ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 881/2008
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 881/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin excepția de nelegalitate formulată în Dosarul
nr. 348/116/2006 al Tribunalului Călărași, reclamantul Ț.V. a solicitat în contradictoriu
cu SC I. SA și cu Ministerul Industriei și Comerțului, constatarea nelegalității
certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis la data de 20 mai 1998.
În motivarea excepției
reclamantul a arătat că terenul situat în comuna C., sat C., Județul Ilfov s-a aflat
în posesia sa din anul 1965, acesta obținând titlu da proprietate în baza uzucapiunii
conform sentinței civile nr. 1740/1999 Judecătoriei Buftea.
Prin încheierea ședinței
publice de la data de 06 februarie 2007 a Tribunalului Călărași, secția civilă,
s-a dispus sesizarea Curții de Apel București. secția a VIII-a contencios administrativ
și fiscal, pentru soluționarea excepției de nelegalitate privind certificatul de
atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor eliberat de Ministerul Industriei
și Comerțului la data de 20 mai 1998.
Intimata SC I. SA a invocat
excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate, întrucât privește un act unilateral
individual emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004 și, pe de altă
parte, formularea unei asemenea excepții nu poate fi făcută în calea de atac (în
apel).
Prin sentința civilă nr.
1426 din data de 29 mai 2007 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate
ca neîntemeiată, și excepția de nelegalitate invocată de reclamantul Ț.V., în Dosarul
nr. 348/116/2006 a Tribunalului Călărași, ca neîntemeiată.
În ceea ce privește excepția
de inadmisibilitate a excepției de nelegalitate invocată de intimata SC I. SA instanța
a reținut, în esență, că mijloacele procedurale prin care se invocă nelegalitatea
actului sunt cele de la data procesului.
Referitor la admisibilitatea
formulării excepției de nelegalitate în faza apelului, instanța a reținut că potrivit
dispozițiilor prevăzute de art. 4 din Legea nr. 554/2004 nelegalitatea unui act
poate fi contestată oricând în cursul unui proces.
Pe fondul excepției de
nelegalitate, Curtea a constatat că sentința civilă nr. 1740/1999 a Judecătoriei
Buftea nu face dovada că terenul în discuție s-ar fi aflat în posesia reclamantului
la data înființării societății intimate întrucât, pe de o parte, hotărârea nu este
opozabilă acestei societăți, iar pe de altă parte, sentința sus-menționată face
vorbire despre o suprafață de 5 mii m.p. și nu de 15 mii m.p.
Împotriva sentinței civile
nr. 1426 din data de 29 mai 2007 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul Ț.V.
În motivarea recursului
s-a arătat, în esență: că instanța nu a verificat susținerile privind proprietatea
și posesia terenului; că hotărârea referitoare la uzucapiune îi consfințește recurentului
dreptul de proprietate; că terenul se află și s-a aflat în posesia sa și este în
comuna C., sat C., județul Ilfov, nu în localitatea F. și nu a fost în posesia societății
comerciale.
Verificând cauza în funcție
de motivarea recursului și având în vedere dispozițiile art. 304
1
și
ale art. 306 alin. (2) C. proc. civ., Curtea constată că recursul nu este fondat.
Actul administrativ individual
a cărui nelegalitate a fost invocată conform art. 4 din Legea nr. 554/2004 de numitul
Ț.V., certificat de atestare a dreptului de proprietate, asupra terenului, a fost
emis pentru SC I. SA București de către Ministerul Industriei și Comerțului la data
de 20 mai 1998.
Excepția de nelegalitate
a acestui act a fost formulată la data de 6 februarie 2007 (în Dosar nr. 348/116/2006
al Tribunalului Călărași, secția civilă) sub imperiul Legii nr. 554/2004 în forma
în vigoare la aceea dată (înainte de modificarea adusă prin Legea nr. 262/2007).
Sfera de aplicare a noii
legi a contenciosului administrativ cuprinde actele administrative comunicate/publicate
începând cu data 06 ianuarie 2005. Excepția de nelegalitate, prevăzută de art. 4
din Legea nr. 554/2004, se poate aplica numai cu privire la acte emise după intrarea
în vigoare a noii legi a contenciosului administrativ. Pentru actele administrative
emise până la data de 06 ianuarie 2005 sunt aplicabile principiile generale de drept
recunoscute de practica judiciară anterioară, excepția de „ilegalitate” putând fi
analizată de instanța care soluționează litigiul de bază, respectiv Tribunalul Călărași,
în cadrul apelului formulat de numitul Ț.V. împotriva sentinței civile nr. 650
din 26 aprilie 2006 a Judecătoriei Oltenița.
În acest sens este practica
unitară a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ
și fiscal, întrucât, în situația contrară, s-ar încălca principiul neretroactivității
legii civile, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituția României, precum și
principiul priorității reglementărilor internaționale, consacrat de art. 20
alin. (2) din Constituția României, prin raportare la art. 6 din Convenția Europeană
a Drepturilor Omului (încălcarea securității raporturilor juridice) și art. 6 din
Codul bunei administrații aprobat prin Recomandarea CM/Rec (2007) 7 a Comitetului
de Miniștri a Uniunii – Europene.
Referitor la motivele
de anulabilitate a actului atacat, Înalta Curte nu le va analiza, întrucât are prioritate
excepția de inadmisibilitate a cererii formulate în temeiul art. 4 din Legea
nr. 554/2004. În concluzie, excepția de nelegalitate trebuia respinsă ca inadmisibilă.
Se impune a fi precizat
faptul că motivarea prezentei decizii suplinește motivarea sentinței și că soluția
instanței de fond nu va fi modificată, întrucât hotărârea care se impune este tot
de respingere a cererii. Prin prezenta nu se ajunge la înrăutățirea situației recurentului
în propria cale de atac, deoarece, astfel cum s-a analizat mai sus, actul administrativ
fiind emis sub imperiul Legii nr. 29/1990, instanța învestită cu acțiunea reclamantei
SC I. SA București va analiza „excepția de ilegalitate” a actului invocat de Ț.V.
ca mijloc de apărare în cadrul procesului care formează obiectul dosarului de la
Tribunalul Călărași, secția civilă.
Pentru considerentele
expuse recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de recurentul-reclamant Ț.V. împotriva sentinței civile nr. 1426 din data de 29
mai 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și
fiscal, ca nefondat.
Pronunțată, în ședință
publică, astăzi 4 martie 2008.