ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2432/2014
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2432/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Deliberând asupra
cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului
Alba la data de 10 iulie 2014, sub nr. 3402/107/2014, revizuientul L.M.I. a
formulat, în contradictoriu cu intimatele Serviciul Public de
Asistență Socială Cugir și T.L.R., cerere de revizuire a
deciziei civile nr. 274/A/2014 pronunțată de Tribunalul Alba în Dosarul
nr. 3977/176/2014, solicitând anularea acesteia,
deoarece încalcă autoritatea de lucru
judecat a sentinței civile nr. 2743/2011 pronunțată de
către Judecătoria Alba Iulia, rămasă definitivă prin
decizia civilă nr. 265/A/2011 a Tribunalului Alba, modificată prin
decizia civilă nr. 40/2012 a Curții de Apel Alba Iulia în Dosarul nr.
2380/176/2011, precum și autoritatea de lucru judecat a sentinței
civile nr. 2742/2012 pronunțată de către Judecătoria Alba
Iulia în Dosarul nr. 1516/176/2012; de asemenea, revizuientul a solicitat
obligarea celor două intimate la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii,
revizuientul a arătat că prin decizia civilă
nr. 274/A/2014,
pronunțată de către Tribunalul Alba în Dosarul nr.
3977/176/2014, a fost admis apelul declarat de către intimata Serviciul
Public de Asistență Socială Cugir împotriva sentinței
civile nr. 3244/CC/2014 pronunțată de către Judecătoria
Alba Iulia, a fost schimbată, în tot, hotărârea primei instanțe
și a fost admisă cererea de instituire a unui ordin de protecție
împotriva sa, instanța obligându-l la păstrarea unei distanțe
minime de 10 m față de intimata Timiș L.R., față de
minorul L.T.A.D. născut la data de
15 aprilie 2009, față de locuința
acestora situată în Cugir, str. D., față de locul de muncă al
intimatei T.L.R., față de unitatea de învățământ a minorului
situată în Cugir denumită Căminul P., și față de părinții
intimatei, T.G. și T.R. și locuința acestora, pe o perioadă
de 3 luni, începând cu data de 26 iunie 2014.
Instanța de apel
a mai interzis revizuientului orice contact direct telefonic sau prin corespondență
cu intimata T.L.R., cu minorul L.T.A.D. și cu părinții intimatei
- pe o perioadă de 2 luni.
S-a dispus ca, după
data de 26 august 2014, revizuientul să poată lua contact telefonic cu
intimata T.L.R. și cu minorul L.T.A.D., în zilele în care a fost stabilit,
prin decizia civilă nr. 40/2012 pronunțată de către Curtea de
Apel Alba Iulia, programul de vizită pentru minor.
În opinia revizuientului,
dispozițiile hotărârii atacate încalcă autoritatea de lucru judecat
a sentinței civile nr. 2743/2011 pronunțată de către Judecătoria
Alba Iulia, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 265/A/2011
a Tribunalului Alba, astfel cum a fost modificată prin decizia civilă
nr. 40/2012 a Curții de Apel Alba Iulia pronunțată în Dosarul
nr. 2380/176/2011, precum și autoritatea de lucru judecat a sentinței
civile nr. 2742/2012 pronunțată de către Judecătoria Alba Iulia
în Dosarul nr. 1516/176/2012.
Acesta a arătat că,
prin sentința civilă nr. 2743/2011 pronunțată de către
Judecătoria Alba Iulia, sus-menționată, s-a stabilit cu putere de
lucru judecat ca revizuientul să aibă legături personale cu minorul
după următorul program: în prima și a treia zi de vineri din lună,
de la orele 17 până duminică la orele 16; în a doua și a patra zi
de marți din lună, de la orele 17 până la orele 19; în perioada de
vară, două săptămâni, perioada 1-15 iulie și în perioada
de iarnă, din data de 28 decembrie până la data de 02 ianuarie, în anii
pari.
