ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1660/2014
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1660/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Deliberând, în
condițiile art. 395 C. proc. civ., asupra conflictului de competență de față,
constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată
înregistrată pe rolul Tribunalului Alba la data de 16 iulie 2013 reclamanții
R.M.C., C.F., A.L. și M.G.L.E. au solicitat obligarea pârâților Ministerul
Justiției, Tribunalul Bihor, Curtea de Apel Oradea și Ministerul Finanțelor
Publice la plata dobânzii legale aferente titlului executor pentru drepturi
bănești reprezentat de Decizia nr. 1.286 din 19 octombrie 2009 pronunțată de
Curtea de Apel Oradea.
Prin Sentința civilă
78 din 16 ianuarie 2014 Tribunalul Alba, secția civilă, în majoritate, a admis
excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și a declinat în favoarea
Judecătoriei Oradea competența de soluționare a cauzei.
În motivarea opiniei
majoritare, s-a reținut că obiectul cauzei de față nu are natura juridică a
unui litigiu de dreptul muncii, deoarece se solicită plata dobânzii legale.
Așadar, competența de
soluționare se determină conform dispozițiilor art. 94 C. proc. civ., precum și
ale art. 107 C. proc. civ.
În minoritate,
instanța a reținut că se impunea respingerea excepției necompetenței materiale,
față de împrejurarea că cererea de chemare în judecată vizează un drept
accesoriu celui principal, care este litigiul referitor la drepturile
salariale.
Învestită prin declinare,
Judecătoria Oradea a pronunțat Sentința civilă nr. 5.294 din 8 mai 2014, prin
care a admis necompetența materială invocată din oficiu și a declinat
competența de soluționare în favoarea Tribunalului Alba, a constatat ivit
conflictul negativ de competență și a înaintat cauza la Înalta Curte de Casație
și Justiție.
Pentru a hotărî
astfel, s-a reținut că reclamanții au calitatea de judecători ai Tribunalului
Bihor, iar pârâții sunt ordonatori de credite.
Așadar, obiectul
cererii de chemare în judecată intră sub incidența art. 266 și art. 268 C.
muncii, dobânzile fiind despăgubiri acordate salariatului.
Examinând conflictul
de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în baza art. 133 pct.
2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că
Tribunalul Alba este competent să soluționeze cauza de față, în considerarea
argumentelor ce succed:
Litigiul dedus
judecății are ca obiect obligarea pârâților Ministerul Justiției, Tribunalul
Bihor și Curtea de Apel Oradea la plata dobânzii legale aferente titlului
executoriu reprezentat de Decizia nr. 1.286 din 19 octombrie 2009 pronunțată de
Curtea de Apel Oradea, începând cu data rămânerii definitive și până la data
plății efective, precum și obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice la
virarea sumelor aferente drepturilor bănești pretinse.
În cauză, prin
acțiunea ce a făcut obiectul dosarului nr. 3972/107/2013, reclamanții au
solicitat obligarea pârâților Ministerul Justiției, Tribunalul Bihor, Curtea de
Apel Oradea și Ministerul Finanțelor Publice la plata dobânzii legale aferente
titlului executor pentru drepturi bănești reprezentat de Decizia nr. 1.286 din
19 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Oradea.
Reclamanții din
cererea de față fac parte din categoria personalului bugetar, cărora li s-au
acordat sume de bani cu titlu de drepturi salariale printr-o hotărâre
judecătorească definitivă și irevocabilă, iar pârâții sunt autorități și
instituții publice în sarcina cărora s-a stabilit, prin acea hotărâre,
obligația plății creanțelor.
Pentru acoperirea
prejudiciului suferit prin eșalonarea drepturilor salariale câștigate, prin
prezenta acțiune reclamanții au solicitat dobânzi penalizatoare, ce reprezintă
câștigul pe care creditorii l-ar fi obținut ca urmare a investirii banilor,
dacă aceștia ar fi fost plătiți la scadență, iar nu actualizarea creanței cu
indicele prețurilor de consum, ce are rolul menținerii valorii reale a
obligației monetare la data efectuării plății.
