ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3184/2014

Asupra conflictului

de competență de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Alba la data de 1 octombrie 2013, reclamanta C.D.A., în

contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Bihor, Curtea de

Apel Oradea și Ministerul Finanțelor Publice, a solicitat:

- obligarea pârâților

Ministerul Justiției, Tribunalul Bihor și Curtea de Apel Oradea la plata

dobânzii legale aferente titlului executor reprezentat de Sentința civilă nr.

63 din 23 octombrie 2008 începând cu 23 octombrie 2008, data rămânerii

definitive și până la data plății efective;

- obligarea pârâtului

Ministerul Finanțelor Publice să vireze sumele de bani cuvenite;

- obligarea pârâților

Ministerul Justiției, Tribunalul Bihor și Curtea de Apel Oradea la plata

dobânzii legale aferente titlului executor reprezentat de Sentința civilă nr.

932/M din 30 noiembrie 2007 până la data plății efective:

- obligarea pârâtului

Ministerul Finanțelor Publice să vireze sumele de bani cuvenite;

- obligarea pârâților

Ministerul Justiției, Tribunalul Bihor și Curtea de Apel Oradea la plata

dobânzii legale aferente titlului executor reprezentat de Sentința civilă nr.

37 din 29 septembrie 2008 începând cu 29 septembrie 2008, data rămânerii

definitive și până la data plății efective;

- obligarea pârâtului

Ministerul Finanțelor Publice să vireze sumele de bani cuvenite;

- obligarea pârâților

Ministerul justiției, Tribunalul Bihor și Curtea de Apel Oradea la plata

dobânzii legale aferente titlului executor reprezentat de Sentința civilă nr.

151l/LM din 2 decembrie 2009 începând cu 2 decembrie 2009, data rămânerii

definitive și până la data plății efective;

- obligarea pârâtului

Ministerul Finanțelor Publice să vireze sumele de bani cuvenite,

- obligarea pârâților

Ministerul Justiției, Tribunalul Bihor și Curtea de Apel Oradea la plata

dobânzii legale aferente titlului executor reprezentat de Sentința civilă nr.

492/LM/2009 modificată prin Decizia civilă nr. 1286 din 19 octombrie 2009

pronunțată de Curtea de Apel Oradea începând cu 19 octombrie 2009, data

rămânerii definitive și până la data plății efective;

- obligarea pârâtului

Ministerul Finanțelor Publice să vireze sumele de bani cuvenite;

- obligarea pârâților

Ministerul Justiției, Tribunalul Bihor și Curtea de Apel Oradea la plata

dobânzii legale aferente titlului executor reprezentat de Sentința civilă nr. 234/LM/2008

începând cu 3 martie 2008, data rămânerii definitive și până la data plății

efective;

- obligarea pârâtului

Ministerul Finanțelor Publice să vireze sumele de bani cuvenite.

În drept, acțiunea a

fost întemeiată pe dispozițiile art. 1088 C. civ. de la 1864, art. 1535 din

noul C. civ. și art. 166 C. muncii.

Prin Sentința nr. 240

din 18 februarie 2014, Tribunalul Alba, secția civilă a admis excepția

necompetenței sale materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

În considerentele

sentinței, tribunalul a reținut că dobânzile pretinse de reclamantă prin

prezenta acțiune nu reprezintă drepturi salariale sau sume ce decurg nemijlocit

din drepturile salariale, ci pretenții datorate întârzierii executării unor

hotărâri judecătorești, situație în care competența materială în soluționarea

cauzei revine judecătoriei, conform dispozițiilor art. 94 lit j) C. proc. civ.

Totodată, instanța a

reținut că, în cazul de față, competența materială atrage și competența

teritorială, având în vedere incidența dispozițiilor art. 127 C. proc. civ.

Prin urmare, în

raport de calitatea reclamantei și competența materială a judecătoriei,

tribunalul a apreciat că Judecătoria Oradea este competentă teritorial să soluționeze

cauza față de sediul pârâților de ordinul 2 și 3 din acțiune.

Învestită prin

declinare cu soluționarea cauzei, Judecătoria Oradea, secția civilă, prin

sentința nr. 6224 din 28 mai 2014, a admis, la rândul său, excepția

necompetenței materiale a instanței și a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului Alba.

