ÎCCJ, decizie (scj.ro #82115)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #82115) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Imobil preluat în mod abuziv de stat în baza Decretului
nr
. 223/1974. Cerere de restituire.
Cuprins
pe materii
. Drept civil. Drept de proprietate. Imobil preluat în mod
abuziv de stat în baza Decretului
nr
. 223/1974.
Cerere de restituire.
Index
alfabetic
. Drept civil.
-
Imobil preluat în mod abuziv de stat în baza Decretului
nr
. 223/1974.
-
Cerere de restituire.
Legea
nr
.
10/2001:
art
. 1 și 2
lit
.
h
H.G
.
nr
. 498/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de
aplicare unitară a Legii
nr
. 10/2001:
pct
. 1.4.
lit
. B
Dispozițiile
pct
. 1.4.
lit
. B din
H.G
.
nr
. 498/2003 pentru aprobarea Normelor Metodologice de
aplicare a Legii
nr
. 10/2001 sunt contrare unor
prevederi exprese din chiar legea în aplicarea căreia au fost date (
art
. 1 și 2
lit
. h din Legea
nr
. 10/2001, în redactarea anterioară republicării).
Excluderea de la beneficiul măsurilor reparatorii prevăzute de
acest act normativ, a persoanelor ale căror imobile au fost preluate în baza
Decretului
nr
. 223/1974, urmare cererii de plecare
definitivă din țară, încalcă atât dispozițiile legii cadru – care statuează
asupra obligației de restituire a imobilelor preluate fără titlu valabil sau
fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării – cât și pe
cele ale legii fundamentale care consacră ierarhia actelor normative și
garantează proprietatea privată
.
Î.C.C.J
., Secția civilă și de proprietate
intelectuală, decizia
nr
. 3721 din 11 aprilie 2006.
Prin dispoziția
nr
. 683 din 31 iulie 2003,
Primarul Municipiului Pitești, a admis în parte cererea formulată de
P.P
. și
P.I.D
., în baza Legii
nr
. 10/2001 și le-a restituit acestora în natură un teren
în suprafață de 600
m.p
. situat în Pitești, precum și
imobilele existente pe acesta.
Prin aceeași dispoziție, s-a respins cererea vizând restituirea
în natură a imobilului casă de locuit, situat pe același teren, cu motivarea că
preluarea nu a fost abuzivă, fiind opțiunea notificatorilor de a-l înstrăina
statului român odată cu manifestarea intenției de a părăsi definitiv țara.
Împotriva deciziei primăriei persoanele îndreptățite au formulat
contestație.
Investit cu soluționarea litigiului, Tribunalul Argeș, secția
civilă, prin sentința
nr
. 112 din 28 mai 2004, a
admis acțiunea și anulând parțial dispoziția atacată, a dispus restituirea în
natură către reclamanți, a construcțiilor și a terenului în suprafață de 198
m.p
., astfel cum au fost identificate în schița anexă a
raportului de expertiză tehnică, efectuat în cauză.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut în esență
că preluarea întregului imobil s-a făcut în baza Decretului
nr
. 223/1974, printr-un act unilateral de voință al
statului, actul normativ contravenind dispozițiilor constituționale de la acea
dată și
art
. 481 din Codul civil, potrivit cărora
proprietatea nu putea fi cedată decât pentru cauză de utilitate publică și
numai cu plata unei despăgubiri echitabile.
Ca atare, se mai reține, în cauză sunt aplicabile dispozițiile
art
. 2
lit
. h din Legea
nr
. 10/2001, conform cărora sunt considerate ca fiind
preluate abuziv orice imobile preluate fără titlu valabil sau fără respectarea
dispozițiilor legale în vigoare la data preluării.
Apelurile declarate de pârâți, au fost admise de Curtea de Apel
Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și
asigurări sociale care, prin decizia
nr
. 19/A din 20
ianuarie 2005 a schimbat în tot sentința, în sensul respingerii acțiunii,
formulată prin mandatar.
Pentru a hotărî astfel, instanța de control judiciar a reținut
în esență că în mod greșit prima instanță și-a fundamentat soluția pe
dispozițiile
art
. 481 din Codul civil, întrucât
preluarea imobilului nu s-a făcut prin expropriere pentru cauză de utilitate
publică ci în condițiile Decretului
nr
. 223/1974, ca
urmare a solicitării reclamanților de a pleca definitiv din țară.