La stabilirea acestui
program, conform considerentelor expuse de Curtea de Apel Alba Iulia în motivarea
deciziei civile nr. 40/2012, au fost avute în vedere relațiile tensionate existente
între cei doi părinți ai minorului (revizuientul și intimata T.L.R.),
împrejurarea că o parte din actele de violență manifestate de revizuient
față de fosta soție au avut loc și în prezența minorului,
precum și împrejurarea că aceste relații tensionate se concretizează
în efecte negative asupra stabilității emoționale a minorului, însă
cu toate acestea s-a apreciat că este de dorit ca derularea relațiilor
dintre copil și tată să aibă loc la domiciliul tatălui
pentru a se evita situațiile conflictuale dintre cei doi părinți.
A susținut revizuientul
că instanța de recurs (Curtea de Apel Alba Iulia) a reținut cu autoritate
de lucru judecat că intimitatea necesară unei relații personale dintre
tată și minor „în condițiile în care, între părinții minorului
există o stare conflictuală acută și de durată”, trebuie
asigurată printr-o comunicare în afara locuinței și în afara prezenței
mamei, altfel existând riscul unui efect invers decât recuperarea firescului acestei
relații.
Or, măsurile dispuse
prin hotărârea atacată cu revizuire vin în contradicție cu dispozițiile
și considerentele deciziei civile nr. 40/2012 pronunțate anterior hotărârii
atacate cu revizuire, care a stabilit deja cu putere de lucru judecat un program
de vizită al minorului în favoarea revizuientului, raportându-se la situația
conflictuală existentă între părinții minorului (revizuient
și intimata T.L.R.).
A mai arătat revizuientul
că instanța de apel, care a pronunțat ultima hotărâre a cărei
revizuire o solicită, nu a luat în considerare probele administrate în dosar
care atestau că fosta soție a fost aceea care a amplificat starea conflictuală
dintre părți încă de la începutul lunii aprilie 2014, când a hotărât
unilateral întreruperea bruscă a legăturilor revizuientului cu minorul,
la dosar fiind depuse plângerile penale efectuate de revizuient împotriva intimatei
T.L.R. pentru nerespectarea programului de vizită a minorului.
În cauză nu au fost
administrate probe care să ateste că, anterior lunii aprilie 2014, revizuientul
nu se implica în mod activ și normal în exercitarea custodiei comune asupra
minorului sau la derularea programelor de vizită. Din contră, probatoriul
administrat în cauză a reliefat că anterior lunii aprilie 2014, pe lângă
programul de vizită stabilit de instanță, revizuientul îl vizita
frecvent pe minor la grădiniță, în dorința de a petrece cât
mai mult cu acesta.
În ceea ce privește
sentința civilă nr. 2742/2012, pronunțată Judecătoria Alba
Iulia în Dosarul nr. 1516/176/2012, rămasă definitivă prin neapelare,
revizuientul a arătat că instanța a stabilit cu putere de lucru judecat
locuința minorului la mamă și exercitarea autorității părintești
asupra minorului de către ambele părți, revizuientul fiind evacuat
din imobil. În motivarea acestei sentințe, analizând situația conflictuală
dintre părți, instanța a reținut cu autoritate de lucru judecat
că ambele părți se fac vinovate de existența stării conflictuale
create, situație care se repercutează în mod negativ asupra minorului
și că ambii părinți au dreptul și îndatorirea de a-l crește
pe minor.
Or, măsurile dispuse
prin hotărârea atacată cu revizuire vin în contradicție cu dispozițiile
și considerentele sentinței civile nr. 2742/2012 pronunțate anterior
hotărârii atacate cu revizuire care, raportându-se la starea conflictuală
existentă între părți a stabilit deja cu putere de lucru judecat
că exercitarea autorității părintești asupra minorului
să se facă atât de revizuient, cât și de intimata T.L.R.
A concluzionat revizuientul
că prin instituirea ordinului de protecție și obligarea sa la păstrarea
unei distanțe minime de 10 m față de minorul L.T.A.D., de locuința
și de unitatea de învățământ a acestuia pe o perioada de 3 luni,
începând cu data de 26 iunie 2014, precum și prin interzicerea luării
oricărui contact direct, telefonic sau prin corespondență cu minorul
pe o perioadă de 2 luni (după data de 26 august 2014, cu posibilitatea
revizuientului de a lua contact telefonic cu minorul în zilele în care s-a stabilit
programul de vizită prin decizia civilă nr. 40/2012 pronunțată
de către Curtea de Apel Alba Iulia), se încalcă autoritatea de lucru judecat
a sentinței civile nr. 2743/2011 pronunțată de către Judecătoria
Alba Iulia, în forma modificată în recurs, precum și autoritatea de lucru
judecat a sentinței civile nr. 2742/2012 pronunțată de Judecătoria
Alba Iulia în Dosarul nr. 1516/176/2012.
