ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 29.05.2014

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1660/2014

HOTĂRÂRE
29.05.2014
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1660/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Deliberând, în

condițiile art. 395 C. proc. civ., asupra conflictului de competență de față,

constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată

înregistrată pe rolul Tribunalului Alba la data de 16 iulie 2013 reclamanții

R.M.C., C.F., A.L. și M.G.L.E. au solicitat obligarea pârâților Ministerul

Justiției, Tribunalul Bihor, Curtea de Apel Oradea și Ministerul Finanțelor

Publice la plata dobânzii legale aferente titlului executor pentru drepturi

bănești reprezentat de Decizia nr. 1.286 din 19 octombrie 2009 pronunțată de

Curtea de Apel Oradea.

Prin Sentința civilă

78 din 16 ianuarie 2014 Tribunalul Alba, secția civilă, în majoritate, a admis

excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și a declinat în favoarea

Judecătoriei Oradea competența de soluționare a cauzei.

În motivarea opiniei

majoritare, s-a reținut că obiectul cauzei de față nu are natura juridică a

unui litigiu de dreptul muncii, deoarece se solicită plata dobânzii legale.

Așadar, competența de

soluționare se determină conform dispozițiilor art. 94 C. proc. civ., precum și

ale art. 107 C. proc. civ.

În minoritate,

instanța a reținut că se impunea respingerea excepției necompetenței materiale,

față de împrejurarea că cererea de chemare în judecată vizează un drept

accesoriu celui principal, care este litigiul referitor la drepturile

salariale.

Învestită prin declinare,

Judecătoria Oradea a pronunțat Sentința civilă nr. 5.294 din 8 mai 2014, prin

care a admis necompetența materială invocată din oficiu și a declinat

competența de soluționare în favoarea Tribunalului Alba, a constatat ivit

conflictul negativ de competență și a înaintat cauza la Înalta Curte de Casație

și Justiție.

Pentru a hotărî

astfel, s-a reținut că reclamanții au calitatea de judecători ai Tribunalului

Bihor, iar pârâții sunt ordonatori de credite.

Așadar, obiectul

cererii de chemare în judecată intră sub incidența art. 266 și art. 268 C.

muncii, dobânzile fiind despăgubiri acordate salariatului.

Examinând conflictul

de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în baza art. 133 pct.

2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că

Tribunalul Alba este competent să soluționeze cauza de față, în considerarea

argumentelor ce succed:

Litigiul dedus

judecății are ca obiect obligarea pârâților Ministerul Justiției, Tribunalul

Bihor și Curtea de Apel Oradea la plata dobânzii legale aferente titlului

executoriu reprezentat de Decizia nr. 1.286 din 19 octombrie 2009 pronunțată de

Curtea de Apel Oradea, începând cu data rămânerii definitive și până la data

plății efective, precum și obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice la

virarea sumelor aferente drepturilor bănești pretinse.

În cauză, prin

acțiunea ce a făcut obiectul dosarului nr. 3972/107/2013, reclamanții au

solicitat obligarea pârâților Ministerul Justiției, Tribunalul Bihor, Curtea de

Apel Oradea și Ministerul Finanțelor Publice la plata dobânzii legale aferente

titlului executor pentru drepturi bănești reprezentat de Decizia nr. 1.286 din

19 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Oradea.

Reclamanții din

cererea de față fac parte din categoria personalului bugetar, cărora li s-au

acordat sume de bani cu titlu de drepturi salariale printr-o hotărâre

judecătorească definitivă și irevocabilă, iar pârâții sunt autorități și

instituții publice în sarcina cărora s-a stabilit, prin acea hotărâre,

obligația plății creanțelor.

Pentru acoperirea

prejudiciului suferit prin eșalonarea drepturilor salariale câștigate, prin

prezenta acțiune reclamanții au solicitat dobânzi penalizatoare, ce reprezintă

câștigul pe care creditorii l-ar fi obținut ca urmare a investirii banilor,

dacă aceștia ar fi fost plătiți la scadență, iar nu actualizarea creanței cu

indicele prețurilor de consum, ce are rolul menținerii valorii reale a

obligației monetare la data efectuării plății.

Or, pentru

soluționarea justă și pentru pronunțarea unei hotărâri judecătorești temeinice

și legale, fără însă a se cerceta pe fond pretenția formulată, se impune a se

observa că dobânda și actualizarea sunt două instituții de natură juridică

diferită, dobânda reprezentând prețul lipsei de folosință, iar actualizarea cu

indicele de inflație urmărind păstrarea valorii reale a obligațiilor bănești.

Raportat la aceste

aspecte, dobânzile pretinse prin demersul judiciar cu soluționarea căruia

reclamanții au învestit Tribunalul Alba se circumscriu dispozițiilor art. 166

alin. (4) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, sumele solicitate fiind

corelative drepturilor salariale cuvenite acestora.