Ca urmare, se mai reține, casa de locuit a fost înstrăinată
statului cu plata unei juste despăgubiri, situație în care preluarea imobilului
nu poate fi considerată ca fiind abuzivă.
În cauză, au declarat recurs în termen legal, prin mandatar,
contestatorii, care, susțin, în esență, că în mod greșit instanța de apel a
făcut trimitere la dispozițiile Hotărârii de Guvern
nr
.
498/2003, în condițiile în care acestea adaugă la lege iar actul normativ în
baza căruia s-a făcut preluarea, încălca Constituția și dispozițiile legale în
vigoare ce ocroteau proprietatea privată.
De altfel, se mai arată, au rambursat despăgubirea încasată
pentru casa de locuit, actualizată cu rata inflației.
Recursul se privește ca fondat, urmând a fi admis, în
considerarea argumentelor ce succed.
Imobilul în litigiu a fost trecut în proprietatea statului prin
decizia
nr
. 129 din 22 mai 1987, urmare a cererii
contestatorilor de plecare definitivă din țară, în
art
.
1 al acestui act administrativ stipulându-se expres asupra acordării
despăgubirilor pentru construcții cât și a preluării, fără plată, a terenului
aferent.
Instanța de control judiciar și-a fundamentat greșit soluția pe
dispozițiile
art
. 1.4.
lit
.
B din
H.G
.
nr
. 498/2003
„pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii
nr
.
10/2001” în condițiile în care acestea sunt contrare unor prevederi exprese din
chiar legea în aplicarea căreia au fost date (
art
. 1
și 2
lit
. h din Legea
nr
.
10/2001), în redactarea anterioară republicării.
Astfel, excluderea de la beneficiul măsurilor reparatorii
prevăzute de acest act normativ, a persoanelor ale căror imobile au fost
preluate în baza Decretului
nr
. 223/1974, urmare
cererii de plecare definitivă din țară, încalcă atât dispozițiile legii cadru –
care statuează asupra obligației de restituire a imobilelor preluate fără titlu
valabil sau fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării
– cât și pe cele ale legii fundamentale care consacră ierarhia actelor
normative și garantează proprietatea privată.
De altfel, chiar în contextul legislativ al momentului este
greșit a se aprecia că preluarea s-a făcut „cu titlu valabil”, în condițiile în
care, deși Constituția de la 1965, în
art
. 36, ocrotea
proprietatea privată, proprietarii au fost obligați să-și înstrăineze
construcțiile, pe un temei – schimbarea domiciliului – care nu putea constitui
un factor de discriminare între cetățenii români, iar dobânditorul nu putea fi
decât statul care, nu a putut justifica un interes public ce ar fi permis un
asemenea transfer forțat de proprietate.
În considerarea acestor argumente, în mod corect a reținut prima
instanță, că actul administrativ de preluare reprezintă o manifestare de voință
unilaterală a Statului Român iar Decretul
nr
.
223/1974 – în baza căruia s-a emis acest act – contravenea dispozițiilor
constituționale din acea
vremeși
art
. 481 din codul civil, conform căruia nimeni nu poate fi
silit a-și ceda proprietatea decât pentru cauză de utilitate publică și numai
cu plata unei echitabile și prealabile despăgubiri.
În acest context, trimiterile la dispozițiile
art
. 481 din codul civil sunt judicioase și nu pot fi
limitate strict la sfera preluărilor prin expropriere pentru cauze de utilitate
publică, în condițiile în care, pentru evaluarea preluării – cu sau fără titlu
valabil – trebuiau analizate dispozițiile legale în vigoare, la acea dată,
numai astfel putându-se aprecia asupra incidenței în cauză a prevederilor
art
. 2
lit
. g și h din Legea
nr
. 10/2001 și ale
art
. 6 (1) din
Legea
nr
. 213/1998.
Așa fiind, recursul a fost admis cu consecința modificării
deciziei atacate, în sensul respingerii apelurilor declarate în cauză și
a menținerii hotărârii instanței de fond.