ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1873/2014

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Reclamanta

D.G.A.S.P.C. Sibiu a formulat recurs împotriva deciziei civile nr. 82 pronunțată

la data de 14 noiembrie 2013 de Curtea de Apel Alba-Iulia, secția I civilă.

În cuprinsul motivelor de recurs, reclamanta

a susținut că instanța de apel, în mod greșit, nu a dispus obligarea pârâtei D.G.A.S.P.C.

Buzău la suportarea costurilor de întreținere a minorului M.D., care se află cu

măsură de protecție pe raza județului Sibiu.

Cererea de recurs a fost întemeiată în

drept pe dispozițiile art. 483 și urm. C. proc. civ.

La data de 13 ianuarie 2014 a fost înregistrat

pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, recursul formulat

de reclamanta D.G.A.S.P.C. Sibiu.

Ulterior, la data de 10 februarie 2014,

a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, prin

care s-a pus în discuție admisibilitatea acestei căi de atac.

Completul de judecată a luat act de conținutul

raportului prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 10 februarie

2014, dispunând comunicarea raportului către părțile în litigiu.

Raportul a fost comunicat la data de 14

februarie 2014, către D.G.A.S.P.C. Buzău, la data de 17 februarie 2014, către D.G.A.S.P.C.

Sibiu și ulterior, la data de 3 martie 2014, către M.I., prin afișare la ușa instanței,

conform art. 167 și art. 168 C. proc. civ., date raportat la care, a trecut termenul

de 30 de zile prevăzut de art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

La data de 24 februarie 2014 intimata pârâtă

D.G.A.S.P.C. Buzău a depus punct de vedere la raport, prin care a arătat că subscrie

la toate aspectele menționate în raport și că decizia recurată este definitivă,

nefiind susceptibilă a fi atacată cu recurs.

Luând în examinare chestiunea admisibilitații

în principiu a recursului pendinte, Înalta Curte urmează să îl anuleze, pentru considerentele

ce succed:

Obiectul prezentului dosar îl constituie

„plasament minor”, ce are ca temei de drept Legea nr. 272/2004 privind protecția

și promovarea drepturilor copilului.

Cererea de chemare în judecată a fost formulată

la data de 14 iunie 2013.

Înalta Curte observă că, potrivit normelor

tranzitorii cuprinse în art. 24 din noul C. proc. civ. [art. 3 alin. (1) din Legea

nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind noul C. proc.

civ.], dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor

silite începute după intrarea acesteia în vigoare.

Având în vedere data formulării cererii

de chemare în judecată, rezultă că dispozițiile noului C. proc. civ. sunt aplicabile

cererii de față.

Prin decizia civilă nr. 82 pronunțată la

data de 14 noiembrie 2013 de Curtea de Apel Alba lulia, secția I civilă, a fost

admis apelul declarat de pârâta D.G.A.S.P.C.

Buzău împotriva sentinței civile nr. 195 din 4 septembrie

2013 pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția I civilă, a fost schimbată, în parte,

sentința în sensul că s-a stabilit ca drepturile și obligațiile privind persoana

și drepturile minorului M.D., să fie exercitate de Președintele Consiliului Județean

Sibiu, cu excepția celor privitoare la îngrijirea și supravegherea minorului, care

urmează a fi exercitate de asistentul maternal profesionist L.L., a fost respinsă

cererea de obligare a pârâtei D.G.A.S.P.C. Buzău la suportarea costurilor de întreținere

a minorului și au fost menținute în rest dispozițiile sentinței atacate.

Împotriva acestei decizii reclamanta D.G.A.S.P.C.

Sibiu a formulat recurs.

Potrivit art. 127 alin. (1) din Legea

nr. 272/2004, „Hotărârea instanței de fond este executorie și definitivă”, iar potrivit

art. 128 din același act normativ, „Termenul de recurs este de 10 zile de la data

comunicării hotărârii”.

Dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea

nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr, 134/2010 privind noul C. proc.

civ. sunt în sensul ca daca prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte

ori printr-o lege specială (în speță, Legea nr. 272/2004) se prevede că hotărârea

judecătorească de primă instanță este „definitivă”, de la data intrării în vigoare

a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară.

Conform art. 483 alin. (1) C. proc. civ.,

„Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum

și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului”.

Alin. (2) al aceluiași articol prevede

că, „Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la

art. 94 pct. 1 lit. a)-lit. i), în cele privind navigația civilă și activitatea

în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere,

în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum

și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv.

De asemenea, nu sunt supuse recursului

hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile

de primă instanță sunt supuse numai apelului”.

Prin urmare, față de dispozițiile legale

menționate, decizia civilă nr. 82 pronunțată la data de 14 noiembrie 2013 de Curtea

de Apel Alba Iulia, secția I civilă este o hotărâre definitivă, nesusceptibilă de

a fi atacată cu recurs.

Față de această situație și având în vedere

dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 493 alin. (5) C.

proc. civ., Înalta Curte urmează să anuleze recursul formulat de reclamanta D.G.A.S.P.C.

Sibiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul formulat de reclamanta

D.G.A.S.P.C. Sibiu împotriva deciziei civile nr. 82 pronunțată la data de 14 noiembrie

2013 de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă.

Fără nici o cale de atac.

Pronunțata în ședință publică azi, 12 iunie

2014.