ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 24/2014

Asupra conflictului de competență constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 2 decembrie 2011 pe rolul Judecătoriei Aiud, reclamanta C.N.C.F.R. SA prin sucursala C.R.E.I.R.C.F., Brașov a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M.L., obligarea acestuia la plata sumei de 2.858 RON, reprezentând despăgubiri civile pentru dauna cauzată sucursalei regionale C.F.R. Brașov, constând în plata necuvenită a concediului medical în perioada 16 februarie 2005-30 aprilie 2005. Prin sentința nr. 795 din data de 14 mai 2012 pronunțată de Judecătoria Aiud a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepția prescripției dreptului material la acțiune, s-a admis acțiunea civilă a reclamantei, cu consecința obligării pârâtului la plata despăgubirilor civile către reclamantă în cuantum de 2.858 RON.

Prin decizia nr. 1016 din data de 22 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Alba, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost admis recursul declarat de pârâtul M.L. împotriva sentinței mai sus menționate, a cărei casare s-a dispus, stabilindu-se competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Alba, secția I civilă. Pentru a decide astfel, instanța a reținut că Judecătoria Aiud a procedat în mod greșit la soluționarea cauzei deoarece a încălcat competența materială a tribunalului, stabilită potrivit dispozițiilor art. 2 lit. c) C. proc. civ. și a celor prevăzute în art. 269 alin. (1) C. muncii. Prin sentința nr. 641 din data de 7 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Alba, secția I civilă, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov.

În motivare, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 284 alin. (1) și alin. (2) C. muncii, judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor stabilite potrivit C. proc. civ., cererile adresându-se instanței competente în a cărei rază teritorială domiciliază sau are sediul reclamantul, după caz. Din această perspectivă, având în vedere că reclamanta are sediul în Brașov, prin raportare la dispozițiile art. 284 alin. (2) C. muncii, competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului Brașov. Prin sentința nr. 1082 din data de 20 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Brașov, secția I civilă, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba și constatându-se ivit conflictul negativ de competență s-a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

În motivare, instanța a reținut că prin decizia nr. 1016/R din 22 noiembrie 2012, pronunțată în recurs de Tribunalul Alba, secția I civilă, s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat faptul că revine acestei instanțe competența de a soluționa în fond acțiunea formulată de reclamanta C.N.C.F.R. SA prin sucursala C.R.E.L.R.C.F. Brașov, în contradictoriu cu pârâtul M.L. Potrivit dispozițiilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ., în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe, sunt obligatorii pentru judecătorii fondului. Prin urmare, s-a motivat că Tribunalul Alba este competent să soluționeze cauza în fond, întrucât anterior instanța de recurs a stabilit, în mod irevocabil, competența.

Au mai fost avute în vedere și dispozițiile art. 159 1 pct. 2 C. proc. civ., potrivit cărora necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad. Se constată că Tribunalul Alba este competent să soluționeze cauza de față, în considerarea argumentelor ce succed: Litigiul dedus judecății are ca obiect obligarea pârâtului M.L. la plata sumei de 2.858 RON, reprezentând despăgubiri civile pentru dauna cauzată sucursalei regionale C.F.R. Brașov, constând în plata necuvenită a concediului medical acordată în perioada 16 februarie 2005-30 aprilie 2005. Din această perspectivă, litigiul dedus judecății derivă dintr-un raport juridic de muncă, motiv pentru care, la stabilirea instanței competente să soluționeze pricina trebuie avute în vedere prevederile art. 269 alin. (1) C. muncii, potrivit cărora judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor stabilite potrivit C. proc.

civ. Dispozițiile art. 2 lit. c) din acest cod prevăd că „tribunalul judecă în primă instanță conflictele de muncă, cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe”. Fiind învestit cu soluționarea recursului declarat de pârât împotriva sentinței nr. 795/2012 pronunțate de Judecătoria Aiud, Tribunalul Alba, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a decis, irevocabil, că s-a procedat greșit soluționându-se cauza în fond de o judecătorie, deoarece s-au încălcat normele de competență materială stipulate în art. 2 lit. c) C. proc. civ. În aplicarea acestor prevederi legale, instanța de recurs, casând sentința, a decis, definitiv și irevocabil, că este competent să soluționeze cauza, în fond, Tribunalul Alba, secția I civilă, hotărârea pronunțată bucurându-se de autoritatea lucrului judecat.

Totodată, conform prevederilor art. 315 C. proc. civ., „în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului”". Raportat la aceste dispoziții legale, instanța de trimitere urmează să rejudece litigiul dedus judecății, în limitele și în sensul stabilite prin hotărârea pronunțată în recurs. Prin urmare, modul în care instanța de control judiciar a soluționat, în speță, problema de drept pusă în discuție și anume competența instanței de soluționare a cauzei, este obligatoriu pentru instanța de trimitere. Pentru toate aceste considerente, competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, va fi stabilită în favoarea Tribunalului Alba.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 ianuarie 2014.