Reclamanții și-au

fundamentat cererea de chemare în judecată pe dispozițiile citate, care

reglementează modalitatea de plată a salariului, precum și posibilitatea

obligării angajatorului la plata daunelor-interese pentru repararea

prejudiciului produs salariatului, în cazul întârzierii nejustificate a plății

salariului sau pentru neplata acestuia.

Întrucât hotărârea

judecătorească la care au făcut trimitere reclamanții a stabilit drepturi

salariale în favoarea acestora, acțiunea formulată în cauză vizează un drept

accesoriu, situație în care Tribunalul Alba este competent să soluționeze

pricina.

În cauză, natura și

obiectul acțiunii, respectiv interesul reclamanților sunt circumscrise, supuse

și subrogate dreptului material principal, respectiv diferențelor salariale

dispuse prin titlul executoriu pronunțat de tribunal, ca instanță de fond,

situație în care dobânzile trebuie raportate la aceste prestații pecuniare,

existând și raportul cauzal necesar solicitării sumelor accesorii debitului

principal, care conduce la aprecierea și calificarea instanței de judecată, cu

reținerea și valorificarea inclusiv a cerinței de simetrie jurisdicțională,

determinându-se astfel atribuirea justei competențe materiale în favoarea

tribunalului, instanță deplin competentă material în judecarea cauzei, astfel

cum s-a reținut și în opinia minoritară la Tribunalul Alba.

Pe de altă parte,

executarea sau executarea cu întârziere a obligației de plată stabilită

printr-o hotărâre judecătorească poate antrena răspunderea civilă delictuală,

chiar dacă izvorul obligației a cărei încălcare a fost sancționată prin

hotărârea judecătorească ce reprezintă titlu executoriu este sau nu un

contract. Astfel, daunele interese sub forma dobânzii legale se datorează, fără

a se face dovada unui prejudiciu și fără ca principiul reparării integrale a

prejudiciului să poată fi nesocotit.

Aceasta modalitate de

reparare a prejudiciului, cauzat tot prin fapta angajatorului care nu a achitat

de bună voie diferențele salariale datorate, prin analiza îndeplinirii

condițiilor răspunderii civile delictuale în circumstanțele date, nu atrage

incidența art. 94 lit. j) C. proc. civ., cât timp este vorba de o hotărâre

judecătorească prin care a fost soluționat un litigiu referitor la drepturi

salariale ce decurg din derularea unui raport juridic de muncă.

Din perspectiva

normelor juridice incidente, precum și față de obiectul acțiunii, la stabilirea

instanței competente să soluționeze pricina trebuie avute în vedere prevederile

art. 269 alin. (1) C. muncii, potrivit cărora judecarea conflictelor de muncă

este de competența instanțelor stabilite potrivit C. proc. civ.

În contextul arătat,

acest act normativ, prin prevederile art. 95 pct. 1 și 4, a acordat competență

tribunalelor să judece, în primă instanță, toate cererile care nu sunt date în

competența altor jurisdicții, precum și orice alte cereri date prin lege în

competența lor.

Astfel, întrucât se

constată că printr-o dispoziție legală expresă s-a stabilit competența

materială de soluționare a conflictelor de muncă în favoarea tribunalului,

pentru toate considerentele expuse anterior, competența de soluționare a

cauzei, în primă instanță, va fi stabilită în favoarea Tribunalului Alba.

Stabilește competența

de soluționare în favoarea Tribunalului Alba.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 mai 2014.

Procesat de GGC - AM

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2014-03-20
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 954/2014
Judecătoria Oradea a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu și în consecință: a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, a constatat ivit conflictul negativ de competență între Jud
ÎCCJ 2014-06-04
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1762/2014
ată pe dispozițiile art. 1088 din vechiul C. civ., art. 1535 din noul C. civ. și art. 166 C. muncii. Prin sentința nr. 235 din 13 februarie 2014, Tribunalul Alba, secția civilă, a admis excepția necompetenței materiale, invocată de instanță
ÎCCJ 2014-05-16
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1482/2014
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată introdusă la data de 16 iulie 2013 la Tribunalul Alba reclamanții T.V.A., B.L.M., C.A. și M.F. au solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției,
ÎCCJ 2014-11-14
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3184/2014
vireze sumele de bani cuvenite, - obligarea pârâților Ministerul Justiției, Tribunalul Bihor și Curtea de Apel Oradea la plata dobânzii legale aferente titlului executor reprezentat de Sentința civilă nr. 492/LM/2009 modificată prin Decizia
ÎCCJ 2014-07-01
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2116/2014
acțiuni separate, plata dobânzii legale calculate asupra sumelor datorate de către pârâți potrivit titlurilor executorii menționate. În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1088 din vechiul C. civ., art. 1535 din noul C. c
Sursă