ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1905/2016

ÎNALTA CURTE

DE CASAȚI ȘI JUSTIȚIE

Decizia nr.

1905/2016

Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor cu nr. x/111/2015

reclamanții A. și B. au chemat în judecată pe pârâții Tribunalul

Bihor, Curtea de Apel Oradea, Ministerul Justiției și Statul Român, prin

Ministerul Finanțelor Publice, solicitând obligarea pârâților de rândul

1-3 la plata dobânzii legale aferente titlului executor reprezentat de sentința

civilă nr. 1319/LM/2009, pronunțată în Dosarul nr. x/111/2008 al

Tribunalului Bihor, începând cu data rămânerii definitive a acesteia, respectiv

data de 17 februarie 2009 și până la data plății efective; obligarea

pârâților la plata dobânzii legale aferente titlului executoriu reprezentat

de sentința civilă nr. 19/P/2008, pronunțată în Dosarul nr.

x/35/2008 al Curții de Apel Oradea, începând cu data rămânerii definitive

a acesteia, respectiv data de 16 noiembrie 2009 și până la data plații

efective; obligarea pârâților la plata dobânzii legale aferente titlului executor

reprezentat de sentința civilă nr. 604/LM/2007, pronunțată în

Dosarul nr. x/111/2006 al Tribunalului Bihor, începând cu data rămânerii definitive

a acesteia, respectiv data de 8 noiembrie 2007 și până la data plății

efective; obligarea pârâților la plata dobânzii legale aferente titlului executor

reprezentat de sentința civilă nr. 932/LM/2007 începând cu data rămânerii

definitive a acesteia, respectiv data de 30 noiembrie 2007 și până la

data plății efective, obligarea pârâților la plata dobânzii legale

aferente titlului executor reprezentat de sentința civilă nr. 642/LM/2009,

pronunțată în Dosarul nr. x/111/2008 al Tribunalului Bihor, începând cu

data rămânerii definitive a acesteia respectiv data de 9 aprilie 2007

și până la data plății efective, obligarea pârâților de

rândul 1-3 la plata dobânzii legale aferente tulului executor reprezentat de sentința

civilă nr. 910/LM/2009, pronunțată în Dosar nr. x/111/2008 începând

cu data rămânerii definitive a acesteia respectiv data de 08 septembrie 2008

și până la data plații efective; obligarea pârâților la plata

dobânzii legale aferente titlului executor reprezentat de sentința civilă

nr. 645/LM/2009 al Tribunalului Bihor începând cu data rămânerii definitive

a acesteia respectiv data de 06 octombrie 2009 și până la data plății

efective, obligarea pârâților la plata dobânzii legale aferente titlului executor

reprezentat de sentința civilă nr. 25/P/2008 pronunțată de Curtea

de Apel Oradea începând cu data rămânerii definitive a acestuia respectiv data

de 28 octombrie 2009 și până la data plății efective, obligarea

pârâților de rândul 1-3 la plata dobânzii legale aferente titlului executor

reprezentat de sentința civilă nr. 276/LM/2010 pronunțată de

Curtea de Apel Oradea începând cu data rămânerii definitive a acesteia și

până la data plății efective; obligarea pârâților la plata dobânzii

legale prevăzute de O.G. nr. 9/2000, cât și art. 3 alin. (2) din O.G.

nr. 13/2011, respectiv prin raportare la nivelul ratei dobânzii de referință

plus 4 puncte procentuale, ulterioare intrării în vigoare a acestui ultim act

normativ, începând cu data rămânerii definitive a titlurilor executorii menționate

în acțiune și până la data plății efective, obligarea pârâtului

de rândul 4 la virarea sumelor de bani necesare drepturilor bănești mai

sus solicitate, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 296/LM/2016 pronunțată de Tribunalul

Bihor

a fost admisă excepția necompetenței teritoriale,

invocată din oficiu, și a fost declinată competența de soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalului Sălaj, apreciindu-se faptul că, în cauză,

sunt incidente prevederile art. 127 C. proc. civ.

Prin încheierea din 12 septembrie 2016, Tribunalul Sălaj

a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe,

invocată din oficiu, a decimat competența de soluționare a acțiunii,

în favoarea Tribunalului Bihor și, constatând ivit un conflict negativ de competență,

a înaintat dosarul instanței supreme în vederea pronunțării regulatorului

de competență. Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că

reclamanții din prezenta cauză, astfel cum reiese din actele dosarului,

își desfășoară activitatea în cadrul Judecătoriei Aleșd,

îndeplinind funcția de judecători și nefuncționând efectiv în

cadrul Tribunalului Bihor, astfel că nu le sunt aplicabile dispozițiile

art. 127 C. proc. civ.

Învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență,

Înalta Curte va constata că, în cauză, competența soluționării

litigiului revine Tribunalului Bihor, pentru considerentele ce succed:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, reclamanții

A. și B. au învestit instanța cu soluționarea unui conflict individual

de muncă, de competența tribunalului în a cărei circumscripție

teritorială își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul, conform

art. 210 din Legea nr. 62/2011.

Potrivit dispozițiilor art- 127 alin. (1) C. proc. civ. dacă un

judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței

în care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele

judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia

dintre curțile de apel cu curtea de apel în a cărei circumscripție

se află instanța la care își desfășoară activitatea.

Dispozițiile alin. (3) prevăd că dispozițiile alin. (1) se aplică

în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari

și grefierilor.

Așadar, art. 127 C. proc. civ. reglementează un caz de competență

facultativă pentru ipoteza în care judecătorul, procurorul, asistentul

judiciar sau grefierul are calitatea de reclamant, norma interzicând sesizarea instanței

competente, dacă este aceea la care acesta își desfășoară

activitatea.

Sintagma folosită de legiuitor în art. 127 C. proc. civ. „competența

instanței ia care își desfășoară activitatea” nu poate

fi interpretată în sens larg, ci are înțelesul de instanța judecătorească

la care acesta funcționează efectiv.

De altfel, prin decizia nr. 7 din 16 mai 2016, pronunțată în soluționarea

unui recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție

a stabilit că sintagma „instanța la care își desfășoară

activitatea” din cuprinsul art. 127 alin. (1) C. proc. civ. trebuie interpretată

restrictiv, în sensul că se referă la situația în care judecătorul

își desfășoară efectiv activitatea în cadrul instanței

competente să se pronunțe asupra cererii de chemare în judecată în

primă instanță.

Reclamanții îndeplinesc funcția de judecători în cadrul Judecătoriei

Aleșd, astfel că nu sunt incidente dispozițiile art, 127 C.

proc. civ., dispoziții speciale, de strictă interpretare, care reglementează

expres doar situația în care cererea este de competența instanței

la care își desfășoară activitatea magistralul, respectiv procurorul,

asistentul judiciar sau grefierul, ce are calitatea de reclamant.

Chîar dacă reclamanții funcționează ca judecători

la Judecătoria Alcșd, prezentul litigiu nu este de competența acestei

instanțe, ci se află în competența de soluționare a tribunalului,

în raport de prevederile art. 210 din Legea nr. 62/2011.

În speță, având în vedere că reclamanții își desfășoară

activitatea la Judecătoria Aleșd și nu la Tribunalul Bihor nu sunt

întrunite cerințele art. 127 C. proc. civ., astfel încât soluționarea

cererii este de competența

Tribunalului Bihor, ca instanță

în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul procesual

ales și locul de muncă reclamantul.

Pentru toate aceste considerente, având în vedere dispozițiile

art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența soluționării

cauzei în primă instanță în favoarea Tribunalului Bihor.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I

D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Bihor.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

13 octombrie 2016.