ÎCCJ, decizie (scj.ro #82151)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #82151) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Cerere pentru acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul
preluat în mod abuziv de stat. Proba privind existența și întinderea dreptului
de proprietate cu privire la bunurile preluate în mod abuziv de stat.
Cuprins
pe materii.
Drept civil. Drept de proprietate. Cerere
pentru acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul preluat în mod abuziv de
stat. Proba privind existența și întinderea dreptului de proprietate cu privire
la bunurile preluate în mod abuziv de stat.
Index
alfabetic.
-
Cerere pentru acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul
preluat în mod abuziv de stat.
-
Proba privind existența și întinderea dreptului de proprietate
cu privire la bunurile preluate în mod abuziv de stat.
Legea
nr
. 10/2001:
art
.
22
1
(în prezent
art
. 24)
Potrivit prevederilor art.22
1
(în prezent art.24) din
Legea nr.10/2001 republicată, în absența unor probe contrare, existența și,
după caz, întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută
în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării
abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive, iar conform alin.2
al aceluiași articol, în absența unor probe contrare, persoana individualizată
în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus
în executare măsura preluării abuzive este presupusă că deține imobilul sub
nume de proprietar
.
Î.C.C.J
., Secția civilă și de proprietate
intelectuală, decizia
nr
. 8048 din 12 octombrie 2006.
A.I.C
. a formulat
contestație împotriva dispoziției nr.4079 din 15 martie 2005 emisă de Primarul
general al Municipiului București, arătând, în motivarea cererii sale, că, prin
această dispoziție, a fost respinsă notificarea nr.2159/2001 privind acordarea
de măsuri reparatorii pentru terenul situat în București, sector 2, deși
era îndreptățit la acordarea unor asemenea măsuri, dovedind dreptul său de a
beneficia de prevederile Legii
nr
. 10/2001.
Tribunalul București, Secția a V -a civilă, prin decizia nr.960
din 16 septembrie 2005 a admis contestația, a anulat dispoziția Primarului
general al Municipiului București și a obligat pârâta să emită dispoziție
motivată cuprinzând propunerea de acordare a despăgubirilor pentru imobil.
Instanța a apreciat că înscrisurile ce însoțesc notificarea
reprezintă, în sensul prevederilor art.22 pct.1
lit.d
din Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001, acte juridice
care atestă deținerea proprietății de către autoarea contestatorului la data
preluării abuzive a imobilului.
De asemenea, tribunalul a reținut că, potrivit prevederilor
art.24 din Legea nr.10/2001 republicată, în absența unor probe contrare,
existența și întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea
recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus
măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive, iar
potrivit alin.2 al aceluiași articol, persoana individualizată în actul
normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau s-a pus în executare măsura
preluării abuzive, este presupusă că deține imobilul sub nume de proprietar.
Aplicând prezumția instituită de dispozițiile susmenționate,
sprijinită și de procesul verbal nr.17670 din 6 septembrie 1940, întocmit de
Comisiunea pentru Înființarea Cărților Funciare, conform căruia imobilul a fost
înscris ca proprietatea autoarei contestatorului, tribunalul a reținut că în
cauză a fost dovedit dreptul de proprietate asupra imobilului.
S-a
apreciat că dispozițiile ce instituie prezumția de proprietate, care au fost
introduse ca urmare a modificării Legii nr.10/2001 prin Legea nr.247/2005, sunt
aplicabile și proceselor în curs de judecată, iar instanțele sunt investite a
analiza legalitatea și temeinicia deciziilor emise în faza administrativă
anterior intrării în vigoare a Legii nr.247/2005.
Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat apel.
Curtea de Apel București, Secția a
III
-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins apelul ca
nefondat
.
Împotriva acestei decizii, prin Primarul general al
Municipiului București, a declarat recurs, susținând, în esență, că în momentul
depunerii notificării, contestatorul avea obligația să depună toate actele pe
care înțelegea să le folosească și că aceste dovezi trebuiau depuse la Comisia
pentru aplicarea Legii 10/2001 și nu în fața instanței. S-a mai arătat că
intimatul contestator nu a dovedit că există identitate între persoana
menționată în procesul verbal de
C.F
. –
A.P.E
. și persoana pe care aceasta o moștenește, respectiv
S.A.I
., căsătorită A.
Recursul este
nefondat
.
Așa cum corect au reținut, atât prima instanță, cât și Curtea de
Apel, potrivit prevederilor art.22
1
(în prezent art.24) din Legea
nr.10/2001 republicată, în absența unor probe contrare, existența și, după caz,
întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în
actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive
sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive, iar conform alin.2 al
aceluiași articol, în absența unor probe contrare, persoana individualizată în
actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în
executare măsura preluării abuzive este presupusă că deține imobilul sub nume
de proprietar.
Având în vedere faptul că înscrisurile cu privire la care s-a
pronunțat prima instanță sunt aceleași cu cele atașate notificării, nu se
poate reține discutarea puterii doveditoare a înscrisurilor depuse după
împlinirea termenului prevăzut de Legea 10/2001.
Referitor la susținerea privind lipsa identității între
A.P.E
. și
S.A.I
., prin actele
depuse la dosarul de fond s-a dovedit tocmai că
S.P.A
.,
născută la 1 august 1903, s-a căsătorit cu
A.C
., ei figurând ca părinții contestatorului în registrul
stării civile pentru născuți pe anul 1945, iar prin certificatul de moștenitor
nr.955 din 9 septembrie 1985, s-a dovedit că acesta este moștenitorul unic al
mamei sale
A.I
.
Față de cele menționate, iar recursul a fost respins.