ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1219/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 9 iulie 2003 S.R.M. a

chemat în judecată Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca și pe Primarul

municipiului Cluj-Napoca, cerând, în baza Legii nr. 10/2001, anularea

dispoziției nr. 2177 din 10 iunie 2003 și obligarea pârâților la măsuri

reparatorii pentru construcțiile demolate și terenul ocupat de blocuri de

locuințe, bunuri identice cu imobilul din Cluj-Napoca, expropriat prin Decretul

nr. 148/1989.

Tribunalul Cluj, secția civilă, prin

sentința nr. 71 din 27 ianuarie 2004, a respins, ca nefondată, acțiunea.

Curtea de Apel Cluj, secția civilă,

prin decizia nr. 955 din 22 aprilie 2004, a respins apelul reclamantului, cu

motivarea că reclamanta a beneficiat de măsuri reparatorii în baza Legii nr.

1/2000.

Împotriva deciziei din apel

reclamanta a declarat recurs bazat pe motivul de casare prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ. în dezvoltarea căruia a arătat, în esență, că soluția

instanțelor de fond a fost dată cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001

în temeiul cărora, datorând întoarcerea valorii actualizate a despăgubirilor

primite pentru bunurile expropriate, are dreptul la valoarea reală a

construcțiilor demolate și a terenului care nu poate fi restituit în natură.

Recursul este fondat.

Potrivit art. 11 alin. (5), (6) și

(7) din Legea nr. 10/2001 art. 2 cel îndreptățit are dreptul la măsuri

reparatorii pentru construcțiile expropriate și demolate, precum și pentru

terenul expropriat care nu poate fi restituit în natură. În primul caz este

avută în vedere valoarea stabilită potrivit standardelor internaționale de

evaluare în funcție de volumul de informații puse la dispoziția evaluatorului.

În al doilea rând, măsurile reparatorii sunt datorate în limita valorii de

piață la data soluționării notificării, stabilită potrivit standardelor

internaționale de evaluare. În ambele cazuri se scade valoarea actualizată a

despăgubirilor primite pentru teren, respectiv pentru construcții, din valoarea

corespunzătoare a părții din imobilul expropriat care nu se poate restitui în natură

[alin. (7)].

În speță, drepturile reclamantei

sunt circumscrise limitelor legale arătate, dar, în recurs, ele nu pot fi

cuantificate, datorită insuficienței elementelor probatorii necesare,

determinate în condiții de contradictorialitate. Faptic, în raport de obiectul

material al exproprierii, se impune identificarea a ceea ce s-a restituit în

natură și ce rămâne supus reparării prin echivalent. Apoi, este necesar să fie

stabilită, conform art. 11 alin. (5) și (6) din Legea nr. 10/2001 (22), valoarea

măsurilor reparatorii în echivalent, cu deducerea valorii actualizate a

despăgubirilor primite în momentul exproprierii (alin. 7).

Așa fiind, în baza art. 312, art.

313 și art. 314 C. proc. civ., se impune admiterea recursului și casarea

ambelor hotărâri cu trimiterea cauzei la prima instanță pentru o nouă judecată.

Instanța de trimitere va ține seama

de dispozițiile art. 315 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamanta S.R.M. împotriva deciziei civile nr. 955/A din 22 aprilie 2004 a

Curții de Apel Cluj.

Casează decizia și sentința nr. 71

din 27 ianuarie 2004 a Tribunalului Cluj și trimite cauza la Tribunalul Cluj

pentru judecarea pe fond a cauzei.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 februarie 2006.