ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 151/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea reconvențională depusă

la dosarul nr. 1703/2004, al Judecătoriei Călărași, disjunsă de acțiunea

principală formulată de reclamanta SC V. SA Călărași și trimisă prin declinare

de competență la Curtea de Apel București, A.A. a solicitat să se constate

nulitatea parțială absolută a certificatului de atestare a dreptului de

proprietate asupra terenurilor seria M.07 nr. 527 din 2 iulie 1993, eliberat de

Ministerul Agriculturii și Alimentației, pentru SC V. SA.

În motivarea cererii arată că eronat

s-a inclus în certificat, suprafața de 14.345,40 mp teren, deoarece SC V. SA nu

a avut niciodată în patrimoniul său, acest teren și din acest motiv, Comisia

județeană pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, l-a inclus legal în titlul său de

proprietate.

Curtea de Apel București, secția a

VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 728 din

19 aprilie 2005, a respins excepția tardivității acțiunii, excepție invocată de

Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și a admis excepția

neîndeplinirii procedurii prealabile administrative, respingând acțiunea

reclamantului A.A., ca inadmisibilă.

Instanța reține, în motivarea

sentinței, că excepția tardivității formulării acțiunii este neîntemeiată, dar

e întemeiată excepția neîndeplinirii procedurii administrative prealabile,

deoarece s-a adresat direct instanței de judecată, fără să adreseze în

prealabil reclamația administrativă către autoritatea emitentă a

certificatului, iar împrejurarea că cererea de față a fost inițial înregistrată

în cadrul unui proces civil pe rolul Judecătoriei Călărași, nu modifică natura

raportului juridic dedus judecății și nici normele de procedură aplicabile.

Reclamantul A.A. a declarat recurs

împotriva sentinței, susținând că instanța a pronunțat o hotărâre greșită, prin

admiterea excepției neîndeplinirii procedurii prealabile administrative,

invocată de reprezentantul Ministerului Public.

Arată că ne aflăm în prezența a două

titluri de proprietate eliberate de două organe administrative cu putere egală

și că se impunea ca și acțiunea SC V. SA să fie respinsă pentru neîndeplinirea

procedurii prealabile.

Mai arată că sentința este greșită,

și pentru că ambele titluri sunt acte administrative unilaterale care nu pot fi

desființate de către autoritățile emitente pe calea procedurii prealabile

administrative, numai instanța fiind în măsură să hotărască ce titlu este

valabil dintre cele două.

Susține că atât Legea nr. 29/1990,

cât și Legea nr. 554/2004 dau posibilitatea petiționarului, în materia anulării

unor titluri de proprietate care au intrat în circuitul civil, să introducă

acțiune direct la instanța de judecată, fără să mai îndeplinească procedura

prealabilă.

Recursul este nefondat.

Susținerea recurentului că se impunea

ca și acțiunea formulată de SC V. SA să fie respinsă tot pentru neîndeplinirea

procedurii prealabile administrative, fiind vorba tot de un act administrativ,

nu poate fi reținută, deoarece, în ce privește hotărârile pronunțate în temeiul

Legii nr. 18/1991, a fondului funciar, atacate în justiție, ele au alt regim

juridic, derogatoriu de la dispozițiile Legii nr. 29/1990, a contenciosului

administrativ (aplicabilă în cauza de față), pentru care legea nu prevede

îndeplinirea unei proceduri administrative mai înainte de atacarea actului în

justiție.

De altfel, măsurile luate în

aplicarea Legii nr. 18/1991 se pot ataca la instanța de drept comun, nu la

instanța de contencios administrativ, pentru a se putea pune în discuție

necesitatea îndeplinirii procedurii prealabile administrative.

Însă, pentru acțiunile de contencios

administrativ, cu excepțiile prevăzute de legile speciale (cum nu este cazul în

cauza de față), art. 5 din Legea nr. 29/1990 (în vigoare la data introducerii

cererii reclamantului A.A.) prevedea obligativitatea formulării plângerii

administrative înainte de sesizarea instanței de judecată.

Cum recurentul n-a îndeplinit

această dispoziție legală, corect instanța de fond i-a respins acțiunea, ca

inadmisibilă.

De reținut că și Legea nr. 554/2004

prevede obligativitatea efectuării procedurii prealabile administrative, cu

excepțiile expres arătate de lege.

Pentru considerentele menționate mai

sus, reținându-se că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică,

urmează să se respingă recursul, ca nefondat, în temeiul art. 299 și 312 C.

proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A.A.

împotriva sentinței civile nr. 728 din 19 aprilie 2005 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 18 ianuarie 2006.