În drept, cererea de revizuire
a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
aprobat prin Legea nr. 134/2010 (în continuare C. proc. civ.) și următoarele.
Cererea de revizuire a
fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 RON achitată
cu chitanță, eliberată de Direcția de venituri a Municipiului
Alba Iulia la data de 10 iulie 2014.
Prin decizia civilă
nr. 296/A/2014, Tribunalul Alba, secția civilă, a admis excepția
necompetenței materiale a acestei instanțe, invocată din oficiu,
și a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire formulată
de revizuientul L.M.I. în contradictoriu cu intimații Serviciul Public de Asistență
Socială Cugir și T.L.R., în favoarea Înaltei Curți de Casație
și Justiție, reținând că revizuientul
și-a întemeiat cererea
de revizuire pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocând
faptul că hotărârea atacată cu revizuire încalcă autoritatea
de lucru judecat a deciziei civile nr. 40/2012 pronunțată de Curtea de
Apel Alba Iulia în Dosarul nr. 2380/176/2011.
Potrivit art. 509
alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.: „Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra
fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri
definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite,
care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri”.
Art. 510 alin. (2) din
actul normativ menționat prevede că, în ipoteza reglementată de
art. 509 alin. (1) pct. 8, cererea de revizuire se va îndrepta la instanța
mai mare în grad față de instanța care a pronunțat prima hotărâre.
În speță, prima
hotărâre este decizia civilă nr. 40/2012 pronunțată de Curtea
de Apel Alba Iulia în Dosarul nr. 2380/176/2011, iar cea de-a doua hotărâre
a cărei revizuire s-a solicitat este decizia civilă nr. 274/A/2014 pronunțată
de Tribunalul Alba în Dosarul nr. 3977/176/2014.
În consecință,
având în vedere prevederile art. 129 alin. (1) pct. 2 și art. 132 alin. (3)
C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010, Tribunalul Alba a admis excepția
necompetenței materiale și a trimis cauza spre competentă soluționare
Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Pe rolul Înaltei Curți
de Casație și Justiție, secția I civilă, dosarul a fost
înregistrat la data de 18 august 2014, sub nr. 3402/107/2014.
Intimata
Serviciul Public de Asitență
Socială Cugir a depus întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității
cererii de revizuire, arătând, în esență, că măsurile dispuse
prin decizia civilă nr. 274/A/2014 sunt măsuri cu caracter vremelnic,
cu durată strict determinată, care nu au influență asupra dispozițiilor
sentințelor menționate de revizuent.
Aceasta a susținut
că prin posibilitatea instituirii unui ordin de protecție legiuitorul
a creat un instrument complex de tip preventiv cu efect imediat prin raportare la
pericolul la care victimele violenței în familie sunt expuse. Întrucât prin
ordinul de protecție se stabilesc măsuri vremelnice, în cazuri grabnice,
acestea nu au autoritate de lucru judecat în ceea ce privește soluționarea
fondului. Prin urmare, aceste decizii nu sunt susceptibile de a fi revizuite.
A mai arătat intimata
că motivul de revizuire invocat, respectiv art. 509 alin. (1) pct. 8, nu este
aplicabil întrucât hotărârile potrivnice trebuie să întrunească cerința
triplei identități, de cauză, obiect și părți. Or,
în cauza de față, sentințele menționate au avut obiecte și
părți diferite. Astfel, sentința civilă nr. 2743/2011 pronunțată
de Judecătoria Alba Iulia, rămasă definitivă prin decizia civilă
nr. 265/A/2011 a Tribunalului Alba, modificată prin decizia civilă
nr. 40/2012 a Curții de Apel Alba Iulia, pronunțată în Dosarul
nr. 2380/176/2011 a avut ca obiect stabilire program de vizită minor, sentința
civilă nr. 2742/2012 pronunțată de Judecătoria Alba în Dosarul
nr. 1516/176/2012 a avut ca obiect stabilire domiciliu minor, iar decizia civilă
nr. 274/A/2014 pronunțată de Tribunalul Alba în cadrul dosarului civil
nr. 3977/176/2014 a avut drept obiect cerere de emitere ordin de protecție.