Or, pentru
soluționarea justă și pentru pronunțarea unei hotărâri judecătorești temeinice
și legale, fără însă a se cerceta pe fond pretenția formulată, se impune a se
observa că dobânda și actualizarea sunt două instituții de natură juridică
diferită, dobânda reprezentând prețul lipsei de folosință, iar actualizarea cu
indicele de inflație urmărind păstrarea valorii reale a obligațiilor bănești.
Raportat la aceste
aspecte, dobânzile pretinse prin demersul judiciar cu soluționarea căruia
reclamanții au învestit Tribunalul Alba se circumscriu dispozițiilor art. 166
alin. (4) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, sumele solicitate fiind
corelative drepturilor salariale cuvenite acestora.
Reclamanții și-au
fundamentat cererea de chemare în judecată pe dispozițiile citate, care
reglementează modalitatea de plată a salariului, precum și posibilitatea
obligării angajatorului la plata daunelor-interese pentru repararea
prejudiciului produs salariatului, în cazul întârzierii nejustificate a plății
salariului sau pentru neplata acestuia.
Întrucât hotărârea
judecătorească la care au făcut trimitere reclamanții a stabilit drepturi
salariale în favoarea acestora, acțiunea formulată în cauză vizează un drept
accesoriu, situație în care Tribunalul Alba este competent să soluționeze
pricina.
În cauză, natura și
obiectul acțiunii, respectiv interesul reclamanților sunt circumscrise, supuse
și subrogate dreptului material principal, respectiv diferențelor salariale
dispuse prin titlul executoriu pronunțat de tribunal, ca instanță de fond,
situație în care dobânzile trebuie raportate la aceste prestații pecuniare,
existând și raportul cauzal necesar solicitării sumelor accesorii debitului
principal, care conduce la aprecierea și calificarea instanței de judecată, cu
reținerea și valorificarea inclusiv a cerinței de simetrie jurisdicțională,
determinându-se astfel atribuirea justei competențe materiale în favoarea
tribunalului, instanță deplin competentă material în judecarea cauzei, astfel
cum s-a reținut și în opinia minoritară la Tribunalul Alba.
Pe de altă parte,
executarea sau executarea cu întârziere a obligației de plată stabilită
printr-o hotărâre judecătorească poate antrena răspunderea civilă delictuală,
chiar dacă izvorul obligației a cărei încălcare a fost sancționată prin
hotărârea judecătorească ce reprezintă titlu executoriu este sau nu un
contract. Astfel, daunele interese sub forma dobânzii legale se datorează, fără
a se face dovada unui prejudiciu și fără ca principiul reparării integrale a
prejudiciului să poată fi nesocotit.
Aceasta modalitate de
reparare a prejudiciului, cauzat tot prin fapta angajatorului care nu a achitat
de bună voie diferențele salariale datorate, prin analiza îndeplinirii
condițiilor răspunderii civile delictuale în circumstanțele date, nu atrage
incidența art. 94 lit. j) C. proc. civ., cât timp este vorba de o hotărâre
judecătorească prin care a fost soluționat un litigiu referitor la drepturi
salariale ce decurg din derularea unui raport juridic de muncă.
Din perspectiva
normelor juridice incidente, precum și față de obiectul acțiunii, la stabilirea
instanței competente să soluționeze pricina trebuie avute în vedere prevederile
art. 269 alin. (1) C. muncii, potrivit cărora judecarea conflictelor de muncă
este de competența instanțelor stabilite potrivit C. proc. civ.
În contextul arătat,
acest act normativ, prin prevederile art. 95 pct. 1 și 4, a acordat competență
tribunalelor să judece, în primă instanță, toate cererile care nu sunt date în
competența altor jurisdicții, precum și orice alte cereri date prin lege în
competența lor.
Astfel, întrucât se
constată că printr-o dispoziție legală expresă s-a stabilit competența
materială de soluționare a conflictelor de muncă în favoarea tribunalului,
pentru toate considerentele expuse anterior, competența de soluționare a
cauzei, în primă instanță, va fi stabilită în favoarea Tribunalului Alba.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare în favoarea Tribunalului Alba.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 29 mai 2014.
Procesat de GGC - AM