ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1056/2011

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Curții de Apel București, reclamantul I.A.I.D. a chemat în judecată pe pârâții

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, SC A. BUCIUMENI SA - Călărași și

SC A. OLTENIȚA SA solicitând anularea Certificatului de atestare

a dreptului de proprietate asupra terenurilor

Seria M07 nr. 1673 din 04 noiembrie 1996, obligarea

pârâtei să depună la

dosar planșele de la nr. 4 la nr. 16 inclusiv, precum și Planul

Cadastral al Orașului Budești, Sat Buciumeni,

județul Călărași, Tarlaua 2, parcela A 10,

A-9I, A-8, CC-9 și scoaterea din acest certificat a oricărei suprafețe

care afectează

proprietatea sa.

Prin încheierea

de ședință din data de 26 februarie 2008, Curtea, în raport de

obiectul cauzei și dosarul nr.

189/2/2007 aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă

și de proprietate intelectuală, având ca obiect recurs - Legea nr.

10/2001, a constatat că dezlegarea pricinii nu

atârnă în tot sau în parte de existența sau

neexistența unui drept ce

face obiectul judecății în dosarul nr. 189/2/2007 și, prin urmare, a respins

cererea de suspendare a cauzei întemeiată pe art. 244 alin. (1) C. proc. civ.

Prin sentința

civilă nr. 1907 din 20 iunie 2008, Curtea de Apel București a admis

în parte excepția de tardivitate, a

respins capătul de cerere privind anularea

Certificatului

de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor Seria M 07 1673

din

04 noiembrie 2006 emis de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, ca

tardiv

formulat, a respins acțiunea

precizată formulată de reclamantul I.A.I.D., ca

neîntemeiată, și a

obligat pe reclamant la plata către pârâta SC A. BICIUMENI” SA - Călărași a

sumei de 2.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin decizia nr. 4235 din 12 octombrie

2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, s

ecția

de contencios administrativ și fiscal, a respins recursul declarat de I.A.I.D.

împotriva sentinței civile nr. 1907 din 20 iunie 2008, precum și împotriva

încheierii de ședință din 26 februarie 2008 pronunțate de Curtea de Apel

București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reținând, în

esență, următoarele:

- încheierea din

26 februarie 2010 prin care s-a respins cererea de suspendare a judecării

acțiunii

formulate în baza art. 1 din Legea nr. 554/2004 este legală și temeinică fiind

dată

cu aplicarea corectă

a dispozițiilor art. 244 pct. 1 C. proc. civ., ca urmare a constatării

faptului că nu sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de textul respectiv pentru a se dispune

suspendarea judecății, întrucât soluționarea

acțiunii în anularea certificatelor de atestare a

dreptului de proprietate întemeiată pe

dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004 nu depinde

de soluțiile care urmează a se pronunța în cauzele

civile în care se discută calitatea de moștenitor a reclamantului și calitatea

sa procesuală activă în a formula acțiunea în

revendicarea terenurilor care formează obiectul certificatelor de

atestare a dreptului de

proprietate.

A reținut

instanța de recurs că instanța de fond nu a depășit atribuțiile puterii

judecătorești și

nu a pronunțat hotărârea cu încălcarea competenței unei alte instanțe, ci s-

a pronunțat

exclusiv în baza art. l din Legea nr. 554/2004 și cu respectarea competenței

prevăzute de

art. 10 din Legea nr. 554/2004, neexistând în cauză motive de casare cu

trimitere spre rejudecare.

Totodată,

instanța de control judiciar a reținut că instanța de fond nu a denaturat

natura certificatelor de proprietate,

reținând în mod corect că acestea sunt acte

administrative

supuse controlului de legalitate în temeiul Legii nr. 554/2004 și că în mod

corect Curtea de apel a respins, ca tardiv,

capătul de cerere privind anularea certificatului

Seria M07 nr. 1673 din

04 noiembrie 1996, în raport de dispozițiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004,

iar, ca neîntemeiate, celelalte capete de cerere.

A mai reținut instanța de recurs că

aspectele invocate prin motivele de recurs nu au legătură cu soluția instanței

de fond, deoarece în cauză nu s-a verificat valabilitatea deținerii de către

stat a terenurilor, care poate forma obiectul unui acțiuni civile în

revendicare imprescriptibile, ci îndeplinirea condițiilor specifice prevăzute

de art. 1 și art. 11 din Legea nr. 554/2004.

Totodată, a reținut instanța că

legalitatea actelor administrative contestate a fost verificată și constatată

strict în raport de dispozițiile H.G. nr. 834/1991 și a Criteriilor de aplicare

nr. 2665/1C/311/1992 și că nu au fost reținute ca având legătură cu

soluționarea acțiunii susținerile privind nevalabilitatea titlurilor statului,

respectiv a exproprierii, acestea putând forma numai obiectul unei acțiuni

civile, în compararea titlurilor invocate de părți, comparare care presupune

mai mult decât verificarea legalității din punct de vedere administrativ.