De asemenea, sunt diferite
și părțile întrucât în Dosarul nr. 3977/176/2014 este parte Serviciul
Public de Asistență Socială Cugir (care în numele victimei violenței
în familie a înaintat cererea pentru ordin de protecție), în timp ce hotărârile
invocate au ca părți pe revizuent și pe intimata
T.L.R
.
A mai arătat intimata
Serviciul de Asitență Socială Cugir că sentințele invocate
de revizuent au autoritate de lucru judecat în măsura în care se păstrează
condițiile în baza cărora au fost stabilite de instanță; atât
stabilirea domiciliului minorului cât și modul de exercitare a autorității
părintești sunt aspecte care pot fi modificate în timp la solicitarea
oricăreia dintre părți, iar instanța trebuie să se pronunțe
ținând cont de interesul superior al minorului.
Pe fond a solicitat respingerea
cererii de revizuire.
Analizând cererea de revizuire,
Înalta Curte reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor
art.
509
alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra
fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri
definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite,
care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
Sub aspectul limitelor
învestirii, Înalta Curte reține că prin cererea de revizuire, revizuientul
a susținut că decizia atacată încalcă autoritatea de lucru judecat
a două hotărâri pronunțate în dosare diferite, respectiv
a sentinței civile
nr. 2743/2011 pronunțată de către Judecătoria Alba Iulia, rămasă
definitivă prin decizia civilă nr. 265/A/2011 a Tribunalului Alba, modificată
prin decizia civilă nr. 40/2012 a Curții de Apel Alba Iulia în Dosarul
nr. 2380/176/2011 și a sentinței civile nr. 2742/2012 pronunțată
de către Judecătoria Alba Iulia în Dosarul nr. 1516/176/2012.
Prin decizia civilă
nr. 296/A/2014, Tribunalul Alba, secția civilă, a admis excepția
necompetenței materiale a acestei instanțe și a declinat competența
de soluționare a cererii de revizuire formulată de revizuientul L.M.I.,
în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, reținând
că revizuientul
și-a
întemeiat cererea de revizuire pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C.
proc. civ., invocând faptul că hotărârea atacată cu revizuire încalcă
autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 40/2012 pronunțată
de Curtea de Apel Alba Iulia în Dosarul nr. 2380/176/2011.
Având în vedere că
invocarea motivului de revizuire prevăzut de art. 509 pct. 8 C. proc. civ.
presupune analiza separată a hotărârii atacate față de fiecare
dintre hotărârile pretins contrare, văzând considerentele hotărârii
de declinare a competenței, Înalta Curte constată că este legal învestită
cu cererea de revizuire a deciziei civile nr. 274/A/2014 pronunțată de
Tribunalul Alba în Dosarul nr. 3977/176/2014, prin care s-a susținut că
a fost încălcată autoritatea de lucru judecat a sentinței civile
nr. 2743/2011 pronunțată de către Judecătoria Alba Iulia, rămasă
definitivă prin decizia civilă nr. 265/A/2011 a Tribunalului Alba, modificată
prin decizia civilă nr. 40/2012 a Curții de Apel Alba Iulia în Dosarul
nr. 2380/176/2011.
Din perspectiva îndeplinirii
condițiilor de admisibilitate, Înalta Curte reține că revizuientul
a reclamat încălcarea autorității de lucru judecat a deciziei prin
care a fost stabilit modul de exercitare a dreptului la legături personale
cu minorul, susținând, în esență, că instanța care a stabilit
programul de vizită a avut în vedere relațiile conflictulale dintre părți
care au culminat cu emiterea ordinului de protecție.
