantului, excepția lipsei de interes, iar pe fond, a solicitat respingerea

acțiunii ca neîntemeiate.

Prin întâmpinare, pârâtul

Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale a invocat excepția neîndeplinirii

procedurii administrative prealabile, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii

ca neîntemeiată.

Prin încheierea de ședință

din data de 26 februarie 2008, Curtea, în raport de obiectul cauzei și Dosarul

nr. 189/2/2007 aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă

și de proprietate intelectuală, având ca obiect recurs - Legea nr. 10/2001, a constatat

că dezlegarea pricinii nu atârnă în tot sau în parte de existența sau neexistența

unui drept ce face obiectul judecății în Dosarul nr. 189/2/2007 și, prin urmare,

a respins cererea de suspendare a cauzei întemeiată pe art. 244 alin. (1) C. proc.

civ.

Prin încheierea de ședință

din data de 09 mai 2008, instanța a constatat tardiv capătul de cerere privind anularea

certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor din 04

noiembrie 2006, a constatat ca rămasă fără obiect excepția autorității de lucru

judecat, a respins excepțiile de neîndeplinire a procedurii administrative prealabile

și de tardivitate în ceea ce privește capetele de cerere privind anularea certificatelor

de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor din 27 iunie 1997 și din

19 martie 1999 ca neîntemeiate, și a respins excepțiile lipsei de interes și a lipsei

calității procesuale active a reclamantului, ca neîntemeiate.

Prin sentința civilă

nr. 1907 din 20 iunie 2008, Curtea de Apel București a admis în parte excepția de

tardivitate, a respins capătul de cerere privind anularea certificatului de atestare

a dreptului de proprietate asupra terenurilor din 04 noiembrie 2006 emis de Ministerul

Agriculturii și Dezvoltării Rurale, ca tardiv formulat, a respins acțiunea precizată

formulată de reclamantul I.I.D. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii

și Dezvoltării Rurale, SC A.B. SA și SC A.O. SA, prin lichidator judiciar H.N.,

ca neîntemeiată, și a obligat reclamantul către pârâta SC A.B. SA la plata sumei

de 2.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut în esență că în raport de soluția dată excepției

de tardivitate, va analiza în fond doar capetele de cerere privind anularea certificatului

de atestare a dreptului de proprietate din 27 iunie 1997 cu obligarea pârâtei să

depună la dosar toate planșele anexe acestui certificat și anularea în întregime

a certificatului de atestare al dreptului de proprietate asupra terenurilor din

19 martie 1999 emis în favoarea SC A.O. SA cu obligarea pârâtei să depună la dosar

acest document împreună cu documentația cadastrală.

S-a arătat în considerentele

sentinței atacate că cele două certificate de atestare a dreptului de proprietate

au fost emise în baza Legii nr. 15/1990, H.G. nr. 834/1991 și criteriilor de aplicare

ale MEF nr. 2665/1C/311/1992, iar conform acestora, la data înființării pârâtelor

în favoarea cărora s-au emis certificatele de atestare, trebuiau îndeplinite cumulativ

două condiții: terenurile să se afle în patrimoniul acestora și să fie necesare

desfășurării activității obiectului lor de activitate.

În ceea ce privește certificatul

de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor din 27  iunie 1997 emis

în favoarea SC A.B. SA, instanța de fond a reținut că din documentația depusă la

dosarul cauzei rezultă că obiectul de activitate al acesteia era producerea, industrializarea

și comercializarea produselor agricole, prestări servicii export-import, terenurile

aveau destinație agricolă, fiind folosite de fermele acestei societăți, care avea

un drept de administrare asupra acestora.

Referitor la certificatul

de atestare al dreptului de proprietate asupra terenurilor din 19 martie 1999 emis

în favoarea SC A.O. SA, instanța de fond a constatat că la emiterea acestuia au

fost respectate prevederile art. 1 din H.G. nr. 834/1991, terenul fiind folosit

conform obiectului de activitate al societății și având ca destinație autobază,

autoservice, aflându-se în patrimoniul societății.

