ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1660/2014

Deliberând, în condițiile art. 395 C. proc. civ., asupra conflictului de competență de față, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Alba la data de 16 iulie 2013 reclamanții R.M.C., C.F., A.L. și M.G.L.E. au solicitat obligarea pârâților Ministerul Justiției, Tribunalul Bihor, Curtea de Apel Oradea și Ministerul Finanțelor Publice la plata dobânzii legale aferente titlului executor pentru drepturi bănești reprezentat de Decizia nr. 1.286 din 19 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Oradea. Prin Sentința civilă 78 din 16 ianuarie 2014 Tribunalul Alba, secția civilă, în majoritate, a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și a declinat în favoarea Judecătoriei Oradea competența de soluționare a cauzei.

În motivarea opiniei majoritare, s-a reținut că obiectul cauzei de față nu are natura juridică a unui litigiu de dreptul muncii, deoarece se solicită plata dobânzii legale. Așadar, competența de soluționare se determină conform dispozițiilor art. 94 C. proc. civ., precum și ale art. 107 C. proc. civ. În minoritate, instanța a reținut că se impunea respingerea excepției necompetenței materiale, față de împrejurarea că cererea de chemare în judecată vizează un drept accesoriu celui principal, care este litigiul referitor la drepturile salariale. Învestită prin declinare, Judecătoria Oradea a pronunțat Sentința civilă nr. 5.294 din 8 mai 2014, prin care a admis necompetența materială invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Alba, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că reclamanții au calitatea de judecători ai Tribunalului Bihor, iar pârâții sunt ordonatori de credite. Așadar, obiectul cererii de chemare în judecată intră sub incidența art. 266 și art. 268 C. muncii, dobânzile fiind despăgubiri acordate salariatului. Examinând conflictul de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte constată că Tribunalul Alba este competent să soluționeze cauza de față, în considerarea argumentelor ce succed: Litigiul dedus judecății are ca obiect obligarea pârâților Ministerul Justiției, Tribunalul Bihor și Curtea de Apel Oradea la plata dobânzii legale aferente titlului executoriu reprezentat de Decizia nr. 1.286 din 19 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, începând cu data rămânerii definitive și până la data plății efective, precum și obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice la virarea sumelor aferente drepturilor bănești pretinse. În cauză, prin acțiunea ce a făcut obiectul dosarului nr. 3972/107/2013, reclamanții au solicitat obligarea pârâților Ministerul Justiției, Tribunalul Bihor, Curtea de Apel Oradea și Ministerul Finanțelor Publice la plata dobânzii legale aferente titlului executor pentru drepturi bănești reprezentat de Decizia nr. 1.286 din 19 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Oradea.

Reclamanții din cererea de față fac parte din categoria personalului bugetar, cărora li s-au acordat sume de bani cu titlu de drepturi salariale printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, iar pârâții sunt autorități și instituții publice în sarcina cărora s-a stabilit, prin acea hotărâre, obligația plății creanțelor. Pentru acoperirea prejudiciului suferit prin eșalonarea drepturilor salariale câștigate, prin prezenta acțiune reclamanții au solicitat dobânzi penalizatoare, ce reprezintă câștigul pe care creditorii l-ar fi obținut ca urmare a investirii banilor, dacă aceștia ar fi fost plătiți la scadență, iar nu actualizarea creanței cu indicele prețurilor de consum, ce are rolul menținerii valorii reale a obligației monetare la data efectuării plății.

Or, pentru soluționarea justă și pentru pronunțarea unei hotărâri judecătorești temeinice și legale, fără însă a se cerceta pe fond pretenția formulată, se impune a se observa că dobânda și actualizarea sunt două instituții de natură juridică diferită, dobânda reprezentând prețul lipsei de folosință, iar actualizarea cu indicele de inflație urmărind păstrarea valorii reale a obligațiilor bănești. Raportat la aceste aspecte, dobânzile pretinse prin demersul judiciar cu soluționarea căruia reclamanții au învestit Tribunalul Alba se circumscriu dispozițiilor art. 166 alin. (4) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, sumele solicitate fiind corelative drepturilor salariale cuvenite acestora.

Reclamanții și-au fundamentat cererea de chemare în judecată pe dispozițiile citate, care reglementează modalitatea de plată a salariului, precum și posibilitatea obligării angajatorului la plata daunelor-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului, în cazul întârzierii nejustificate a plății salariului sau pentru neplata acestuia. Întrucât hotărârea judecătorească la care au făcut trimitere reclamanții a stabilit drepturi salariale în favoarea acestora, acțiunea formulată în cauză vizează un drept accesoriu, situație în care Tribunalul Alba este competent să soluționeze pricina.

În cauză, natura și obiectul acțiunii, respectiv interesul reclamanților sunt circumscrise, supuse și subrogate dreptului material principal, respectiv diferențelor salariale dispuse prin titlul executoriu pronunțat de tribunal, ca instanță de fond, situație în care dobânzile trebuie raportate la aceste prestații pecuniare, existând și raportul cauzal necesar solicitării sumelor accesorii debitului principal, care conduce la aprecierea și calificarea instanței de judecată, cu reținerea și valorificarea inclusiv a cerinței de simetrie jurisdicțională, determinându-se astfel atribuirea justei competențe materiale în favoarea tribunalului, instanță deplin competentă material în judecarea cauzei, astfel cum s-a reținut și în opinia minoritară la Tribunalul Alba.

Pe de altă parte, executarea sau executarea cu întârziere a obligației de plată stabilită printr-o hotărâre judecătorească poate antrena răspunderea civilă delictuală, chiar dacă izvorul obligației a cărei încălcare a fost sancționată prin hotărârea judecătorească ce reprezintă titlu executoriu este sau nu un contract. Astfel, daunele interese sub forma dobânzii legale se datorează, fără a se face dovada unui prejudiciu și fără ca principiul reparării integrale a prejudiciului să poată fi nesocotit. Aceasta modalitate de reparare a prejudiciului, cauzat tot prin fapta angajatorului care nu a achitat de bună voie diferențele salariale datorate, prin analiza îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale în circumstanțele date, nu atrage incidența art. 94 lit. j) C. proc.

civ., cât timp este vorba de o hotărâre judecătorească prin care a fost soluționat un litigiu referitor la drepturi salariale ce decurg din derularea unui raport juridic de muncă. Din perspectiva normelor juridice incidente, precum și față de obiectul acțiunii, la stabilirea instanței competente să soluționeze pricina trebuie avute în vedere prevederile art. 269 alin. (1) C. muncii, potrivit cărora judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor stabilite potrivit C. proc. civ. În contextul arătat, acest act normativ, prin prevederile art. 95 pct. 1 și 4, a acordat competență tribunalelor să judece, în primă instanță, toate cererile care nu sunt date în competența altor jurisdicții, precum și orice alte cereri date prin lege în competența lor.

Astfel, întrucât se constată că printr-o dispoziție legală expresă s-a stabilit competența materială de soluționare a conflictelor de muncă în favoarea tribunalului, pentru toate considerentele expuse anterior, competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, va fi stabilită în favoarea Tribunalului Alba.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare în favoarea Tribunalului Alba. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 mai 2014. Procesat de GGC - AM