ÎCCJ, decizie (scj.ro #82580)

Restituirea

imobilelor preluate în mod abuziv de stat. Notificare prin care s-a solicitat

restituirea mai multor imobile, iar nu separat. Consecința, în raport de

dispozițiile art. 21 alin. (1) al Legii nr. 10/2001

Cuprins

pe materii

: Drept civil. Drepturi reale principale.

Dreptul de proprietate. Dreptul de proprietate privată. Imobile preluate în mod

abuziv de stat. Restituire. Condiția notificării prevăzute de art. 21 alin. (1)

al Legii nr. 10/2001

Index

alfabetic

: Drept civil

- Imobil preluat în mod abuziv de stat

- Notificarea prevăzută de art. 21 alin. (1) al Legii nr. 10/2001

Legea

nr. 10/2001

, art. 21 alin. (1)

Notificarea prevăzută de art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, nu se

sancționează cu nulitate chiar dacă prin ea se solicită  restituirea mai

multor imobile din aceeași localitate, preluate în mod abuziv  de stat,

sau nu cuprinde toate elementele de identificare, la care se referă art. 22.

Într-un asemenea caz, conform dispozițiilor legii și acelora de la pct. 21 lit.

b) din  Normele metodologice  de aplicare , aprobate prin H.G. nr.

498/2003, urmează a se considera că notificarea s-a făcut pentru fiecare

imobil, disjungându-se fiecare cerere, iar conform art. 23 alin. (2) și art. 25

alin. (2) din legea  enunțată, deținătorul notificat va invita persoana

îndreptățită să-și susțină cererea și, când este cazul, pentru

clarificarea  aspectelor nelămurite, inclusiv cu privire la identificarea

imobilelor solicitate

.

I.C.C.J., secția civilă și de

proprietate intelectuală,

decizia nr.  7145 din 15 decembrie 2004

Prin dispozițiile nr. 60 și 61 din 28 februarie 2002,

primarul orașului Nehoiu, județul Buzău a respins solicitările lui

P.R.I.,  adresate prin notificările nr. 41 din 9 august 2001 și nr. 26 din

6 februarie 2002, privind restituirea în natură a unor imobile sau pentru

acordarea de despăgubiri, pe motiv că  nu s-au respectat prevederile art.

21 din Legea nr. 10/2001.

Împotriva dispozițiilor,  P.R.I.  a formulat

contestație, la data de 18 martie 2002, reproșând emitentului că a dat o

interpretare greșită prevederilor art. 21 din Legea nr. 10/2001 și că în

fiecare notificare a individualizat imobilele ce le revendică precum și autorii

care le-au avut în proprietate.

Prin sentința nr. 298 din 28 iunie 2002, Tribunalul Buzău,

secția civilă, a respins contestațiile, conexate, soluție confirmată de Curtea

de Apel Ploiești, secția civilă, care, prin decizia nr. 121 din 29 octombrie

2002, a respins ca nefondat apelul reclamantului.

Pentru a hotărî astfel, instanțele au reținut și motivat că

reclamantul a formulat notificarea nr. 41 din 9 august 2001, adresată Primăriei

orașului Nehoiu, prin care a solicitat restituirea în natură sau prin echivalent

a unor imobile – case de locuit și a terenurilor aferente -  precizând

doar faptul că bunurile au aparținut celor patru autori ai săi și menționând

actele în baza cărora aceștia le-au deținut, fără ca bunurile să fie

individualizate, fiecare în parte, pentru a putea fi identificate de comisia

constituită potrivit Legii nr. 10/2001 și fără ca pentru fiecare imobil să se

formuleze, separat,  câte o notificare, ceea ce înseamnă o încălcare a

prevederilor art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

S-a apreciat că atât comisia constituită în baza Legii nr.

10/2001, cât și instanțele judecătorești au fost puse în imposibilitate de a

verifica dacă sunt ori nu îndeplinite cerințele legii pentru a se putea

restitui imobilele solicitate sau pentru acordarea de despăgubiri.

Recursul  declarat de contestator este fondat.

Potrivit art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, persoana

îndreptățită va notifica, în termen de un an de la data intrării în vigoare a

legi, persoana juridică deținătoare, solicitând restituirea în natură a

imobilului. În cazul în care sunt solicitate mai multe imobile, se va face câte

o notificare pentru fiecare imobil.

Noțiunea de “notificare”, folosită de Legea nr. 10/2001, nu

reprezintă și nu trebuie confundată cu notificarea din dreptul comun, adică cu

actul de procedură purtând aceeași denumire, săvârșit prin intermediul

executorului judecătoresc sau al notarului public și prin care, exempli gratia,

creditorul îl pune în întârziere pe debitor sau prin care cesionarul comunică

debitorului cedat cesiunea de creanță. În terminologia Legii nr. 10/2001,

notificarea este chiar cererea de restituire în natură sau de acordare a altor

măsuri reparatorii pentru imobilele ce formează obiectul reglementării.

Legea dispune că, în situația în care sunt solicitate mai multe

imobile, se va face câte o notificare pentru fiecare nemișcător în parte.

Chestiunea supusă recursului de față este aceea dacă forma cerută de legiuitor

pentru întocmirea notificării este absolută ori exclusivă în sensul că, dacă persoana

îndreptățită, întocmind o singură notificare pentru mai multe imobile, demersul

ei poate fi sancționat cu nulitatea absolută, constituind un impediment real și

serios pentru continuarea procedurii administrative, și ulterior, dacă este

cazul, a celei judiciare.

Calificând “notificarea” prevăzută de Legea nr. 10/2001 ca fiind

o   cerere de restituire în natură a unui imobil sau de acordare a

altor măsuri reparatorii, rezolvarea chestiunii supusă prezentului recurs se

găsește în prevederile art. 21 alin. (2( lit. b) din Normele metodologice de

aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 498/14 mai 2003,

în conformitate cu care “în cazul în care notificarea s-a făcut în bloc, pentru

mai multe imobile, din aceeași localitate, urmează a se considera că

notificarea s-a făcut pentru fiecare imobil, disjungându-se fiecare caz”.

Pe cale de consecință, când persoana îndreptățită a formulat o

singură notificare pentru mai multe imobile ce se găsesc în aceeași localitate,

așa cum este cazul în speță, soluția nu este respingerea demersului întreprins,

cum greșit au procedat atât persoana notificată, cât și instanțele, ci

“disjungerea” notificării pentru fiecare caz în parte.

Chiar și în situația în care notificarea nu ar fi cuprins toate

elementele prevăzute de art. 21 și art. 22 din Legea nr. 10/2001, persoana

notificată nu putea respinge a priori solicitarea ce i s-a adresat, fiind

obligată, conform art. 23 alin. (2) și art. 25 alin. (2) din aceeași lege, să

invite persoana îndreptățită să-și susțină cererea în fața organului de

conducere al unității deținătoare pentru clarificarea tuturor aspectelor

nelămurite și pentru a-i comunica persoanei îndreptățite, dacă este cazul,

toate datele de identificare necesare pentru situația în care unul sau mai

multe nemișcătoare sunt deținute de o altă persoană fizică sau juridică decât

aceea notificată.

Întrucât

din notificările în discuție rezultă posibilitatea de identificare a imobilelor

solicitate, care se găsesc în aceeași localitate, și cum instanțele nu au

sancționat conduita culpabilă a persoanei notificate care, fără o motivare

reală și convingătoare, a respins solicitarea persoanei îndreptățite, în loc să

disjungă notificarea pentru fiecare imobil în parte, s-a impus admiterea

recursului, casarea hotărârilor  și reluarea judecății de la prima zi de

înfățișare.