Astfel, instanța învestită

cu soluționarea fondului a constatat că documentația avută în vedere la emiterea

certificatelor respectă Instrucțiunile MEF nr. 2665 din 28 februarie 1992 și MLPAT

nr. 1 C/311 din 28 februarie 1992, fiind însoțită de planuri topografice, procese-verbale

de vecinătăți, schițe, rapoarte de evaluare, avizate de Oficiul de Cadastru Călărași

și înregistrate la Consiliul Județean Călărași.

Având în vedere că în

cauza instanța de contencios administrativ este chemată să verifice legalitatea

unor acte administrative, instanța de fond a apreciat că nu au relevanță susținerile

reclamantului privind nevalabilitatea titlului statului și nelegalitatea exproprierii,

reclamantul urmând să-și realizeze drepturile pe căile prevăzute de Legea nr. 10/2001

și a dreptului comun.

Împotriva acestor hotărâri,

respectiv împotriva încheierii din 26 februarie 2008 și împotriva sentinței civile

nr. 1907 din 20 iunie 2008, I.I.D. a declarat recurs, criticându-le pentru nelegalitate

și netemeinicie.

Motivele de recurs se

încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocându-se greșita aplicare

a legii.

Față de încheierea din

26 februarie 2010 prin care s-a respins cererea de suspendare a judecării cauzei

formulate de reclamant în baza art. 244 pct. 1 C. proc. civ. recurentul arată că

în mod nelegal a fost respinsă cererea de suspendare a litigiului de contencios

administrativ până la soluționarea celor două acțiunii civile aflate pe rolul Judecătoriei

Sectorului 1 București și respectiv Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

civilă.

Se arată de recurent că

soluționarea acțiunii în anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate

emis în favoarea pârâtei SC A.B. SA depindea în totalitate de soluționarea acțiunilor

civile având ca obiect calitatea recurentului de moștenitor și respectiv de titular

al imobilelor revendicate în această calitate.

Se solicită admiterea

recursului și suspendarea cauzei în baza art. 244 pct. 1 C. proc. civ.

În recursul declarat împotriva

sentinței civile nr. 1907 din 20 iunie 2008 se invocă motivele de recurs prevăzute

de art. 3, 4, 8 și 9 C. proc. civ.

Se solicită admiterea

recursului și casarea sentinței atacate, trimițând cauza spre rejudecare aceleiași

instanțe.

Se arată că instanța a

denaturat natura celor patru certificate de proprietate emise unilateral de Ministerul

Agriculturii și Alimentației și nu a ținut cont de dispozițiile art. 480, 481 și

650 C. civ. și a făcut o greșită apreciere a materialului probator. Aceasta deoarece

statul nu a devenit proprietarul domeniului Buciumeni cu titlu valabil și, pe cale

de consecință, nu putea fi înstrăinat valabil prin emiterea certificatului de atestare

a dreptului de proprietate contestat.

La dosar, pârâta-intimată

SC A.B. SA a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca

nefondat.

Recurentul-reclamant a

depus la dosar concluzii scrise.

Analizând recursul declarat

în raport de motivele invocate atât în ceea ce privește încheierea din 26

februarie 2008, cât și sentința civilă nr. 1907 din 20 iunie 2008, Curtea va aprecia

ca nefondat recursul pentru următoarele considerente:

Încheierea din 26

februarie 2010 prin care s-a respins cererea de suspendare a judecării acțiunii

formulate în baza art. 1 din Legea nr. 554/2004 este legală și temeinică, fiind

dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor art. 244 pct. 1 C. proc. civ.

În mod corect s-a apreciat

de instanța de fond că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de

art. 244 pct. 1 C. proc. civ. pentru a fi dispusă suspendarea.