Cu privire la decizia nr. 4235 din 12

octombrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, I.A.I.D. a formulat cerere de revizuire, invocând

dispozițiile art. 322 pct. 2, 5 și 6 C. proc. civ.

Prin cererea de revizuire, revizuentul

expune pe larg istoricul litigiului soluționat irevocabil prin decizia nr. 4235

din 12 octombrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ și fiscal, și critică, sub aspectul fondului, toate

hotărârile judecătorești pronunțate în dosare ce vizează imobilul în cauză.

Sub aspectul motivului de revizuire

prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ., revizuentul susține că autoritățile

locale - Direcția de taxe și impozite Budești, Primăria Budești și Judecătoria

Oltenița - Biroul de Carte Funciară - refuză să îi elibereze certificatul de

rol fiscal privind imobilul pentru perioada cuprinsă între 1949 și până la zi,

iar Judecătoria Oltenița refuză să aducă la zi istoricul de rol fiscal al

imobilului. în susținerea aceluiași motiv de revizuire, revizuentul susține că

instanța nu s-a pronunțat asupra unor lucruri cerute, ca urmare a pronunțării

unor hotărâri judecătorești care îl privează de dreptul de moștenitor sezinar

și de dreptul de proprietate.

Sub aspectul motivelor de revizuire

prevăzute de art. 322 pct. 5 și 6 C. proc. civ., revizuentul susține că,

printr-o serie de documente a făcut dovada faptului că a fost reconstituit

dreptul său de proprietate asupra imobilului în litigiu și a declarat acest

imobil la ultimul recensământ, precum și la Centrul Local Budești și a plătit

taxele și impozitele legale ca urmare a arendării terenului.

Analizând cererea de revizuire, în

raport cu motivele invocate de revizuent, Înalta Curte constată că cererea de

revizuire este inadmisibilă, pentru considerentele arătate în continuare:

Conform motivelor de revizuire

invocate de revizuent, prevăzute de art. 322 pct. 2, 5 și 6 C. proc. civ.:

- Art. 322. - Revizuirea unei hotărâri

rămase definitivă in instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei

hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere

in următoarele cazuri:

lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori

s-a dat mai mult decât s-a cerut;

- dacă, după darea hotărârii, s-au

descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au

putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă

s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat

hotărârea a cărei revizuire se cere;

juridice de drept public sau de utilitate publică, dispăruții, incapabilii sau

cei puși sub curatelă sau consiliul judiciar nu au fost apărați de loc sau au

fost apăr ași cu viclenie de cei însărcinați să-i apere.

"

Totodată, conform art. 326 alin. (3) C.

proc. civ., în soluționarea cererii de revizuire, „dezbaterile sunt limitate la

admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază".

În cauză, se constată că toate

motivele invocate în cuprinsul cererii de revizuire vizează temeinicia și

legalitatea hotărârilor judecătorești pronunțate în dosarul soluționat

irevocabil prin decizia nr. 4235 din 12 octombrie 2010 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, iar

nicidecum îndeplinirea condițiilor expres și limitativ prevăzute de

dispozițiile art. 322 pct. 2, 5 și 6 C. proc. civ.

Astfel, argumentele invocate de

revizuent sub aspectul motivului prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ.

referitoare la refuzul eliberării unor acte de către autoritățile locale ori la

faptul că hotărârile judecătorești pronunțate cu încălcarea unor drepturi

substanțiale reclamate, nu fac dovada faptului că, prin decizia atacată cu

revizuire, instanța de recurs s-ar fi pronunțat asupra unor lucruri care nu

s-au cerut sau nu s-ar fi pronunțat asupra unui lucru cerut, ori ar fi dat mai

mult decât s-a cerut.

De asemenea, sub aspectul motivului

prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., se reține că invocarea de către

revizuent a unor înscrisuri care fac dovada drepturilor sale asupra imobilului

nu se circumscrie ipotezelor reglementate de textul de lege referitoare la

descoperirea unor înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau

care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința

părților ori la desființarea sau modificarea hotărârii unei instanțe pe care

s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere. împrejurarea că revizuentul

invocă faptul că hotărârile judecătorești pronunțate în litigiul respectiv au

fost date fără a fi luate în considerare înscrisurile depuse în probațiune, nu

reprezintă o situație care se încadrează în ipoteza reglementată de textul

respectiv din Codul de procedură civilă.

Sub aspectul motivului prevăzut de

art. 322 pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că revizuentul nu a

invocat nicio împrejurare de natură să demonstreze îndeplinirea cerințelor

prevăzute de textul respectiv care să fundamenteze soluția de admitere a

cererii de revizuire.

Pentru considerentele arătate,

constatând că nu sunt îndeplinite condițiile expres și limitativ prevăzute de

art. 322 pct. 2, 5 și 6 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă,

cererea de revizuire formulată de I.A.I.D.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

R

espinge cererea de revizuire formulată

de I.A.I.D. cu privire la decizia nr. 4235 din 12 octombrie 2010 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca

inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 22 februarie 2011.