ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1239/2015

Asupra cauzei de

față, prin raportare la dispozițiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C.

proc. civ., constată următoarele:

Prin Decizia nr. 506/A din 19 noiembrie 2014

a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și

de familie, s-a admis apelul declarat de reclamantul S.D. împotriva sentinței nr.

96 din 23 ianuarie 2014, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă.

În consecință, a fost schimbată în tot sentința civilă apelată, în sensul

că a fost respinsă cererea, ca prematură.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs reclamantul S.D., recurs ce a fost înregistrat pe

rolul Curții de Apel Brașov la data de 26 ianuarie 2015 și înaintat de această

instanță, spre soluționare, Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Dosarul a fost

înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 10

februarie 2015.

Învestită cu

soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă,

a procedat, la data de 04 martie 2015, la întocmirea raportului asupra

admisibilității în principiu a recursului.

Completul de filtru,

constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ.,

a dispus, prin rezoluția din 10 martie 2015, comunicarea raportului părților,

pentru ca acestea să depună punctele de vedere, așa cum prevăd dispozițiile art.

493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor

aflate la filele 22-25 din dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității

în principiu a recursului a fost comunicat recurentului și intimaților.

Părțile nu au depus

puncte de vedere asupra raportului, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin.

(4) C. proc. civ.

Analizând recursul

formulat, în raport de excepția de inadmisibilitate, invocată din oficiu, Înalta

Curte constată următoarele:

Prin Decizia nr. 506/A

din 19 noiembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și

pentru cauze cu minori și de familie, s-a admis apelul declarat de reclamantul S.D.

împotriva sentinței nr. 96 din 23 ianuarie 2014, pronunțată de Tribunalul

București, secția a III-a civilă. În consecință, a fost schimbată în tot

sentința civilă apelată, în sensul că a fost respinsă cererea, ca

prematură.

Potrivit art. 634 alin.

(1) pct. 4 C. proc. civ., „sunt hotărâri definitive cele date în apel, fără

drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs”.

Se reține faptul că

acțiunea introductivă formulată de reclamant (înregistrată la 01 august 2013),

în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin M.F.P. și Municipiul București,

prin primarul general, are ca obiect obligarea pârâților la plata

despăgubirilor cuvenite în urma demolării imobilului din București, sector 3,

demolare ce a avut loc în temeiul Decretului de expropriere nr. 217/1989.

Cererea a fost

motivată în drept pe dispozițiile art. 16 din Legea nr. 165/2013.

Legea nr. 165/2013,

în temeiul căreia a fost formulată prezenta acțiune, în art. 16 arată că:

„Cererile de restituire care nu pot fi soluționate prin restituire în natură la

nivelul entităților investite de lege se soluționează prin acordarea de măsuri

compensatorii sub formă de puncte, care se determină potrivit art. 21 alin. (6)

și (7)”.

Prevederile art. 21

din Legea nr. 165/2013 descriu procedura ce trebuie urmată în vederea emiterii

deciziei de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv.

În conformitate cu

dispozițiile art. 34 din Legea nr. 165/2013, dosarele înregistrate la Secretariatul

C.C.S.D. vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în

vigoare a prezentei legi, cu excepția dosarelor de fond funciar care vor fi

soluționate în termen de 36 de luni.

Art. 35 prevede că:

“(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate

de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a

cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la

data comunicării. (2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite

decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră

îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin.

(1) În termen de 6

luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea

cererilor. (3) În cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), instanța

judecătorească se pronunță asupra existenței și întinderii dreptului de

proprietate și dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri

reparatorii în condițiile prezentei legi. (4) Hotărârile judecătorești

pronunțate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului. (5) Cererile sau

acțiunile în justiție formulate în temeiul alin. (1) și (2) sunt scutite de

taxa judiciară de timbru.”

Prin urmare, potrivit

art. 35 din Legea specială nr. 165/2013, hotărârea tribunalului este supusă

apelului, a cărui soluționare intră în competența curții de apel.

În cauză, sunt însă

incidente și dispozițiile tranzitorii ale art. 7 alin. (1) și alin. (2) din

Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C.

proc. civ., care prevăd că “ Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori

de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de

primă instanță este definitivă, de la data intrării în vigoare a C. proc. civ.,

aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară. (2)

Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se

prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este supusă recursului

sau că poate fi atacată cu recurs, ori, după caz, legea folosește o altă

expresie similară.”

Din interpretarea

sistematică a dispozițiilor menționate rezultă că singura cale de atac

împotriva hotărârilor pronunțate de tribunal în materia Legii nr. 165/2013 este

apelul, intenția legiuitorului fiind aceea de a suprima calea de atac a

recursului în scopul degrevării instanței supreme de soluționarea acestor

cauze.

Pentru argumentele

expuse, din coroborarea dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 134/2010

privind C. proc. civ. cu art. 35 din Legea nr. 165/2013 și art. 7 alin. (1) și alin.

(2) din Legea nr. 76/2012 rezultă că Decizia nr. 506/A din 19 noiembrie 2014 a

Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de

familie, pronunțată în acest dosar, nu este susceptibilă de recurs, fiind

pronunțată de curtea de apel în cadrul soluționării unui apel declarat

împotriva unei hotărâri supuse numai apelului.

Prin urmare, instanța

urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul S.D.

împotriva Deciziei nr. 506/A din 19 noiembrie 2014 a Curții de Apel Bucureștim,

secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de reclamantul S.D. împotriva Deciziei nr. 506/A

din 19 noiembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și

pentru cauze cu minori și de familie.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 mai 2015.