ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1386/2015

După deliberare, asupra cauzei de

față, constată următoarele;

Prin

Decizia nr. 1099/A din data de 12 noiembrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 1446/894/2013,

Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, a admis excepția lipsei capacității

procesuale de folosință a intimatei SC H.R. T. SRL Cluj-Napoca; a admis, în

parte, apelu! declarat de reclamantul B.B. împotriva sentinței civile nr. 4921

din 7 noiembrie 2013 a Tribunalului Sălaj și a obligat-o pe pârâta C.A.S. a

Județului Cluj la plata către acesta a indemnizației aferente concediului

medical pentru perioada cuprinsă în intervalul 18 iunie 2012-04 septembrie 2012,

calculată prin raportare la un salariu realizat de reclamant în cuantumul

echivalent sumei de 1.100 euro pe lună. păstrând restul dispozițiilor sentinței

atacate.

Împotriva acestei decizii definitive a

declarai recurs pârâta C.A.S. a Județului Cluj, înregistrat pe rolul Înaltei

Curți de Casație și Justiție la data de 23 februarie 2015 și repartizat spre

soluționare completului 12 filtru.

În motivare, recurenla-pârătâ a

susținut că, în cauză, nu s-a reținut culpa sa în ceea ce privește refuzul

eliberării certificatului de incapacitate temporară de muncă a reclamantului și

că indemnizația aferentă concediului medical se achită din fondul special

pentru accidente de muncă și boli profesionale, care este gestionat de C.N.P.,

prin C.J.P. și nu din bugetul F.N.U.A.S.S.

În drept, recursul este întemeiat pe

dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., aprobat prin Legea nr.

134/2010.

Având în vedere că acțiunea civilă a

fost înregistrată pe rolul Tribunalului Caraș-Severin la data de 27 februarie

2013, potrivit prevederilor ari.24 C. proc. civ. aprobat prin Legea nr.

134/2010, se constată că litigiul este guvernat de normele acestui act

normativ, care a intrat în vigoare anterior promovării acțiunii civile în

cauză, respectiv la 15 februarie 2013.

În condițiile reglementate de art. 493

alin. (2) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 25 februarie 2015 s-a

dispus întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului,

prin raport constatându-se că acesta nu este admisibil, față de dispozițiile art.

18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea

instanțelor judecătorești, precum și pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010

privind C. proc. civ.

Prin rezoluția din 26 februarie 2015,

completul 12 filtru a analizai conținutul raportului și, constatând că

întrunește condițiile prevăzute de dispozițiile art. 493 alin. (3) din C. proc.

civ., a dispus comunicarea acestuia părților litigante. pentru formularea, în

scris, a unui punct de vedere, conform prevederilor art. 493 alin. (4) din

același act normativ.

Din proeeseie-verbale de înmânare

aflate la filele 17, 18 și 19 în dosarui de recurs rezultă că raportul privind

admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat pârâtei C.A.S. a

Județului Cluj la data de 16 martie 2015, reclamantului B.B. la 14 martie 2015,

iar intimatei SC H.R. T. SRL la data de 13 martie 2015.

Părțile nu și-au exprimat poziția

procesuală prin formularea. în scris, a unui punct de vedere ta raport, în

condițiile prevăzute de art. 493 alin. (4) coroborate cu art. 181 alin. (1) pct.

2 și alin. (2) C. proc. civ.

Prin rezoluția din data de 4 mai 2015,

completul 12 a stabilit termenul de judecată pentru soluționarea recursului la

data de 22 mai 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (5) C.

proc. civ.

Recursul este scutit de la plata taxei

judiciare de timbru, potrivit prevederilor art. 15 lit. a) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, cu modificările ulterioare, în vigoare Ia

data promovării acțiunii civile, respectiv 27 februarie 2013.

Examinând recursul sub aspectul

îndeplinirii condițiilor de admisibilitate, în raport, de prevederile art. 248 alin.

(1) C. proc. civ., coroborate cm cele ale art. 493 alin. (5) din același act

normativ, Înalta Curte constată următoarele;

Conform dispozițiilor art. 483 alin.

(1) C. proc. civ. "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii,

fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de

lege simt supuse recursului".

Art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013

privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și

pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc.

civ. stipulează că „în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a

prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015, nu sunt supuse recursului

hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct 1 lt. a)-i) din

Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind

navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de mancă și asigurări

sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor

cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în

valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu

sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în

care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai

apelului".

Pentru această categorie de litigii,

noua reglementare a instituit doar două grade de jurisdicție, respectiv fond și

apel.

În cauză, acțiunea civilă promovată de

reclamantul B.B., înregistrată pe rolul Tribunalului Sălaj, secția I civilă, la

data de 27 februarie 2013, sub nr. 1446/84/2013, are ca obiect constatarea

cuantumului de 1.100 euro al salariului net al acestuia, obligarea pârâtei SC

H.R. T. SRL la plata viramentelor datorate bugetului de stat, aferente unuî

salariu net de 1,100 euro pe lună pentru perioada 01 septembrie 2011-30 iunie 2012

și obligarea pârâtei C.A.S. a Județului Cluj la plata contravalorii concediului

de incapacitate temporară de muncă pentru perioada cuprinsă în intervalul 18

iunie 2012-04 septembrie 2012.

Față de natura pretenției deduse

judecății, se reține că aceasta izvorăște ciintr-un conflict de muncă, cauza

eircumserimdu-se, din acest, punct de vedere, dispozițiilor reglementate de art.

18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea

instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a

Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., potrivit cărora, m procesele pornite

începând cu data intrării în vigoare a acestui act normativ, nu sunt supuse

recursului hotărârile pronunțate în materia conflictelor de muncă și asigurări

sociale. De asemenea, în aceste litigii, nu sunt supuse recursului deciziile

pronunțate de instanțele de apel, în cazurile în care legea prevede că

hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

Prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 C.

proc. civ., stipulează că au caracter definitiv hotărârile date în apel, fără

drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

În cauză, Decizia nr. 1099/A din 12

noiembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apei Cluj, secția I civilă, este

definitivă, în înțelesul textului legal menționat, motiv pentru care împotriva

acesteia nu mai poate fi exercitată calea de atac a recursului.

Pentru considerentele arătate în

precedent, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte

va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat în cauză de pârâta C.A.S. a

Județului Cluj.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de recurenta C.A.S. a Județului Cluj, cu sediul în Cluj-Napoca. jud.

Cluj, împotriva Deciziei nr. 1099/A din 12 noiembrie 2014, pronunțată de Curtea

de Apel Cluj, secția I civilă.

Decizia nu este supusă niciunei căi de

atac și se comunică părților.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

22 mai 2015.