S-a apreciat corect că

soluționarea acțiunii în anularea certificatelor de atestare a dreptului de proprietate,

acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004, nu depinde de

soluțiile care urmează a se pronunța în cauzele civile în care se discută calitatea

de moștenitor al reclamantului și calitatea sa procesuală activă în a formula acțiunea

în revendicarea terenurilor care formează obiectul certificatelor de atestare a

dreptului de proprietate. Aceasta deoarece acțiunea în contencios administrativ

se încadrează în condițiile și termenele specifice prevăzute de art. 7 și 11 din

Legea nr. 554/2004 pretind a fi introdusă de o parte care justifică un interes pretins

vătămat, independent de soluția ce urmează a se pronunța în cauzele civile aflate

pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 și Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

civilă.

În ceea ce privește sentința

civilă nr. 1907 din 20 iunie 2008 aceasta este legală și temeinică în cauză nefiind

îndeplinite motivele de recurs de casare sau de modificare prevăzute de art. 3,

4, 8 și 9 C. proc. civ.

Prin hotărârea recurată,

instanța de fond nu a depășit atribuțiile puterii judecătorești și nu a pronunțat

hotărârea cu încălcarea competenței unei alte instanțe. S-a pronunțat exclusiv în

baza art. 1 din Legea nr. 554/2004 și cu respectarea competenței prevăzute de

art. 10 din Legea nr. 554/2004, neexistând în cauză motive de casare cu trimitere

spre rejudecare.

În ceea ce privește motivele

de recurs prevăzut de art. 8 și 9 C. proc. civ. acestea sunt nefondate deoarece

instanța nu a denaturat natura certificatelor de proprietate, acestea fiind acte

administrative care se supun cenzurii Legii nr. 554/2004. Acțiunea formulată de

recurent nu este o acțiune în revendicare de comparare a titlurilor în cauză nefiind

aplicabile dispozițiile art. 480, 481 C. civ. și textele constituționale invocate

de recurent.

Sentința de fond pe soluția

pronunțată este legală și temeinică fiind respins ca tardiv formulat capătul de

acțiune privind anularea certificatului de proprietate din 04 noiembrie 1996 în

raport de dispozițiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, iar celelalte cereri

ca neîntemeiate.

Aspectele invocate în

motivele de recurs nu au legătură cu soluția dispusă deoarece în cauză nu s-a verificat

valabilitatea deținerii de către stat a terenurilor, care poate forma obiectul unui

acțiuni civile în revendicare imprescriptibile, ci îndeplinirea condițiilor specifice

prevăzute de art. 1 și 11 din Legea nr. 554/2004.

Sub acest aspect, în mod

legal, în raport de dispozițiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, instanța

de fond a constatat tardivitatea formulării cererii în anularea certificatului de

atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor din 04 noiembrie 1996.

Față de celelalte acte

administrative contestate, soluția de respingere este legală și temeinică în condițiile

în care legalitatea acestor acte a fost verificată strict în raport de dispozițiile

H.G. nr. 834/1991 și a criteriilor de aplicare ale MEF nr. 2665/1C/311/1992 și s-a

constatat că din punct de vedere al legalității emiterii ca acte administrative

acestea sunt legal emise.

Nu au fost reținute ca

având legătură cu soluționarea acțiunii principale susținerile privind nevalabilitatea

titlurilor statului, respectiv a exproprierii, acestea putând forma obiectul numai

unei acțiuni civile, în compararea titlurilor invocate de părți, comparare care

presupune mai mult decât verificarea legalității din punct de vedere administrativ.

Față de cele expuse mai

sus, Curtea, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul

declarat împotriva încheierii din 26 februarie 2008, cât și împotriva sentinței

civile nr. 1907 din 20 iunie 2008 menținând ca legale și temeinicie hotărârile pronunțate

de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de I.I.D. împotriva sentinței civile nr. 1907 din 20 iunie 2008, precum și împotriva

încheierii de ședință din 26 februarie 2008 pronunțate de Curtea de Apel București,

secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 octombrie 2010.