Prin urmare, pe baza aceleiași
situații de fapt, prin hotărârea atacată cu revizuire, s-a dispus
pe o perioadă determinată, suspendarea exercitării dreptului revizuientului
de a avea legături personale cu fiul său minor.
Înalta Curte reține
că cererea este admisibilă dar nu este fondată și urmează
a fi respinsă pentru următoarele considerente:
Autoritatea de lucru judecat,
în ceea ce privește exercitarea autorității părintești,
inclusiv modul de realizare a legăturilor personale dintre părinți
și copiii lor minori, prezintă particularitatea că subzistă
atât timp cât situația de fapt se menține neschimbată.
Dar împrejurarea că
hotărârile judecătorești pronunțate în această materie
se supun regulii rebus sic standibus, putând avea caracter vremelnic, nu are drept
consecință imposibilitatea de a invoca motivul de revizuire întemeiat
pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.; în speță,
se susține că prin hotărârea atacată cu revizuire, pe baza aceleiași
situații de fapt, a intervenit o modificare a măsurilor dispuse prin hotărârea
judecătorească prin care s-a stabilit programul de vizitare a minorului,
de natură a aduce atingere autorității de lucru judecat.
În ceea ce privește
condiția identității de părți, Înalta Curte reține
că în procedura reglementată de Legea nr. 217/2003, legitimarea procesuală
aparține
Serviciului
Public de Asistență Socială, care formulează cererea de emitere
a ordinului de protecție în numele victimei violenței în familie.
Prin urmare, în Dosarul
nr. 3977/176/2014, cererea a fost formulată de Serviciul Public de Asistență
Socială Cugir în numele intimatei din prezenta cauză
T.L.R.
, însă acest lucru
nu atrage inadmisibilitatea cererii de revizuire deoarece Serviciul Public de Asistență
Socială Cugir a acționat ca un mandatar legal al intimatei
T.L.R.
, fiind una dintre situațiile
în care sesizarea instanței nu se poate face în mod direct ci mediat prin mijlocirea
unei organizații sau instituții căreia legea îi recunoaște legitimare
procesuală.
Cu referire la obiectul
cauzelor se reține că, în esență, cererile deduse judecății
privesc modul de exercitare a dreptului revizuientului la legături personale
cu fiul său minor, ordinul de protecție aducând implicit o modificare
temporară a programului de vizită stabilit pe cale judiciară.
Pe fond, cererea de revizuire
nu este întemeiată deoarece între cele două hotărâri pretins potrivnice
nu există nicio contradicție, măsurile dispuse prin decizia nr. 274/A
din 26 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul Alba, secția civilă,
înlocuind pe o perioadă determinată programul de vizită stabilit
prin decizia civilă nr. 40/2012 a Curții de Apel Alba Iulia, ca urmare
a admiterii cererii de instituire a unui ordin de protecție pentru motive survenite
la data de 10 aprilie 2014, ulterior pronunțării de către Curtea
de Apel Alba Iulia a deciziei civile nr. 40 din 20 martie 2012, prin care, a fost
stabilit programul de exercitare a dreptului revizuientului la legături personale
cu minorul L.T.A.D.
Pentru aceste considerente
va fi respinsă, ca nefondată, cererea de revizuire a deciziei nr. 274/A
din 26 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul Alba, secția civilă,
iar în temeiul dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., revizuientul
va fi obligat la plata sumei de 476 RON, către intimata Serviciul de Asitență
Socială Cugir, reprezentând cheltuieli de judecată, constând în transport
și cazare, conform facturii fiscale din 25 septembrie 2014 și bonului
fiscal din 25 septembrie 2014, depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepția
inadmisibilității cererii de revizuire invocată de intimata Serviciul
de Asistență Socială Cugir.
Respinge, ca nefondată,
cererea de revizuire formulată de revizuentul L.M.I. împotriva deciziei
nr. 274/A din 26 iunie 2014 a Tribunalului Alba, secția civilă, pronunțată
în Dosarul nr. 3977/176/2014.
Obligă pe revizuent
la plata sumei de 476 RON, către intimata Serviciul de Asitență Socială
Cugir, reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în
termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, la completul de 5 judecători
al Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi, 26 septembrie 2014.