Constatând ivit

conflictul negativ de competență, în baza art. 134 C. proc. civ., instanța a

suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

Pentru a pronunța

această soluție, Judecătoria Oradea a reținut următoarele:

Obiectul acțiunii îl

reprezintă un litigiu de muncă, întrucât sumele de bani pretinse de reclamantă

cu titlu de dobândă legală aplicată drepturilor salariale au tot o natură de

drepturi salariale accesorii, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a

sumelor de bani privind drepturile salariale stabilite prin sentințele

invocate.

Reclamanta nu a

înțeles să solicite aplicarea dobânzii legale, cu titlu de daune datorită

imposibilității de executare a unei hotărâri judecătorești, fiind eronată

premisa de la care s-a pornit analiza de către Tribunalul Alba,

Judecătoria Oradea a

reținut că prezenta cauză reprezintă un litigiu de muncă, încadrat în sfera de

competență a tribunalului, prin lege specială; de altfel, conform Noului Cod de

procedură civilă, tribunalul este instanța de drept comun sub aspectul

competenței materiale și cum litigiile de muncă nu sunt încadrate în mod expres

în sfera de competență a judecătoriilor, competența de soluționare a cauze

revine tribunalului.

Instanța a mai

reținut că cererea a fost înregistrată inițial la Tribunalul Alba, în temeiul

art. 127 C. proc. civ., fiind o cerere introdusă de un judecător care își

desfășoară activitatea în cadrul Tribunalului Bihor.

Cu privire la

conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în

baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din Legea nr. 134/2010

privind Codul de procedură civilă, Înalta Curte reține următoarele:

Litigiul dedus

judecății are ca obiect obligarea pârâților Ministerul Justiției, Tribunalul

Bihor, Curtea de Apel Oradea și Ministerul Finanțelor Publice la plata dobânzii

legale aferente titlurilor executorii reprezentate de Sentințele civile nr. 63

din 23 octombrie 2008, nr. 932/M din 30 noiembrie 2007, nr. 37 din 29

septembrie 2008, nr. 1511/LM din 2 decembrie 2009, nr. 492/LM/2009, modificată

prin Decizia nr. 1286 a Curții de Apel Oradea și nr. 234/LM/2008, începând cu

data rămânerii definitive a acestora și până la data plății efective, precum și

obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice la virarea sumelor de bani

necesare plății acestor drepturi bănești.

Reclamata din cauza

de față face parte din categoria personalului bugetar, căruia i s-au acordat

sume de bani cu titlu de drepturi salariale prin hotărâri judecătorești

definitive și irevocabile, iar pârâții sunt autorități și instituții publice,

în sarcina cărora instanțele au stabilit obligația plății creanțelor.

Pentru acoperirea

prejudiciului suferit prin eșalonarea drepturilor salariale câștigate, prin

acțiunea pendinte reclamanta a solicitat dobânzi penalizatoare, ce reprezintă

câștigul pe care creditorii i-ar fi obținut ca urmare a investirii banilor,

dacă aceștia ar fi fost plătiți la scadență, iar nu actualizarea creanței cu

indicele prețurilor de consum, ce are rolul menținerii valorii reale a

obligației monetare la data efectuării plății.

Or, pentru

soluționarea justă a cauzei, fără a se cerceta pe fond pretenția dedusă

judecății, se impune a se observa că dobânda și actualizarea sumei sunt două

instituții de natură juridică diferită, dobânda reprezentând prețul lipsei de

folosință, iar actualizarea cu indicele de inflație, urmărind păstrarea valorii

reale a obligațiilor bănești.

Raportat la aceste

aspecte, dobânda pretinsă de reclamantă se circumscrie dispozițiilor art. 166

alin. (4) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, sumele solicitate fiind

corelative drepturilor salariale cuvenite acesteia.

Astfel, reclamanta

și-a fundamentat acțiunea pe dispozițiile legale menționate, care reglementează

modalitatea de plată a salariului, precum toate cererile care nu sunt date prin

lege în competența altor jurisdicții, precum și orice alte cereri date prin

lege în competența lor.

Așadar, întrucât se

constată că printr-o dispoziție legală expresă s-a stabilit competența

materială de soluționare a conflictelor de muncă în favoarea tribunalului,

având în vedere și dispozițiile art. 27 C. proc. civ., pentru considerentele

prezentate, competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, va fi

stabilită în favoarea Tribunalului Alba.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 noiembrie 2014.

Procesat de GGC - LM